Cultură

FOTO | Cum a fost reabilitat Moș Tarcoci prin monografia lui Girel Barbu

Sâmbătă, 28 august, poetul Girel Barbu a lansat o monografie dedicată legendarului Moș Tarcoci din Munții Buzăului, sau din „Țara Luanei”, cum îi place autorului să spună. Evenimentul a marcat împlinirea a 20 de ani  de la lansarea cărții sale de debut editorial, „Că­lător în calea Domnului”, lansare care s-a desfășurat, la vremea aceea, la Biblioteca „Moș Tarcoci” din Brăești, în prezența localnicilor și în fața  unor importante perso­nalități literare, printre care și regretații scriitori Alexandru Opro­escu și Marin Ifrim. De data aceasta, lansarea a avut loc la Casa Berarilor din Buzău, de asemenea în fața a numeroase personalități literare ale județului.

„Cartea despre Moș Tarcoci”, spune scriitorul Tudor Cicu, prezent la această reuniune literară prilejuită de lansarea cărții lui Girel Barbu, „a pornit și ca urmare a dorinței scriitorului de îndrepta în scris poziția de dezaprobare pe care a avut-o la vremea la care fostul director al Bibliotecii Județene, Alexandru Oproescu, a decis să numească biblioteca din Brăești <Moș Tarcoci>. În anul 1996, directorul de atunci al Bibliotecii Județene, istoricul literar și publicistul Alexandru Oproescu, a dorit să dea nume mai multor biblioteci din județ. Printre acestea  s-a numărat și Biblioteca comunală Brăești, care a primit numele de <Moș Tarcoci>. La vremea aceea eu am ripostat. Am fost revoltat și am scris și în OPINIA, pentru că acest Moș Tarcoci a fost analfabet. Dar a fost atât de înțelept și a fost atât de cunoscut și atât de căutat în vremea lui, încât, după mai mult timp, mi-am dat seama că Alexandru Oproescu nu a greșit când s-a orientat să dea bibliotecii acest nume”, a mărturisit scriitorul Girel Barbu la postul TV ASCIOR (Asociația pentru Civilizația Ortodoxă). El explică în continuare că a pornit pe urmele lui Moș Tarcoci și a descoperit des­pre el că este prototipul țăranului secolului XIX–XX și că unii l-au asemuit chiar cu Badea Cârțan. Și pentru că Badea Cârțan știa ceva carte, scriitorul Girel Barbu l-a asemuit cu Moș Ion Roată, „pentru că amândoi au fost analfabeți și amândoi au fost geniali pur și simplu. Și i-aș spune lui Moș Tarcoci <Moș Ion Roată din Țara Luanei>”, este concluzia la care a ajuns scriitorul Girel Barbu, după o amplă documentare, care a cuprins, așa cum a explicat confratele său de condei, scriitorul Tudor Cicu, atât parcurgerea multor documente în biblioteci, cât și întâlnirea cu urmașii acestuia și cu bătrânii care l-au cunoscut.

„A trebuit să mă deplasez prin locurile pe unde  a trăit și  să-i caut descendenții. Pe unii i-am găsit. Unii nu aveau decât poza lui”, a relatat Girel Barbu. Singura persoană pe care a identificat-o că l-a întâlnit direct pe Moș Tarcoci și care putea povesti despre acesta a fost un bătrân în vârstă de 90 de ani, care, la o lună de zile după ce a discutat cu autorul cărții, a trecut la Domnul. Din spusele lui, ar fi avut vârsta de 14 ani când a murit Moș Tarcoci. „L-am întrebat: <Nea Ionică, cum vorbea moșul?>. <Așa ca mine>, mi-a răspuns, și avea o voce groasă, o voce de bariton”, a mai spus scriitorul buzoian.

A rezultat o carte documentată, după cum spune și Tudor Cicu, care men­țio­nează cât de dificil este să scrii o monografie despre un personaj neștiutor de carte și care nu a lăsat nimic scris, dar, adaugă acesta, „de pe urma lui au rămas multe povești” scrise de cei care l-au cunoscut în viață, care i-au ascultat păsurile și care l-au făcut foarte cunoscut. Fotografia lui Moș Tarcoci a apărut și în ziarele vremii, iar câțiva pictori i-au imortalizat chipul în tablouri. Despre el a scris  și Alexandru Vlahuță în cartea sa „România pitorească”. De asemenea, despre el a mai scris părintele cărturar Gabriel Cocora.

Girel Barbu dedică monografia despre Moș Tarcoci părinților săi: „Cartea este dedicată părinților mei, Ion și Ioana Barbu. E posibil ca tata să-l fi cunoscut. Pentru că trecea adesea prin satul Pinu din Goidești când se deplasa spre Pătârlagele sau la Buzău. Stătea mai mult pe la Vadu Oii. A fost de două ori la rege, la București”, povestește scriitorul Girel Barbu.

Scriitorul Girel Barbu este al nouălea copil dintr-o familie numeroasă, care a văzut lumina zilei la 2 martie 1952 în satul Pinu, Brăești. Cu toate că nu se consideră nici scriitor și nici poet, Girel Barbu  este poet, prozator, epigramist, aforist, colaborator la diferite  reviste precum „Renașterea culturală”, „Flacăra”, „Familia” și  a debutat editorial în 2001;  de atunci a mai scris încă 16 cărți de poezie. A debutat în presă în anul 1977, în suplimentul „Viața Buzăului”, și de atunci a scris foarte mult și a cercetat foarte mult istoria și legendele locurilor natale. Așa a văzut lumina tiparului monografia sa „Biserica din Pin” și o carte de „Note reflecții, poezii populare” culese din zona folclorică a comunei Brăești, în care se află inserate la final și  câteva pagini denumite „Război în timp de pace”, care includ confesiunile acestuia în vremea comunismului, când a fost  concentrat la Casa Republicii. Moș Tarcoci este cel de-al 20-lea său volum.

Articole similare