Acum, când toate instituțiile de cultură și-au închis porțile din cauza coronavirusului, poveștile amuzante cu mari actori din culisele teatrelor par mai savuroase ca niciodată. Astfel de întâmplări au avut loc și la Teatrul „George Ciprian” din Buzău, instituție care și-a ridicat pentru prima dată cortina acum 24 de ani.
Mari actori aveau să joace pe scena buzoiană încă de la înființarea teatrului. Tamara Buciuceanu, Mircea Diaconu, Sebastian Papaiani, Emil Hossu, Irina Petrescu, Mariana Mihuț, Victor Rebengiuc, Maia Morgenstern, Marcel Iureș, Mircea Albulescu, Valeria Seciu, Dorina Lazăr, Alexandru Repan, Olga Tudorache, Ion Caramitru, Ion Besoiu, Răzvan Vasilescu sunt doar o parte dintre actorii care au evoluat de-a lungul timpului la Teatrul „G. Ciprian”.
Povești inedite din istoria Teatrului „G. Ciprian” au fost strânse de-a lungul timpului de regretatul Marin Ifrim, cel care din postura de regizor tehnic a făcut parte, în primii cinci ani de existență a instituției, din colectivul ei. Au fost anii începutului, când teatrul era ceva nou la Buzău, când romantismul acțiunilor depășea de multe ori rigiditatea profesioniștilor.
OPINIA vă propune un scurt serial cu povești ce au avut loc la Buzău având în rolul principal mari actori ai teatrului românesc, povești publicate de Marin Ifrim în volumul său „Cartea Teatrului”.
Prima întâmplare ni-l readuce în atenție pe celebrul Radu Panamarenco. Actorul, distribuit în peste 350 de roluri principale în teatru, televiziune sau film, a fost unul dintre preferații inițiatorului și primului director al Teatrului „G. Ciprian”, Paul Ioachim, cel care l-a distribuit în mai multe spectacole la Buzău, printre care „Omul cu mârțoaga” și „Alegeri anticipate”.
„Unul dintre nuntași l-a bunghit” la Hotel Crâng
Simpaticul actor, mereu pus pe șotii, a ajuns din întâmplare să fie vedeta unei nunți de la Buzău, chiar când se pregătea să meargă la culcare. Marin Ifrim își amintea în cartea sa că Panamarenco venea de la teatru unde jucase într-un rol epuizant și se pregătea de culcare, în camera de la Hotel „Crâng”, de pe strada Spiru Haret.
„A nimerit direct în toiul unei nunți care se desfășura exact în localul de la parterul hotelului respectiv. Încercând să se strecoare neobservat în camera sa, unul dintre nuntași, dacă nu cumva o fi fost chiar nașul tinerilor proaspăt căsătoriți, l-a bunghit și nu l-a lăsat în pace până când nu l-a prezentat tuturor petrecăreților, ca pe un trofeu sau ca pe un invitat de onoare. Liniște mare, muzică oprită, guri căscate, ochi dați peste cap. Asta da surpriză! Parcă-l văd pe maestrul Panamarenco, cu figura sa, de vulpoi mereu pus pe șotii, gândindu-se cum să iasă din scenă în aplauzele frenetice ale <spectatorilor>, așa cum îi plăcea mereu să o facă, cel puțin la teatrul din Buzău, unde făcea pariu cu tehnicienii din culise că va reuși să ridice toată sala în picioare”, scrie Marin Ifrim în volumul „Cartea Teatrului”.
Trei ore de spectacol în fața nuntașilor
Recunoscut de nuntași și tratat ca o adevărată vedetă, Radu Panamarenco a intrat rapid în noul său „rol”, cel de nuntaș VIP.
„Ce a urmat, e greu de descris. Cert este că în noaptea aceea muzicanții și-au câștigat banii de pe urma actorului, fiind, și ei, ca toată lumea, transformați în niște spectatori cu locuri rezervate. Maestrul Panamarenco era un gurmand calificat, mai ales când era vorba de mâncăruri speciale, de sărbătoare. Îi plăcea și vinul bun, uneori aducând de acasă, pentru mașiniști, din <bolta soacrei>, câte 2-3 sticle de vin rozaliu. Așadar, norocoșii nuntași au avut parte, timp de vreo trei ore, de un spectacol de divertisment unic cu cântece, glume, monologuri, bancuri etc., lăutarii făcându-și meseria doar în pauzele în care maestrul gusta câte ceva sau bea câte un șpriț”, mai scrie Marin Ifrim.
A doua zi, pe scena teatrului buzoian
Potrivit regretatului scriitor, prezența lui Panamarenco la nuntă a fost o adevărată mană cerească pentru miri, care nu visau să aibă parte de momente artistice atât de gustate de public, fără să fie obligați să plătească artistul. Și ce artist!
E lesne de înțeles ce noroc fabulos a picat peste mire și mireasă, care, nici în cele mai frumoase vise ale lor, nu și-ar fi putut imagina de ce show profesionist se vor bucura invitații lor, laolaltă cu ei, firește”, își mai amintea Marin Ifrim.
A doua zi, Radu Panamarenco trebuia să fie prezent din nou la Teatrul „G. Ciprian”, în rolul în care fusese distribuit.
„A doua zi, la spectacolul de la teatru, maestrul Radu Panamareco s-a prezentat la timp, cu o față foarte odihnită și bine dispus. Dormise bine, până spre seară, și acum era într-o formă de zile mari. Până să înceapă spectacolul, mașiniștii au avut destul timp să se amuze de felul unic în care maestrul le povestea ce i se întâmplase cu o seară în urmă, în calitate de <atașat cultural> la o onorabilă nuntă buzoiană!”, se mai arată în volumul „Cartea Teatrului”.
