Vizibil emoționată și cu multe povești la pachet, Bianca Purcărea a sărbătorit cei zece ani care au trecut de când a absolvit Colegiul Național „B.P. Hasdeu”.
„Am avut noroc, am abandonat povești pe parcurs, am început altele. Am studiat, am jucat, am cântat, am dansat, înc-ofac, am luptat, m-am plimbat și nu m-am oprit din învățat. Dar cea mai mare realizare, la care n-am contribuit eu, cât, mai degrabă, ceva stea norocoasă pe care abia încep s-o descopăr, este aceea de a avea atâția oameni din liceu… care-mi sunt familie. Iar pentru asta îi sunt recunoscătoare însuși liceului! Sunt sănătoasă, sunt fericită, am un job de om mare și încă multe visuri de împlinit !”, a scris Bianca pe Facebook.
Una dintre vocile de referință ale domeniului muzical autohton (trupa „Cobzality”), căsătorită tot cu un artist, Robert Magheți, („Cobzality”, „Sistem”), buzoianca a spus că a visat de mică să fie licean al Hasdeului, iar argumentele au fost multiple, unele dintre ele fiind încă valabile și pentru generațiile actuale: „Entitatea asta locală, acest Hogwarts fără Dumbledore și fără bufnițe magice, Hasdeul, a fost un ceva la care am aspirat și de la care am avut așteptări uriașe. «Să intri la Hasdeu e deja primul mare succes în viață». Asta era deviza. «Acolo merg cei mai buni copii, acolo se învață carte!». În familia mea, era un fel de «by default», alternativa era exclusă. Trebuie să fii la înalțime. Măcar până încep majoratele. Până descoperi Jagermeisterul și zbieratul pe Vama Veche. Până te îndrăgostești (musai tot de-un hasdeian, #nomugglesallowed). Nu de alta, dar, până la vremea majoratelor, deja rodea în tine sămânța pusă într-a noua, când pălăria magică decidea la ce literă ești. Deja erai într-o bulă competitivă, unde nota 9 era ori un eșec, ori un motiv de autoironie. Așa că admiterea la facultate era un fleac, că-l ciuruiai cu meditații, iar 
bacul un motiv serios să fii tratat cu respectul suprem al Celor Bătrâni și Înțelepți, care-ți înțelegeau și admirau cearcănele. De la studiul intens, desigur… Oricât sarcasm s-ar resimți aici, să știți că bula asta buzoiană era, acum 10 ani, reală și aproape de nepătruns. Iar pentru mine a fost prima comunitate din care am făcut parte conștient, uneori cu iz de gașcă, dar care m-a făcut foarte, foarte bogată. Nu știu cât luam la bac dacă terminam Eminescu, dar îmi pot doar imagina că n-aveam viața atât de plină de oameni grozavi, pe care îi am și cărora le sunt recunoscătoare pentru amintiri și pentru ceea ce încă ne ține împreună, ca o pelerină invizibilă”, a încheiat Bianca Purcărea textul dedicat celor 10 ani de la absolvirea Hasdeului.
