Anca Fotin este de mai bine de 10 ani cadru didactic la Liceul Tehnic din Buzău și este preocupată de starea de bine a elevilor, dar și a comunității. A lansat, recent, în prezența primarului Constantin Toma, „Comunitatea stării de bine”, un proiect amplu al Primăriei Buzău, care pune în centru starea de bine a tuturor, „ca un garant al dezvoltării personale”, cum a afirmat în fața cadrelor didactice și a părinților prezenți la eveniment. A început acest proiect cu două programe foarte importante pentru comunitate, pornind de la ideea simplă că orice copil are două familii: una formată din părinți și frați, familia extinsă, și una la școală și de la grădiniță și că în ambele copilul trebuie să se simtă la fel de bine.
„Dezvoltarea personală a unui om este extrem de importantă pentru viitorul adult și cu aceasta în minte am pornit programul «Să fim prieteni», dedicat grădinițelor, și «Școli fără bullying», un program dedicat celorlalte niveluri de învățământ la nivelul municipiului Buzău”, a spus Anca Fotin. Această lansare a venit însă după un alt eveniment, ce putem spune că ține tot de starea de bine a comunității buzoiene, în care Anca Fotin a fost implicată. Este vorba despre „Roma health care 2”, o inițiativă la nivel european prin care a fost deschis un centru comunitar care să vină în principal în sprijinul locuitorilor din Simileasca. Ideea de stare de bine a pornit, spune Anca Fotin, de la observațiile pe care le-a făcut încă din primii ani de la catedră asupra elevilor, din care a constatat că proiectele le schimbă cultura organizațională și că bullyingul afectează în mod direct performanța școlară.
Bineînțeles că de atunci proiectele realizate cu elevii săi au fost numeroase pentru a se crea acea stare de bine care să le dea copiilor încredere și să îi așeze corect pe direcția către profesiile care li se potrivesc. Ea însăși a înțeles din activitățile de voluntariat pe care le-a desfășurat încă de pe vremea în care se afla pe băncile Liceului „Ștefan cel Mare” din Râmnicu Sărat cât de mult pot contribui aceste experiențe la formarea unui adolescent și la o eventuală carieră profesională. Cu speranța că poate ajuta la direcționarea elevilor săi către profesiile care li se potrivesc, Anca Fotin, în calitate de coordonator de programe și proiecte educative în cadrul Liceului Tehnic, consideră că niciodată nu sunt prea multe activitățile care conduc la dezvoltarea personală a elevilor, și care reprezintă plus valoare pe lângă cunoștințele tehnice pe care și le însușesc la orele de curs.
De aceea, proiectele legate de starea de bine nu sunt nici pe departe singurele în care cadrul didactic buzoian s-a implicat. La nivelul liceului a avut un aport major în obținerea de către acesta a statutului de „Școală Asociată pentru UNESCO”. Desfășoară împreună cu elevii și alte proiecte ce țin de mediu, pentru că școala buzoiană trebuie să fie racordată la ceea ce se întâmplă în plan european, iar problemele de mediu sunt unele care preocupă întreg mapamondul nu numai Comisia Europeană.
Profesorul Anca Fotin a răspuns pentru OPINIA la câteva întrebări legate de preocupările sale de a ajuta elevii și comunitatea din care face parte.
Reporter: De unde a pornit proiectul privind crearea unui centru comunitar integrat?
Anca Fotin: Este o inițiativă la nivel european. Este un parteneriat de cooperare „Roma health care 2”. Este vorba despre un centru comunitar integrat care trebuie să devină un nucleu pentru comunitatea din Simileasca vizavi de educația pentru sănătate; când vorbim de educația pentru sănătate vorbim de la prevenție, de la boli sezoniere până la dependențe și orice aspect care poate fi util pentru comunitatea din Simileasca; noi știm că în această comunitate există uneori dificultăți în a cere sprijin sau în a apela la servicii medicale.
Proiectul se realizează printr-un parteneriat al Primăriei Buzău cu Asociația Vox Civica și alte primării din încă cinci țări și alte asociații și instituții din celelalte țări. Este un proiect cu Germania și instituții din alte țări din Sud Estul Europei.
Centrul, aflat pe strada Depozitului nr. 3, este locul în care vor veni cei din comunitate pentru a desfășura diferite activități; este și este un spațiu generos, unde ei vor beneficia de cursuri, dar pot veni și pentru alte activități; începem cu educația pentru sănătate, în schimb, abordarea este una holistică, pentru că vorbim de un centru unde pe viitor am dori să vină pentru activități legate de educație.
În acest moment este ușor pentru comunitatea din Simileasca să vină acolo. Ne-am dorit un centru dedicat în care ei să se simtă confortabil, să se simtă bine primiți, prin intermediul căruia pe viitor să putem să legăm mai ușor o conexiune cu restul societății.
Rep: Cine se află la dispoziția lor la acest centru? Cu cine se întâlnesc?
A.F.: La dispoziția lor au un mediator sanitar, care este pregătit cumva și în cadrul acestui proiect. Are un curs de formare urmat și în cadrul acestui proiect, pe lângă formarea sa inițială. Avem, din fericire, sprijinul foarte multor asociații și instituții care doresc în timp să vină să ofere consult gratuit în perspectiva diferitelor probleme care por apărea.
E foarte important să facem comunitatea să conștientizeze importanța prevenției.
Rep.: Personal, cum v-ați implicat în acest proiect?
A.F.: În acest proiect m-am implicat în mod voluntar, pentru că mi-am dorit foarte mult și îmi doresc în continuare, să lucrez pe partea aceasta de social. Este de fapt conștientizarea faptului că nu poate funcționa nimic altceva fără o bază solidă socială. Din acest motiv îmi doresc ca și pe viitor să lucrez în proiecte care să ajute la închegarea și la rezolvarea unor probleme care apar pe partea aceasta de social. Ne dorim ca, treptat, centrul acesta să devină un loc în care cei din comunitatea Simileasca să vină cu plăcere și încredere și în care să abordăm și alte tematici, o abordare holistică.
Rep.: Sunteți implicată în mult mai multe proiecte. Ați participat și la proiecte de mediu; ați fost pentru acest lucru în Germania.
A.F.: Parteneriatul „Next step” este un unul de colaborare prin Erasmus Plus, care aduce împreună cinci instituții de învățământ din Europa. Este coordonat acest parteneriat de Liceul Tehnic Buzău și este o modalitate de a găsi o soluție concretă la această veșnică discuție care tot apare cea legată de protecția mediului. Cum putem să facem astfel încât lucrurile să se întâmple și să nu fie doar la nivel declarativ? Alături de licee din Germania, Grecia, Polonia, din Italia, ne dorim un schimb de bune practici. Vrem să analizăm cum se întâmplă în fiecare din aceste țări și implicarea instituțiilor de învățământ cu instituțiile care au rol de a gestiona deșeurile sau cu municipalitatea, dar ne dorim în același timp să găsim soluții și pentru Buzău. În același timp, avem și noi gândită o modalitate de lucru cu elevii și anume ne dorim formarea unor deprinderi de sortare a deșeurilor la școală. Pentru asta, prin acest proiect, achiziționăm coșuri de reciclare, coșuri de sortare pentru fiecare clasă. Ne dorim ca să transmitem această deprindere la școală ca ea să fie transferată și către familie. Această acțiune concretă se va desfășura printr-un concurs la nivel de liceu când vom desemna cea mai responsabilă clasă. Este un concurs în desfășurare, la finalul primului an.
Rep.: Sunt multe proiecte la Liceul Tehnic și vă îndreptați către ceea ce Școala 11 este deja, și anume „școală verde”, numai că în cazul dumneavoastră este vorba despre nivel liceal.
A.F.: Este o îmbinare între pregătirea profesională a copiilor, a elevilor și realitatea și nevoia zilei de astăzi. Cred că vă referiți la acele panouri de încălzire a apei din cantină și apoi din internat. Vorbim de un lucru conjugat între elevii care studiază electronică și elevii care studiază protecția mediului. Având aceste două specializări în cadrul liceului a venit în mod firesc acest proiect și această construcție, pentru că au competențe, pentru că dorim să dezvoltăm competențe profesionale care să fie conectate la nevoile momentului. Nevoia aceasta de a economisi resurse este vizibilă, necesară.
Rep.: În câte proiecte europene sunteți implicată în acest moment, pentru că desfășurați și la nivel de școală și la nivel de comunitate. Acționați pe mai multe planuri?
A.F.: Mi-am fixat o strategie. Deși par a fi multe inițiative, ele sunt ghidate de o strategie. Pe partea de social, asta se întâmplă încă din momentul în care am observat care este impactul vieții copiilor în grup asupra performanțelor școlare. În momentul în care am constatat asta ca profesor, am spus: înseamnă că de fapt cheia este să-i ajut să devină copii care se pot autoregla, copii care sunt conștienți de relațiile umane, care să reacționeze în diferite situații. Acest proiect cu acest „Centru comunitar integrat” este direct legat de acest obiectiv. Acest proiect este din nou legat de acest obiectiv. Toate sunt aspecte ale relațiilor interumane. Pe partea de mediu este un obiectiv al altui proiect, care mi se pare important la Liceul Tehnic, faptul că a devenit instituție asociată UNESCO. În principiu acestea sunt cele două obiective; cele legate de mediu sunt direct legate de cele privind Uniunea Europeană.
Rep.: Ați coordonat proiectul care a adus Liceului Tehnic statutul de „Școală UNESCO”?
A.F.: Este o aplicație care se depune, o sumă de documente, un raport de activitate al anului anterior și trei planuri de acțiune pentru următorii trei ani. Sunt trei obiective: educația pentru mediu, educația pentru patrimoniu, cea care țin de acest aspect de identitatea regională și o altă tematică importantă pentru mine și care ține de obiectivul social de fapt este educația fetelor și femeilor cu împuternicirea lor.
Rep.: Fiecare proiect își pun amprenta atât asupra copiilor cât și a profesorilor! Cu ce proiect ați pornit la drum?
A.F.: Prima experiență am avut-o în al doilea an de la catedră, în 2009. Atunci am început primele proiecte europene. Mai întâi ca participant. Fiecare proiect și-a pus amprenta în activitatea copiilor. Dacă sunt integrate corespunzător, aceste proiecte și aceste experiențe, le schimbă cultura organizațională.
Rep.: Ați observat unele schimbări la nivelul elevilor Liceului Tehnic, unde aplicați de mulți ani în aceste proiecte europene?
A.F.: Sunt vizibile schimbări la nivel de comportamente, pentru că, pe de o parte, cadrele didactice au devenit conștiente de ce înseamnă într-adevăr bullyingul și au înțeles că afectează în mod direct performanța școală. Când au înțeles lucrul acesta și au căpătat modele de bune practici venite din alte țări, au căpătat încredere și mai ales încrederea de a deveni „mai vulnerabili” în fața copiilor, de a-și arăta nu numai competența academică, ci și umanitatea. Pe de altă parte, s-a înțeles că aceste proiecte nu trebuie să existe numai de dragul de a fi implementate; de fapt proiectul începe după încheierea proiectului. Dacă s-a oprit activitatea la încheierea lui și nu mai discutăm despre ce s-a întâmplat atunci nu am rezolvat nimic.
Rep.: Când ați fost la școală ați participat la proiecte de voluntariat?
A.F.: Da. Proiectele de voluntariat au fost în special în sprijinul copiilor care erau la vremea aceea în orfelinate, acum în case de tip familial, dar în general, am fost direcționată mult către zona de activități extracurriculare încă de atunci. Le-am văzut rostul pentru dezvoltarea personală. Puterea de a vorbi altora despre aceste lucruri, cât de importantă este stima de sine pentru a putea face o schimbare reală, pentru că altfel nu avem curajul de aborda în fața comunității anumite practici. Am avut și norocul să întâlnesc oameni extraordinari. Toți și-au pus amprenta asupra mea, fie că este vorba despre profesori, oameni cu care am lucrat în timp, oameni cu care am rămas în relații bune și care acum sunt parteneri de proiecte.
