FOTO | Amintiri cu profesori celebri din Hasdeu, rememorate de Adrian Fetecău

Umorist, actor, scriitor, inginer, comentator sportiv, celebrul Adrian Fetecău, fondatorul Grupului VOUĂ şi jurnalist la Radio România, rememorează cu nostalgie anii petrecuţi în băncile Colegiului „B. P. Hasdeu”. Fetecău vorbeşte despre perioada liceului într-un capitol din cartea sa „Tenis, sportul inventat de diavol”, pe care a lansat-o şi la Hasdeu în 2018. Pasionat de tenis încă din şcoala generală, după ce a l-a văzut prima dată pe Ilie Năstase la televizorul pe care familia îl cumpărase cu foarte mult efort, buzoianul povesteşte în carte cum a împăcat pasiunea pentru sportul alb cu şcoala. Astfel ajunge să evoce profesori celebri ai Colegiului Hasdeu care i-au marcat viaţa, dar şi întâmplări haioase din liceu, cum ar fi riscul de a nu da bacalaureatul din cauza profesoarei de franceză, Lucia Pavel.

„Când am terminat clasa a VIII-a şi am reuşit cu a doua medie la celebrul Liceu <B.P.Hasdeu>, absolvit, prin­tre alţii de laureatul cu Premiul Nobel, George Emil Palade, de Pamfil Şeicaru şi Vasile Voiculescu, i-am rugat pe-ai mei să-mi cumpere o rachetă adevărată (n.r., de tenis)”, povesteşte Fetecău în cartea „Tenis, sportul inventat de diavol”.

„Eram bucuros că reuşisem să fiu <selecţionat> la vestita clasă pentru a-mi creşte şansele să merg la facultate”

Avându-l diriginte pe celebrul profesor Sfetoslav Cremarenco, Fetecău avea să fie ales să facă parte dintr-o clasă specială, unde se studia intensiv matematica şi fizica, deşi lui îi plăcea mai mult româna.

„În clasa a X-a, am fost grupaţi cei mai bunii elevi, în clasa M, liceul fiind unul teoretic. Făceam triplu matematică şi fi­zică faţă de colegii de la celelalte clase, nivelul fiind unul deosebit de ridicat. Era al treilea an, şi ultimul, când s-a făcut un asemenea experiment, rezultatele fiind deosebit de spectaculoase, toţi absolvenţii celor trei promoţii M intrând din prima la fa­cultate, unii ajungând foarte departe cu performanţele lor ştiinţifice, şi devenind, peste ani, chiar şi membri ai Academiei Române! Trebuie spus că în acele vremuri se intra foarte greu la facultate, nu existau particulare, concurenţa şi exigenţele fiind draconice! Ca băiat, dacă nu reuşeai să treci examenul de admitere la facultate, te încorporau pentru un an şi patru luni în armată, şansele de a mai face apoi studii superioare scăzând dramatic… Eu eram bucuros că reuşisem să fiu <selecţionat> la vestita clasă a X-a M pentru a-mi creşte şansele să merg la facultate, dar culmea, excelam la limba română”, mai povesteşte liderul Grupului VOUĂ în cartea sa.

„Cu greu ţi-am dat nouă minus!”

Adrian Fetecău o mai evocă şi pe profesoara de limba română, doamna Nistor, cea care l-a încurajat să citească şi care, prin notele acordate, i-a oferit posibilitatea să petreacă mult timp la competiţiile de tenis.

„Cu doamna Nistor totul a început de la prima teză pe care am avut-o la română. Până când ne-a adus caietele, fiind mulţi în clasă, nu apucase să mă asculte la oral. Când a pus ­ca­ietele pe masă şi a început să anunţe notele în ordine crescătoare, începând cu 2, m-am chircit în bancă… Ştiam câţi elevi lasă repetenţi în fiecare an… Când a ajuns la 5, am răsuflat cât de cât uşurat, dar am intrat iar în panică atunci când a ajuns pe la 7 şi vedeam că nu mai sunt caiete pe catedră şi pe mine nu mă strigase. Am crezut, o clipă, că mi-a rătăcit teza şi, când o va găsi, mă va aştepta cine ştie ce <tragedie>, când am auzit-o întrebând calm: <Cine-i Fetecău?>. M-am ridicat cu uniforma neagră tremurând pe mine… Eram un tip mărunţel, de 1,65 m înălţime, care devenise şi mai mic în aşteptarea verdictului… Doamna a intuit starea mea şi m-a invitat, plictisită, să-mi arate teza, spunându-mi: <Cu greu ţi-am dat nouă minus!>, ca şi când mă anunţa că-mi dă 5 la corigenţă… Din momentul acela, la română nu am mai avut nicio pro­blemă, chiar dacă, de multe ori, din cauza tenisului, eram paralel cu lecţia la zi! Doamna Nistor mi-a dat, inevitabil, numai zece, lucru nemaiîntâlnit la dumneaei, încurajându-mă în permanenţă să citesc şi chiar recomandându-mi lecturi din ce în ce mai grele”, îşi aminteşte liderul Grupului VOUĂ.

Campion judeţean cu gândul să fure catalogul cu note proaste

În ultimii doi ani de Hasdeu, Adrian Fetecău devine campion judeţean la tenis, era invitat să joace în compania „intelectualilor de vază ai oraşului” şi începe să concureze la Cupa „Scânteia Tineretului”, o competiţie naţională. Pasiunea pentru sportul alb avea să îi afecteze însă notele din catalog, lucru care l-a făcut să se gândească inclusiv să intre în cancelarie să fure catalogul.

„În iarna 1974-1975 am căutat să mai recuperez din <restanţele> şcolare, dar situaţia devenea din ce în ce mai <albastră>, mai ales că intrasem în conflict cu doamna Pavel, intransigenta profesoară de franceză, iar domnul ­Dum­bravă, profesorul de chimie care ne provoca tot mai des coşmaruri, ridicase nori ameninţători de corigenţă deasupra noastră…. Chiar dacă eram la o clasă de elită, dascălii noştri nu ne iertau deloc, cerând maximum la fiecare materie! Ajunsesem cu Cornel Măntoiu, zis Mandarino, colegul meu de bancă, să ne gândim cum să dăm o spargere în cancelarie ca să furăm catalogul cu note pentru a le face să… dispară!”, îşi mai aminteşte buzoinaul.

„Domnul Cremarenco a deschis catalogul şi i-a arătat notele mamei mele”

Aşa a ajuns dirigintele Cremarenco să îi arate catalogul mamei lui Adrian Fetecău atrăgându-i atenţia că fiul ei riscă să nu intre în examenul de bacalaureat.

„A început clasa a XII-a, decisivă pentru evoluţia mea ulterioară în societate! Eu, însă, continuam să duc aceeaşi viaţă boemă, cu tenisul în prim-plan… După o lună a fost şedinţa cu părinţii la liceu. Domnul Cremarenco a deschis catalogul şi i-a arătat notele mamei mele… Printre ele, aveam un 3 la psihologie şi 7 , 4 şi 3 la franceză!!! <Doamnă, în aceste condiţii, nu vă garantez că fiul dumneavoastră va apuca să dea examenul la facultate. Cu doamna Pavel nu-i de glumit, îl poate lăsa corigent, situaţie în care se află, deja, acum!>, -a  subliniat dirigintele”, mai scrie Fetecău în carte.

Conflictul cu profesoara Pavel de franceză    

Problemele hasdeianului cu profesoara Lucia Pavel de franceză începuseră în clasa a XI-a, când trebuia să înveţe pe de rost o poezie kilometrică despre Ioana d’Arc, cu nişte versuri cât pagina de late. Ştiind că are notă, Fetecău nu a învăţat, şi a avut surpriza să constate că doamna Pavel l-a ascultat din nou. Încercând să o păcălească recitând o strofă de două ori sub pretextul că prima şi ultima strofă se repetă, şi-a atras adversitatea temutei profesoare care l-a ţinut minte anul viitor.

„Cum a început ultimul an de liceu, ţinându-mă minte, s-a pus pe mine cu ascultările. Primul scriitor studiat a fost Charles Baudelaire. Mai întâi, ne-a dat să studiem biografia poetului. Ora imediat urmă­toare, nici nu începuse bine şcoala, m-a ascultat. M-am descurcat şi mi-a dat 7! Să iei 7 la doamna Pavel nu era chiar uşor. Însemna că ai ştiut serios… <Pentru data viitoare, aveţi de învăţat poezia L’albatros>, ne-a anunţat. <S-o înveţe cine n-are notă>, mi-am zis eu, ocupat cu pregătirea participării mele la cea de a doua ediţie a Cupei Scânteii Tineretului! Calcul greşit! Cum a intrat în clasă, m-a ridicat în picioare şi, fiind într-o dispoziţie mai bună în acea zi mi-a dat doar… 4! Încă îmi ieşea o medie de trecere… <pentru data viitoare aveţi de învăţat pe de rost poezia L’invitation au voyage> – am ­au­zit-o la finalul orei. Aveam, deja, două note, iar alţii niciuna. N-o credeam chiar atât de… sadică! M-am înşelat, din nou… M-a ascultat a treia oară consecutiv, am luat, bineînţeles, 3 şi… nu mai aveam medie de trecere”, povesteşte liderul Grupului VOUĂ.

După discuţii aprinse cu mama sa, Adrian Fetecău este impresionat de lacrimile acesteia şi se hotărăşte să o lase mai uşor cu tenisul pentru a putea intra în bacalaureat. Pierde Turneul „Scânteii Tineretului” dar scapă de corigenţe. „Am absolvit cu bine liceul, am luat numai note de 10 la bacalaureat, am reuşit fără probleme la Politehnica din Bucureşti, dar cu ce preţ? Mă îngrăşasem îngrozitor! La 1,78 m aveam 83 de kg!”, mai scrie Fetecău care mărturiseşte că acesta a fost momentul când a pierdut un „tren în viaţă”, acela de a deveni un jucător profesionist de tenis.

„Nu pot, acum, peste ani, decât să-i fiu recunoscător”

Totuşi, la peste 50 de ani distanţă, Adrian Fetecău este astăzi recunoscător profesoarei sale de franceză, datorită căreia avea să cunoască succesul în cariera de jurnalist.

„Nu pot, acum, peste ani, decât să-i fiu recunoscător! Ca să vedeţi că nu-i nimic întâmplător în viaţă… La începutul anilor 2000, am început să merg regulat la Montreal pentru a comenta, pentru Radio România, meciurile pugiliştilor noştri profesionişti de top stabiliţi acolo. Mai întâi, Doroftei, apoi Bute, Diaconu şi Jo Jo Dan. Fără nicio exagerare, (…) în statul Quebec francezii sunt foarte naţionalişti şi faptul că vorbesc bine limba franceză m-a ajutat enorm, mai ales să-mi fac prieteni printre jurnaliştii locali care mi-au furnizat multe informaţii de culise foarte utile în comentariile mele radiofonice”, mai povesteşte buzoianul în cartea „Tenis, sportul inventat de diavol”.