miercuri, 15 iulie 2020

Filmele, Liturghia și de doi metri speranță!

Întrebare la Radio Erevan: se poate face clismă cu apa călduță găsită pe o țeavă în urma exploziei reactorului de la Cernobîl? Răspuns: da, se poate, cu o condiție, să vă găsiți fundul!

Cam așa, scuzați vorba proastă, păreau să stea lucrurile și cu bisericile încuiate. Am participat/asistat sâm­băta trecută la o slujbă de pomenire, cu o puzderie de credincioși strânși buluc sub un soi de copertină. O aplecătoare, cum se spune în popor, o anexă amplasată la doi pași de toaleta stil WC turcesc. Dinspre care ema­nau miasme pe care nici Mâna Maicii Domnului, mă refer la planta cu acest nume, nu reușea să le acopere cu miresmele ei divine și virtuțile antimicrobiene.

Liturghia, lungă cât o zi polară, iar la sfârșit, animat de bunele intenții cu care se spune că este pavat și drumul spre Iad, preotul paroh a mai ținut și un discurs pro domo, repetat și apăsat. Cum că nu este primit simbolul acela de mâncare și băutură fără de slujirea lui (se știe, părinte, nu era nevoie de repetitio mater studiorum). A dat o groază de indicații,  inclusiv cum să dea omul telefon când are nevoie de preot la vreo înmor­mântare, să nu stea să aștepte în cimitir să coboare Sfântul Duh, tot mobilul e responsabil cu miracolele.

Și a mai explicat unde se duc banii strânși din Pomelnice și Tatăl Nostru citit la mormânt, fără casă de marcaj și chitanță, dar cu zugrăveală nouă la Biserică, o turlă repararată, alea-alea. Bilanț contabil ad-hoc, cu lumea înghesuită suflare în suflare, că la Veșnica Po­menire musai se pune mâna și se leagănă, n-avea mai nimeni mască la masa aceea lungă încărcată de colive, sticluțe de vin, lumânări aprinse. Dacă era de luat virusul, nu aveai scăpare acolo!

Însă nu preotul e culpabil pentru absurdul acestei situații, părea și el depășit de harababura pandemiei fără chip. Întreb ca la Radio Erevan: aerul din exterior e mai ușor de dezinfectat decât aerul din interiorul lăcașului de cult? Că de la mine se vede viceversa! Se zice că bâzdâgania aia se transmite prin respirație și contact, nu știu, dar în interior, cu mască și marcaje, s-ar putea respecta mai lesne unele reguli.

Nu că m-ar entuziasma ideea celor doi metri de spe­ranță. Depinde, dacă mă­surăm pe orizontal sau vertical! Tot la aceeași distanță vom ajunge și să ne facem somnul de veci! Așadar, dacă tot se deschid bisericile, măcar faceți un pic de lumină și ordine în afacerea asta, nu lăsați totul la mila Domnului…

Cât despre năpăstuitele cinematografe, în acest caz absurdul atinge culmea ridicolului și o și depășește lejer! S-au dus demult cozile de la Avaramu sau Articolul 420!!! Acum bate vânt de pauperitate, cozi blazate se întind la bănci și farmacii. Unde e lo­gica lacătului pe ușă, când erau proiecții și cu doi spectatori în sală?! Am văzut la cinema Scala tulburătorul  Hannah Arendt, era pustiu în sală ca în suflet când pășești pe poartă la Auschwitz.

Cine­mateca Union a devenit de destulă vreme loc de pelerinaj pentru nostalgici, nu te rogi, ca altădată, să te primească și fără abonament, întrebi dacă s-au mai vândut ceva bilete, să se poată ține spectacolul.

Teatrele, la rândul lor, supraviețuiesc precum măr­­farele pe calea ferată Nehoiașu, pufnind din greu, e aiurea să prezumi că nu se puteau respecta norme de distanțare, să nu le arunci colacul de salvare. Oricum se trage cortina peste vară, luau și ele o gură de aer financiar, până se decide odată, e alertă, e urgență, ce e și cu ce se combate aiureala asta sinistră?…

Altminteri, când se va trage linie, mare minune să ne mai găsim măcar ce se spunea la Radio Erevan, adică fundul. Că despre minte, pare dusă rău cu sorcova pe la mai marii planetei…

Show must go on!

 

P.S.: Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare!

loading...
error: Content is protected !!