Filiala „Basarabia“, prima bibliotecă de carte românească organizată în teritoriul Republicii Moldova (II)

Mihai SĂLCUȚAN

După publicarea scrisorii-eseu adresată Bibliotecii „Basarabia” din Soroca la împlinirea a 30 de ani de la fondare (1 iulie 1993), am fost contactat de multe persoane dornice a obține informații suplimentare despre construcția culturală ce a pus piatra de temelie a relațiilor multidisciplinare rodnice dezvoltate ulterior.

În rândurile care urmează sunt prezentate circumstanțele, faptele și oamenii care le-au săvârșit, având deplina convingere că fără cunoaşterea a ceea ce s-a întâmplat ieri nu putem înţelege ziua de azi şi nu este posibil a gândi cu nădejde la ziua de mâine.

Alături de Alexandru Oproescu, un rol hotărâtor la încheierea protocolului, iar apoi la materializarea sa și la obținerea succesului indiscutabil al acţiunii, l-a jucat Raisa Bicec. Profesionalismul, firea veselă, permanent optimistă, energia şi convingerea în necesitatea şi oportunitatea proiectului nu au părăsit-o niciodată, dovedindu-se a fi un tovarăş de nădejde, ce a pus mult suflet în tot ceea ce a făcut.

„La Soroca în cetate inima lui Ştefan bate”, spun cu neascunsă fală sorocenii, adică acei care la început de Ţară sunt urmaşii străjerilor ce au stat de secole la fruntarii. „Ei au fost primii care au primit loviturile cotropitorilor de tot soiul şi asupra lor s-au aplecat cele mai dure <tratamente> de deznaţionalizare şi înstrăinare. Toată această stare de alertă continuă i-a făcut mai rezistenţi, mai încrâncenaţi, poate prin aceasta se explică bogăţia şi statornicia tradiţiilor, apariţia numeroaselor personalităţi basarabene care-şi întind rădăcinile pe sub Câmpia Sorocii”, scria Tatiana Costiuc în „Literatura şi Arta” din 13 ianuarie 1994, în articolul referitor la inaugurarea filialei.

O bibliotecă de carte românească mai fusese înfiinţată la Soroca în anul 1918 de ardeleanul Onisifor Ghibu şi între cele două războaie mondiale ale secolului XX oraşul a fost un puternic centru cultural.

Pe timpul șederii noastre la Soroca am aflat multe despre personalităţile marcante pe care le-a dat țării: Vasile Stroiescu, boier filantrop şi mare patriot, Constantin Stere, profesor semănător de idei şi idealuri, om politic, scriitor, Emanuil Gavriluţă, avocat, directorul ziarului „Basarabia”, vestit la începutul secolului 20, Iustin Frăţiman, profesor ce a dus faima românismului în toate locurile în care a fost deportat de administraţia rusească, Simeon Murafa, avocat, unul dintre conducătorii publicaţiei „Cuvântul Moldovenesc”, care a jucat un rol covârşitor în redeşteptarea naţională înaintea Unirii Basarabiei cu Patria Mamă, Vasile Alexandru Florea, căpitan de mazili, român vrednic, care citea cărţi de istorie şi literatură română primite de peste Prut şi vorbea şi altora despre ele, Paul Vataman, profesor, scriitor, cercetător de marcă, Vasile Sacară, învăţător, redactorul „Şcolii moldoveneşti”, prima revistă a Asociaţiei învăţătorilor moldoveni din Basarabia şi primul ei preşedinte la înfiinţare în 1917 şi mulţi alţii.

Nu am părăsit orașul înainte de a vizita vestita cetate, blazon al oraşului şi mândrie a tuturor românilor, care la 26 septembrie a acelui an urma să sărbătorească împlinirea a 450 de ani de când Petru Rareş a reclădit-o în piatră, după consemnarea lui Miron Costin din „Cronica Poloneză”. Istoricul cetăţii, prezentat de înflăcăratul patriot Nicolae Bulat într-un mod cuceritor, inimitabil, ne-a transpus în istorie şi meditaţie, făcându-ne să ne simţim fericiţi că suntem români şi să înţelegem că avem datoria de a ne ridica la înălţimea înaintaşilor. Ascultându-l atunci, ca şi de multe alte ori după aceea, am avut credinţa că el însuşi este unul dintre pârcălabii cetăţii ce au înălţat-o în nemurire şi legendă. Sus, pe creneluri, privind şerpuirea spectaculoasă a Nistrului şi nesfârşita câmpie a Ucrainei, am făcut împreună cu Alex. Oproescu planuri de viitor şi am jurat să le respectăm întocmai.

Gazdele ne-au condus apoi la Liceul „Constantin Stere”, situat pe strada Limba Română(!), instituţie de învăţământ prestigioasă ce funcţiona într-un local modern recent dat în folosință, spaţios, cu peste 1.200 de elevi. Aici aveam să o cunoaştem pe Ana Bejan, personalitate emblematică a Sorocii. Fondatoare şi directoare a instituţiei în care ne aflam, profesoară de Limba şi literatura română, iubitoare de România şi de români, persoană energică şi hotărâtă, intuitivă, cu mult tact diplomatic, se va implica într-un mod cu totul deosebit în proiectele ulterioare, în dezvoltarea relaţiilor cu judeţul Buzău. Importantele funcţii politice deținute, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, de prefect al judeţului Soroca, fiind prima femeie din istoria ţării aflată într-un asemenea post, au amplificat şi accelerat colaborarea pluridisciplinară cu judeţul Buzău, la realizarea şi derularea Protocolului încheiat între cele două judeţe și municipii. Precizăm că între anii 1999 și 2002 organizarea teritorial administrativă sub formă de județ a existat și în Republica Moldova.

La reîntoarcerea spre casă, la Chişinău, a avut loc o întâlnire la Ministerul Culturii şi Cultelor cu viceprim ministrul Larisa Turea şi drd. Eugen Martin, şef Serviciu biblioteci din cadrul ministerului, discuţiile fiind fructuoase, cât se poate de încurajatoare pentru viitorul lucrării abia începute.

La despărțire ne-am luat rămas bun de la Vera Osoianu, persoană ce a jucat un rol important şi în derularea acţiunilor ulterioare. Cu înaltă competenţă profesională, având o aleasă distincţie, mai mult tăcută decât comunicativă, inteligentă, cu înţelepciunea calmă şi caldă a umanistului modest dar extrem de muncitor, s-a situat în avangarda reformei bibliotecare, asumându-şi corvoada transpunerii în practică a „Programului de colaborare bibliotecară între România şi Republica Moldova”, reuşind să facă în aşa fel încât fiecare raion din republică să beneficieze de prevederile acestuia. În repetate rânduri a afirmat – la Buzău, la Soroca, la Chișinău – că primul născut în teritoriul republicii, Biblioteca „Basarabia”, a reprezentat un început de bun augur, iar activităţile desfăşurate ulterior la Soroca și Buzău s-au bucurat de sprijinul ei prin contribuţii valoroase. Mulți ani a deţinut funcţia de director adjunct al Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova.

Au urmat mai multe drumuri pentru transportul cărţilor şi apoi inaugurarea filialei, cu numele „Basarabia”, în ziua de 16 noiembrie 1993, când biblioteca publică buzoiană sărbătorea, așa cum am amintit, centenarul. Vremea extrem de ostilă din partea dreaptă a Prutului, zăpadă abundentă şi viscol deosebit de puternic, nu a constituit un obstacol pentru delegaţia buzoiană, formată din Alex. Oproescu şi subsemnatul, care a ajuns la timp pentru a participa la festivitate. Colegii din Ialomiţa, care trebuiau să inaugureze filiala din Bălţi, nu s-au încumetat a porni la drum, amânând desfăşurarea evenimentului. În aceste împrejurări Filiala „Basarabia” a devenit prima bibliotecă de carte românească organizată în teritoriul Republicii Moldova, la acea dată funcţionând doar cele din Chişinău amintite mai sus.

Autorităţile sorocene au alocat bibliotecii un spaţiu central, pe Str. M. Eminescu nr. 4, colţ cu Aleea Mihai Eminescu (!) într-un imobil construit în anul 1934 pentru „Căminul învăţătoresc”. Inaugurat la 27 decembrie 1934, „Căminul” a adăpostit asociaţia învăţătorilor, casa de ajutor reciproc a acestora, o bibliotecă, sală de întruniri, camere pentru cazarea celor veniţi din judeţ.

Amenajările pentru noua bibliotecă au fost făcute cu efortul financiar al administraţiei sorocene, care au asigurat dotarea cu mobilier nou adecvat, covoare, decorarea cu tablouri cu chipul marilor scriitori români şi cu imagini din Buzău – Palatul Comunal şi clădirea bibliotecii judeţene – realizate în ipsos. Partea buzoiană a contribuit cu un prim fond de carte ce însuma  6.000 de volume. La festivitate au participat circa 200 de persoane, oficialităţi locale, lucrători în domeniul învăţământului, culturii şi cultelor, elevi, cititori. A avut loc o slujbă de sfinţire a localului, oficiată de preotul Nicolae Robu, deputat în primul Parlament al Republicii Moldova şi un spectacol oferit de elevii Liceului „Constantin Stere”.

A fost prilejul de a constata că ne puteam sprijini pe mulţi oameni de ispravă, pricepuţi şi hotărâţi în acţiunile lor, cu un dezvoltat cult pentru lucrul bine făcut, precum viceprimarul Semion-Leonid Celac şi vicepreşedintele Comitetului executiv raional Lucia Creţu. În anii ce au urmat ne-am convins că nu ne-am înşelat.

Așa au fost scrise primele file ale istoriei Cetății de carte românească „Basarabia” căreia, la ceas aniversar, îi urăm a dăinui veșnic.

1 iulie 1993 a căzut într-o joi, zi potrivită, după astrologi și credința străbună, bunului mers al vieţii şi al treburilor, benefică începerii unei lucrări. Aceleași surse precizează că este ziua încrederii, comunicării și relaționării în comunitate, dar și un timp foarte bun pentru valorificarea tuturor resurselor, talentelor, cunoștințelor și a experienței. Ceea ce s-a confirmat pe deplin în cazul Bibliotecii „Basarabia”! (Sfârșit)