Un discurs de câteva minute al preşedintelui AUR, George Simion, ne arată, încă o dată, cum acest partid fabrică ştiri din categoria fake-news. Procedeul este de manual: se ia o informaţie, uşor verificabilă, referitoare la un eveniment real, peste care sunt suprapuse teorii conspiraţioniste – construite fie pe spaime colective, fie pentru a le declanşa sau acutiza –, pentru a face destinatarul mesajului să nu diferenţieze adevărul de minciună, şi este generat mesajul care serveşte agendei lor politice. Discursul servit de AUR vine – ce coincidenţă! – mănuşă intereselor Rusiei.
„Sunt în Camera Deputaților, mesaj urgent: se întâmplă lucruri grave”, a declarat, afişând un aer grav, preşedintele AUR, George Simion, având grijă să-şi rostească discursul cu sigla Parlamentului în fundal, pentru a valida şi a da greutate mesajului. Mesaj din care rezulta că autorităţile de la Bucureşti se pregătesc, pe canale subterane, via Davos – unde, conform unei alte teorii a conspiraţiei, se întâlneşte „oculta mondială”, „bogaţii lumii care au interese contradictorii cu interesele naţiunii române” – să intre în război alături de Ucraina. Iar AUR – acest apărător al românilor şi gliei strămoşeşti în faţa „trădătorilor de neam şi ţară”, cum se prezintă – se opune vehement.
În fond, pe ce şi-a construit AUR acest mesaj panicard care foloseşte doar propriei agende politice anti-occidentale şi care, încă o dată, coincide cu cea a Rusiei? Pe informaţia potrivit căreia la Forumul Economic Mondial de zilele trecute, în cadrul reuniunii consilierilor de securitate națională și a consilierilor politici ai șefilor de stat privind implementarea Formulei Păcii de la Davos, România a început negocierile cu Ucraina pentru un acord bilateral de securitate. Ceea ce nu spun AUR şi George Simion este că România nu e singurul stat care iniţiază un astfel de acord bilateral cu Ucraina: au făcut-o deja statele G7 (SUA, Canada, Marea Britanie, Franţa, Germania, Italia şi Japonia) şi Olanda. Nu spun publicului căruia i se adresează nici ce presupune acest acord bilateral: nu angajamentul unei intrări în război alături de Ucraina, aşa cum lasă de înţeles liderul AUR, ci susţinerea Ucrainei, prin alinierea la un cadru internaţional ce vizează furnizarea de echipamente militare avansate, instruire, schimb de informații și apărare cibernetică. Adică, indirect şi implicit, vizează întărirea securităţii României în faţa Rusiei agresoare care dă semne că nu s-ar opri la Ucraina şi va lua la ţintă alte state.
Ce a urmărit AUR prin acest mesaj panicard? Asmuţirea electoratului ultranaţionalist, anti-european şi anti-american împotriva Ucrainei, a Occidentului şi, an electoral fiind, împotriva clasei politice europene şi a celei naţionale care asumă linia de securitate euro-atlantică. În ochii unei părţi a acestui electorat, care nu ştie sau nu poate discerne între adevăr şi propaganda mincinoasă, faptul că România nu va intra în război alături de Ucraina poate fi interpretat ca o izbândă a acestei luări de poziţie din partea AUR.
AUR nu e singur în zona acestei propagande. O altă temă din categoria fake-news pro-Rusia, construită tot eşafodajul fricilor colective generate de războiul din Ucraina, a venit dinspre Diana Şoşoacă – să nu uităm, livrată Parlamentului pe listele AUR – la scurt timp după ce Rusia a invadat şi atacat Ucraina: pledarea pentru neutralitatea României, o naraţiune înscrisă în linia propagandei ruse. În primăvara anului 2022, patru parlamentari români, în frunte cu Diana Şoşoacă – „senatoarea fenomen”, cum o numea propaganda de la Kremlin –, s-au dus la Ambasada Rusiei să ceară „Pacea de la București”, fără a fi mandataţi de nicio instituţie a statului pentru acest demers. Neutralitatea, fluturată pe post de flamură albă, este însă o temă-capcană care urmărea de fapt în primă fază retragerea oricărui sprijin acordat Ucrainei şi lăsarea ei la cheremul lui Vladimir Putin, şi, în orizont puţin mai îndepărtat, decuplarea României de NATO, fapt ce ne-ar vulnerabiliza strategic faţă de Rusia. Mesajul care trebuia să ajungă la populaţie era că dinspre apartenenţa la NATO, dinspre parteneriatul strategic cu SUA vine pericolul şi că, în lipsa acestei neutralităţi, autorităţile de la Bucureşti vor implica România în război.
Sunt doar două exemple. Zi de zi, însă, dinspre zona politică ultranaţionalistă, suveranistă şi media arondată acestora sunt puse în circulaţie nenumărate fake-news-uri Pro-Rusia, de importanţă mai mare sau mai mică, cu impact mai puternic sau mai slab dar care, toate, au ca scop generarea sau accentuarea de spaime colective, erodarea încrederii în partidele democratice de orientare euro-atlantică, având un efect în cascadă. Cele mai multe nu sunt erori, nu sunt întâmplătoare: sunt propagate în baza unor strategii, a unei ideologii, servesc unei naraţiuni şi sunt parte a unei campanii de destabilizare a statului – stat membru NATO şi UE, ceea ce nu este pe placul Rusiei – şi de erodare a încrederii populaţiei în instituţiile euro-atlantice.
Text publicat în „Puterea a cincea”
