Actualitate

Expoziție dedicată artei tatuajului,  în premieră la Muzeul Județean Buzău

Vineri, 18 august, la ora 12.00, Muzeul Județean Buzău a vernisat, în premieră în România, o expoziție dedicată artei tatuajului intitulată „Inkspiration”. Organizarea unui astfel de eveniment are legătură, spune directorul Daniel Costache, cu dorința de a ancora instituția în prezent, iar tatuajul, adică desenele permanente pe piele, reprezintă astăzi o formă de exprimare și chiar o adevărată artă care evoluează pe zi ce trece. Tatuajele pot fi considerate astăzi un fenomen socio-cultural inerent societăţii contemporane ca formă a expresivităţii comportamentului nonverbal, fără însă să mai depindă neapărat de o anumită apartenenţă la un grup sau de un rit specific, așa cum se întâmpla în urmă cu secole, când ele erau marca  anumitor apartenețe de grup specifice culturilor respective. Pe parcursul istoric, constatăm că  societatea s-a raportat diferit la arta tatuajului, pornind de la simbolista metafizică antică, la percepţia onorifică, la delimitarea unor grupuri şi categorii profesionale şi ocupaţionale.

Statutul cultural al tatuajului a evoluat rapid de la zonele anti-sociale ale anilor 1940 devenind, după anii 2000, o marcă a tendinţelor modei. Mai întâi a fost adoptat de vedete rock, pentru ca mai apoi să fie acceptat de curentul cultural majoritar. Astăzi, tatuajul este folosit de oameni pentru a marca în special  evenimente importante din viață. Ele sunt reprezentate, spre exemplu,  prin portrete, citate motivaționale, obiecte abstracte, animale, păsări, toate având o semnificație aparte pentru purtător.

Muzeul Județean ne amintește că primele dovezi clare ale tatuajului apar la  la Otzi – Omul de Gheață. „Este primul om la care au fost descoperite 58 de tatuaje. El a fost descoperit în Alpi, la granița dintre Austria și Italia. Otzi a trăit undeva în Epoca Bronzului, 3.300 îHr”, precizează directorul Muzeului Județean Buzău.  De atunci și până astăzi, tehnicile de realizare a tatuajelor au evoluat, dar și semnificația lor.

Putem presupune, explică în continuare directorul Daniel Costache, mergând pe ideea de figurine antropomorfe, că „tatuajul era folosit și mai înainte de acum 5.000 de ani, în Neolitic și în  Paleoliticul superior”. La început, se foloseau pentru tatuaje, așa cum era de așteptat, coloranți naturali din plante sau din diferite minerale la care oamenii aveau acces.  Avem în acest caz tatuajele permanente și avem și acele elemente de vopsit care se aplicau  și care apoi dispăreau.

În ceea ce privește  importanța și semnificația tatuajului, acestea sunt multiple. În primul rând, ideea de tatuaj  a pornit de la cea de diferențiere sau de asociere la un grup. Iar în istorie sunt cunoscute o serie de grupuri care se diferențiau prin tatuaje. Aici directorul Muzeului Județean  exemplifică din istoria lumii grupul șamanilor și grupurile de războinici, care foloseau tatuaje pentru a se diferenția. „Aceste marcaje le găsim la războinici fie plecând de la ideea că erau folosite pentru a speria dușmanul fie plecând de la ideea de solidaritate militară. La originile tatuajului motivele nu erau la întâmplare. Cei care aveau putere de decizie aveau un anume tip de tatuaj, mai complex, fie  foloseau mai multe culori. Ceilalți, <subordonații>, aveau un alt tip mai simplu din punct de vedere coloritstic. Așa se întâmpla în cazul șamanilor. Cei care erau recunoscuți pe un areal mai larg purtau un anumit tip de tatuaj cu o coloristică mai bogată. Avem astfel de situații numai în zona precolumbiană, dar și în toată zona Pacificului, în Orient și chiar și  în zona noastră. Utilizarea tatuajului în preistorie, mergând pe analogia cu statuetele antropomorfe, este prezent și în spațiul românesc. Vichingii practicau, de asemenea, tatuajul, ca și populațiile Maui; stilurile erau însă diferite. Avem tatuaje legate și de riturile de trecere, de inițiere de la tânăr la bărbat sau la rituri de nuntă etc. Foarte importantă este  mențiunea acestor tatuaje pe care o avem de la exploratorul britanic James Cook ”, spune directorul Daniel Costache. Este cunoscut că James Cook  a scris  în memoriile sale despre termenul „tatau”, de proveniență polineziană, care a fost transformat în engleză în „tattoo” şi adoptat, apoi, de alte limbi şi civilizaţii, cu sensuri noi, deşi actul în sine, de a tatua, rămâne cel descris de James Cook, în secolul al 18-lea.

„Astăzi avem un set de tipar  de tatuaje din zona triburilor din Pacific, care sunt diferite de tatuajele pe care le găsim în Asia în țări precum Japonia sau China”, mai precizează directorul muzeului.

Astăzi, oamenii își tatuează opere de artă abstractă pe o mare parte din corp, în zone la vedere sau în zone acoperite de haine, iar motivele pentru care fac acest lucru sunt cu mult mai diversificate decât la începuturi. Tatuajul a devenit în ziua de astăzi chiar  un obicei destul de uzual.

Pentru a afla mai multe despre acest subiect incitant, Muzeul Județean Buzău organizează această expoziție, rodul colaborării a șapte artiști tatuatori, fondatori ai viitoarei școli de tatuaj cu același nume, prima cu acest domeniu din România. Vor fi prezente schițe de proiect, lucrări de grafică specifice genului, realizate pe mai multe tipuri de suport, inclusiv pergament artificial, o replică cu calități similare pielii umane, destinată exercițiului tehnic. Pe lângă acestea vor mai fi prezente lucrări obiect și instrumente ce au fost folosite în stadiile incipiente ale popularizării acestui domeniu artistic.

Articole similare