miercuri, 08 iulie 2020

Dumnezeu cu mâinile tăiate…

Și semne tulburi se arătară pe Cer, pânzele ploilor întunecau zarea, râurile își făceau matcă prin case și ogrăzi, iară o pisică se găsi să cadă cloșcă, minune care nu se mai pomenise de la găina ce făta pui vii. Hotărât lucru, sfârșitul era aproape, poate de Covid mai scapă vreunul de sămânță, dar dacă l-ai mâniat pe Dumnezeu!!!…

Și nu de ăl de Sus (iertare, Bunuțule!) e vorba la ordinea zilei, ci de Dumnezeii achizițiilor, ale căror afaceri pe vremi de criză încep să iasă la iveală ca gunoiul ascuns de gospodina pripită sub un colț de preș. Boală veche prin balcanica noastră stirpe, „parandărătul”, nici axa lumii nu se mișcă pe aici fără plicul cu bani. Ce vacă grasă de muls e pandemia asta care unora le-a întors existența complet pe dos, în timp ce altora le-a adus șeile cailor direct sub dosurile lăfăite.

Cu niște ani în urmă, pe când moderam o emisiune TV, mai exact pe timpul curbei de sacrificiu indusă de Marea Criză Mondială, am avut invitat în studio un economist cunoscut, cu un post important în administrația locală. Se tăiau salarii, se amputau drepturi, se făcea apel la strâns cureaua, Băsescu încrunta ochiul lui predispus la aruncat fulgere, părea groasă rău pe biata noastră națiune. De fapt, strănutaseră niște bănci prin America, pe scheme gen Caritas, cu împrumuturi și dobânzi „piramidale”, și boala se întinsese pe mai tot globul, falimente, șomaj, nu mai sunt bani de pensii, foamete alea alea.

Și îl întreb pe invitat, insistent, din diverse unghiuri de abordare, sociale, financiare, filosofice, poate îl prind pe picior greșit: „Cum e cu criza asta și cu ce se mănâncă?!”. Imperturbabil, omul dădea sfaturi, desena cu mâinile prin aer algoritmi, perora, calcula coșul zilnic, baliverne, nu-l scoteai din ale lui nici dacă îl așezam pe scaunul electric și umblam la amperaj. După emisiune, cînd ne despărțeam în parcare, n-a mai rezistat și, de parcă i se umflase gușa ca la broscoi, o trântește cu năduf: „Da, în vreme de criză se fac afacerile cele mai ale naibii, asta voiați să spun pe post?”.

Și s-a văzut cu moț și panglică tricoloră ce bani s-au învârtit și spălat cu gripa aviară, pesta porcină, inundații și alte dezastre mai mult sau mai puțin naturale, reale sau exarcebate. Cum să fi ratat tocmai pandemia asta fără chip și noimă așa prilej de speculă, începând de la banalele măști, mănuși, spirt, până la tunuri date în disprețul legii? A trebuit să explodeze buboiul de la Unifarm, adică distribuitorul oficial de medicamente al Ministerului Sănătății, pentru a ne aminti că mai există DNA-ul, pus pe coji de nucă după decapitarea Codruței Kovesi.

Și să se afle în spațiul public ceea ce știau și femeile de serviciu din Minister, că șeful Unifarm era poreclit „Dumnezeul Achizițiilor”! Nu comentăm gaura din Legea stării ce urgență care deschidea larg băierile pungii prin achiziție directă, fără licitație, dar dezastrul din spitalele de suport Covid trebuia de mult să fie un semnal de alarmă. Acolo intri suspect și te contaminezi garantat, iar cadrele medicale se infectează ca la alba-neagra, chestie de iuțeală și baftă.

Păi, verifica totuși cineva cantitatea, calitatea, nu mai zic prețul, materialelor sanitare achiziționate? Sau se repetă povestea cu dezinfectanții diluați Hexi sau cu apa chioară cu care se stropea la aviară?!.. Altfel, vorba invitatului meu: „Specula este ceva natural în economia de piață, ce să facem, să le tăiem mâinile?”.

P.S.: Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare!

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

loading...
error: Content is protected !!