La 26 noiembrie a.c., pe site-ul cotidianului OPINIA, a fost publicat articolul „Buzăul, alături de soroceni la festivitatea jubiliară a primei biblioteci în limba română din Basarabia”, referitor la festivitatea organizată, în ziua de 24 noiembrie, la împlinirea a 30 de ani de la fondarea Bibliotecii „Basarabia” din Soroca.
Autorul articolului afirmă că inițiatorii proiectului ar fi fost Fundația „Sfântul Sava” (!!!) și Biblioteca Județeană „V. Voiculescu” Buzău. Un neadevăr supărător, care falsifică istoria, care ofensează pe adevărații fondatori și se impune, în mod imperios, a fi corectat. Ne întrebăm, cu îndreptățită justificare: de ce această denaturare a realității, „Qui prodest?” De ce vrea fundația cu pricina să-și aroge, de o bună bucată de vreme, merite pe care nu le are? Să fie vorba de o simplă eroare sau de altceva, mult mai grav?
În ziua aniversării bibliotecii sorocene se împlineau exact 180 ani de când, în 24 noiembrie 1843, Mihail Kogălniceanu a rostit memorabilul „Cuvânt de deschidere al celui dintâi curs de istorie națională” la Academia Mihăileană din Iași, în care a definit istoria și rolul acesteia în cristalizarea conștiinței naționale a romanilor.
Ulterior, Nicolae Iorga a afirmat că „Istorie se cheamă ceea ce s-a întâmplat cu adevărat, nu ceea ce am vrea să se fi întâmplat”.
Înființarea „Bibliotecii Basarabia” a fost un demers guvernamental, la nivelul conducerii celor două state românești, nicidecum o activitate oarecare a unei fundații ce are un obiect de activitate diferit. Așezământul cu pricina a luat ființă la 12 aprilie 1993, așadar la data nașterii „Bibliotecii Basarabia” era „în scutece”, în așteptarea botezului.
La 6 martie 1993 a fost semnat la Chişinău „Programul de colaborare bibliotecară între România şi Republica Moldova”, act ce a deschis calea înfiinţării filialelor bibliotecilor româneşti peste Prut.
În acel context, la puţină vreme de la semnarea acordului ministerial, ministrul culturii din România, Mihai Golu, emitea Ordinul nr. 280 din 24 iunie 1993 prin care autoriza deplasarea în Republica Moldova, în perioada 28 iunie – 4 iulie, a unei delegaţii formată din Ion Mărunţelu, consilier în Ministerul Culturii, Alexandru Oproescu, directorul Bibliotecii judeţene „V. Voiculescu” din Buzău, şi Sălcuțan Mihai, director general al Prefecturii judeţului Buzău.
În ziua de 1 iulie 1993, Protocolul privitor la organizarea la Soroca a Filialei Bibliotecii judeţene „V. Voiculescu” din Buzău era semnat de directorul acesteia, Alexandru Oproescu şi de Raisa Bicec, directoarea Bibliotecii Raionale Soroca. Pe act şi-au pus semnăturile şi subsemnatul, Semion Leonid Celac, viceprimar al oraşului Soroca, Ion Trofim Vaculin, şeful Direcţiei culturale a raionului Soroca, Vera Osoianu, director adjunct al Bibliotecii Naționale a Republicii Moldove şi Ion Mărunţelu, consilier în Ministerul Culturii din București. Actul a fost înregistrat la Biblioteca Raională Soroca cu numărul 46 din 02.07.1993. Nici pomeneală de Fundația „Sfântul Sava” (de care nu aflase nimeni la acea dată). O delegație a acesteia, în frunte cu pr. Mihail Milea, a pășit pe pământ sorocean abia la 28 decembrie 1997, deci după 4 ani și jumătate de la eveniment, așa cum este consemnat în albumul „Soroca cetate a cărții românești (p. 19), în Colecția „Pro Basarabia” a Bibliotecii „V. Voiculescu” Buzău, anul 2003, reeditat în 2012.
Cred că nu ar mai fi nimic de spus, adevărul este totdeauna unul singur. Impostura nu îl poate falsifica nicicum.
Închei rândurile de mai sus cu spusa poetului antic Titus Maccius Plautus: „Dictum sapienti sat est”, pe românește „Omului deştept îi ajunge o vorbă”.
