Diabolic de genial…

Oricât aș vrea, nu aș putea scrie în termeni rezonabili despre scandalul bătrânilor din Voluntari. Nici măcar nu îl pot pomeni cu sintagmele rostogolite prin presa din aceste zile. Este un subiect peste puterile mele de înțelegere și care, dacă aș vrea să îmi dau cu părerea despre el, mi-ar paraliza degetele pe tastatură.

Totuși, întreaga tărășenie are un aspect care trebuie privit cu maximă atenție, chiar dacă, până în acest moment nu a fost sesizat de mai nimeni sau, poate, nu a vrut nimeni să îl sesizeze. Este vorba despre luările de poziție ale purtătorului de cuvânt al Patriarhiei, Vasile Bănescu, în legătură cu scandalul despre care facem vorbire. Mai precis despre atacurile acestuia la cele două persoane pe care din ce în ce mai multe informații și dovezi le indică drept vinovați, cel puțin moral, ai mușamalizării calvarului prin care au trecut bătrânii din „casele de ocrotire” din Voluntari.

Sunt convins că Vasile Bănescu este un om onest, cu un talent nativ și, bineînțeles, ulterior șlefuit, al cuvântului scris și vorbit. Un om onest care crede cu tărie în ceea ce spune, care este convins că în Biserica Ortodoxă Română este un loc generos pentru reforme, și care se simte ca peștele în apă atunci când i se permite să vorbească sau să scrie despre un anume subiect. Chiar dacă trebuie să facă uz de atacul la persoană, o face… creștinește. De multe ori, luările sale de poziție sunt chiar geniale, precum cele cu referire la sinistrul personaj din fruntea Arhiepiscopiei Tomisului, turnătorul la securitate cunoscut drept „Mache”.

Dar nu geniul lui Vasile Bănescu este, de fapt, subiectul acestui text. Ci geniul celui care se află în spatele, al celui care îi dă verde să ia o poziție sau alta pe subiecte din interiorul sau din exteriorul Bisericii Ortodoxe Române. Adică al Întâistătătorului, al Patriarhului Daniel.

În primul rând, este genială decizia de a numi purtător de cuvânt al unei instituții atât de opace cum este Biserica Ortodoxă Română un mirean. Care, la o adică, poate fi mustrat cu blândețe, dacă o luare a sa de poziție se pune de-a curmezișul cuiva, că nu a înțeles bine ceea ce i s-a indicat sau că a sărit calul în zelul său de a executa un ordin.

Mai genială mi se pare decizia ca Biserica Ortodoxă Română să se afle printre instituțiile care au reacționat cu promptitudine la scandalul bătrânilor abuzați. Și nu pentru că a fost un atac frontal la cuplul de dansatori de Jerusalema din Voluntari și nici pentru că acel atac a declanșat un festival al poalelor ridicate de cei doi. Ci pentru că Biserica Ortodoxă Română s-a poziționat rapid într-un scandal în care putea ajunge astăzi printre cei arătați cu degetul, alături de cei doi eroi de Voluntari înfierați cu mânie… duhovnicească. Dimpotrivă, viteza de reacție a situat instituția patronată de Patriarhul Daniel în tabăra celor buni, atât de buni încât autoritățile statului i-au cerut sprijinul în monitorizarea pe plan național a situației instituțiilor de ocrotire socială de stat sau private.

Altminteri, se putea trezi oricine să remarce că o parte dintre instituțiile de ocrotire socială sunt patronate fie de Biserica Ortodoxă Română, fie de preoți pe persoană fizică sau prin intermediul unor organizații non-guvernamentale de inspirație religioasă. Unde, să mă pice cineva cu ceară – chiar și cu din aceea oficială, din lumânări agreate pentru comercializare de către Patriarhie – nu pot crede că lucrurile sunt sută la sută oable. Măcar că mă gândesc la scene cu tentă hazlie, cu bătrânei plimbați dint-un azil în altul pentru a ieși la număr pentru finanțare, ca să nu îmi stea gândul la altele, mai urâte.

Și cum spuneam, prin luarea de poziție a lui Vasile Bănescu am avut de-a face cu o mișcare care a situat dintr-o dată Biserica Ortodoxă Română, aproape automat, de partea celor buni. O mișcare genială. Diabolic de genială…