OpiniiSoroca

Despre clone, spoileri, liste electorale și bunul simț

După ce chestiunea cu alegerile parlamentare anticipate și-a găsit rezolvare, acum așteptăm cu toții să ni se mai satisfacă o curiozitate, și anume — cine cu cine se va uni în bloc, cine și ce loc va ocupa în cutare listă, cine se va retrage și în folosul cui sau cine va plânge-râde pe data de 11 iulie seara târziu, când se vor face primele totaluri ale scrutinului. Ce-i drept, unele dintre aceste „necunoscute” sunt ca și cunoscute, dar… așa este firea omului, să creadă și să spere în mai bine până în ultima clipă. Când zic aceasta, am în vedere, bineînțeles, partidele de dreapta, mai zise și europene-unioniste, care procedează ca niște mazochiști sadea, tăindu-și creanga de sub picioare și turnând apă la moara concurenților. Or, în acest context, aș vrea să-mi expun părerea cu privire la unii potențiali concurenți electorali, care nu iau în seamă niciun considerent moral în atingerea scopului lor care, pentru mine, rămâne o enigmă.

Știu bine că multora nu le place că în Republica Moldova sunt înregistrate prea multe partide, dar ce să facem dacă nu există căi de a pune stavilă în fața unor Ostapi Bender de ocazie și conjunctură? Ce să facem dacă fiecare se vrea cu ștampilă și „papcă” (pentru buzoieni, mapă) subsioară și cu porecla de președinte? Mai rău însă este că mama care dă viață unor astfel de partide este mereu gravidă și ajunul acestei campanii electorale nu a fost o excepție. Să zicem, la ce bun îi trebuia lui Ștefan Gligor să-și „tragă” partid și să încurce și mai mult ițele? Oare din multitudinea de partide nu s-a găsit unul care să-i satisfacă orgoliile și să-l ia în brațele sale? Oare chiar atât de mare este diferența dintre Partidul Schimbării și alte formațiuni de dreapta (cu șanse!), încât acel care a insistat, împreună cu alt „disident”, Alexei Tulbure, ca Blocul „ACUM” să facă o „alianță situativă” cu socialiștii (pentru a scăpa de dracu și a-l aduce în prim plan pe tat-su) nu se regăsește printre acei cărora, doar câțiva ani în urmă, le dorea… binele? Sau, care este scopul suprem al Partidului Puterea Oamenilor, fondat de ex-primarul interimar al Chișinăului, Ruslan Codreanu, altădată consilier pe listele Partidului Popular European? Ca să nu mai amintesc aici de alte partide și partiduțe care au în denumirea lor cuvinte pompoase, dar care, în realitate, aidoma baloanelor de săpun se sparg la prima atingere. Ce-i drept, aceste formațiuni încă nu se regăsesc printre cele înregistrate la CEC ca și concurenți electorali, dar mai este timp pentru a face… prostii.

De altfel, aceste partide (fără șanse, dar cu tupeu) sunt etichetate de unii drept „clone” sau „spoileri” ale altor formațiuni, mai barosane. Sincer vorbind, nu știu care din partidele de umplutură și la ce categorie pot fi atribuite, dar consultând dicționarul, am sesizat că și o poreclă și cealaltă nu poartă semnul plus: SPOILER — „jaf sau o persoană sau un lucru care provoacă alterarea sau corupția”; CLONĂ — „totalitatea indivizilor rezultați pe cale asexuată dintr-un ascendent unic, având același patrimoniu genetic”. Nu de alta, dar orice „clonă” este inferioară „originalului”.

O temă aparte de discuții este, cu siguranță, și încropirea listelor electorale și, în speță, ierarhizarea lor. Or, foarte rare sunt cazurile când posesorul ștampilei și mapei cedează locul de frunte altei persoane, poate mai bune și mai cu respect. Este de-ajuns să aruncăm o privire asupra unor liste ca să ne dăm bine seama de acest fenomen al „locomotivei false”. În această ordine de idei, cel mai elocvent mi se pare exemplul Platformei Dreptate și Adevăr, care îl are cap de listă pe Andrei Năstase. Personal apreciez efortul lui în ceea ce privește lupta cu oligarhii și îmi scot pălăria pentru curajul și perseverența de care a dat dovadă, dar nu toată lumea înțelege acest lucru, ca să nu zic mai mult. Poate că greșesc, bineînțeles, dar … Nu era mai bine dacă domnia sa ocupa un loc mai modest (5-6) și ceda locul de frunte lui Igor Munteanu sau Alexandru Slusari, de exemplu? Nu era acesta un semn clar că nu orgoliile proprii, dar interesul comun prevalează în acest partid? Până la urmă, dacă un partid trece pragul electoral, ce mai contează pe ce loc ești în listă, 1 sau 10? Într-un așa mod a procedat Mark Tcaciuc, care este liderul incontestabil al Congresului Civic, dar care se regăsește doar pe locul 3 în listă. Chiar dacă, în cazul lui, cuvântul locomotivă poate fi scris în afara ghilimelelor, fără îndoială.

Și încă ceva despre râs și plâns în noaptea de 11 iulie. Nu știu ce ziceți Dumneavoastră, dar pe mine mă strânge în spate când mă gândesc ce ar putea să se întâmple și cum o să ne simțim cu toții când, pentru a face schimbarea până la capăt, nu ne vor ajunge doar câteva voturi, pe care ar urma să le negociem în condiții la care nici nu vreau să mă gândesc. În acest context, poate a venit vremea ca unii să-și mai tempereze orgoliile ca mâine să nu ne pară rău că nu am făcut ceea ce se putea face azi…

Articole similare

error: Continut protejat!!