Nu vreau să par răutăcios și nici sarcastic, dar când vine vorba despre problemele actualei guvernări cu privire la politica de cadre promovată în aceste peste trei luni, concluzia nu poate fi alta decât „ceea ce trebuia să se întâmple – s-a întâmplat”. De ce? Fiindcă nimeni nu a anulat principiul conform căruia „este mai ușor să obții victoria, decât să o menții” și fiindcă nu trebuie să zici „hop!” până nu ai sărit.
Or, înfierbântați după victoria istorică și zdrobitoare din toamna anului trecut, completată cu o la fel de importantă victorie obținută la 11 iulie anul acesta, cei de la Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) au simțit pe propria piele cât de multă dreptate a avut Lenin când, într-o clipă de inspirație, a zis „Cadrele decid totul”. Ba mai mult, faptul că până și președinta Maia Sandu s-a adresat cu o chemare către acei care ar putea pune umărul la schimbarea lucrurilor din republică vorbește de la sine. Și nu întâmplător a făcut acest lucru, deoarece indiferent ce s-ar întâmpla în Republica Moldova, de la seceta sufocantă din această toamnă și până la majorarea prețului la gazele naturale, o bună parte din electorat, în virtutea pregătirii sale politice, o consideră vinovată pe doamna președintă.
De altfel, sunt convins că nu doar eu, dar și foarte mulți ca mine am așteptat că la producerea schimbării va fi implicată toată lumea bună, nu doar acei care au carnet de membru al unui partid. Am crezut că, începând cu data de 12 iulie, toată lumea bună, dar și cea mai puțin bună, dar „oploșită” sub auspiciile altor formațiuni politice decât cea de la guvernare, va îngropa securea neînțelegerilor și că toți împreună, Racul, Broasca și Știuca care se perindă de ani buni pe segmentul democratic și pro-european al RM, vor trage la aceeași căruță, în ciuda rivalilor politici și în discordanță cu eroii din vestita poveste de adormit copiii. Cu siguranță, aceste așteptări nu erau doar o dorință oarbă sau un pretext de a împăca varza cu capra, ci o reflectare a realităților existente – la urma urmei, este imposibil ca toată lumea bună să se regăsească doar sub umbrela unei formațiuni politice! Și mare mi-a fost mirarea când am văzut că acel „imposibil” chiar este „posibil” și că cineva chiar crede că primăvara (schimbarea) se face doar cu o singură rândunică (partid). În plină perioadă estival-pandemică, cei de la guvernare au împărțit funcțiile între ei, dar… a venit toamna cu problemele ei gazo-pandemice și au înțeles că are nevoie și de umărul altor oameni, la fel de bine intenționați și la fel de sătui de lingăi/trădători și de regimuri oligarhice. De altfel, nu doar au împărțit funcțiile între ei, dar au promovat unele persoane compromise, dacă e să credem specialiștilor în materie. Este de-ajuns să privești unele dezbateri TV ca să ți se ridice părul măciucă – cum este posibil așa ceva? Și când zic aceasta nu o am în vedere doar pe doamna Buliga, care și-a exprimat dorința de a sluji oamenii, de parcă piețele și străinătățile nu sunt pline de oameni demni de laudă și la fel doctori în științe ca doamna ex-deputată.
Sincer vorbind, vreo două-trei luni în urmă chiar mă gândeam (în sinea mea, nu mai mult, ca nu cumva să supăr pe cineva nici, vorba ceea, măcar cu o floare) că dacă PAS-ul ar fi mers pe căi mai pragmatice în detrimentul celor desenate cu fuiorul pe apă, alte ar fi fost astăzi rezultatele și nu am fi avut atâtea locuri vacante în structurile statului, de exemplu. Cu atât mai mult că în alte formațiuni care nu au trecut pragul electoral, dar care împărtășesc aceeași ideologie și aceleași idealuri, se regăseau și ministrul de externe, și ministrul justiției, și ministrul agriculturii, și ministrul de interne (nu voi da nume, fiindcă nu ține de competența mea să dau note cuiva). Adică, atunci când zic „pragmatice”, am în vedere și scenariul conform căruia cei de la PAS ar fi putut împărți responsabilitățile și cu alții, dar, probabil, orgoliile au fost atât de mari încât cei de la guvernare nu și-au dorit să împartă eventualii lauri cu altcineva.
Și încă ceva. Tot mai des se aud voci, inclusiv cu pondere în societate, care învinuiesc unii jurnaliști, ziare, posturi TV și Radio că, chipurile, au trecut „de partea cealaltă” și că critică guvernarea prea des și prea nedrept. Personal cred că, poate cu mici excepții (nu există foc fără fum și pădure fără uscăciuni), majoritatea dintre noi, acei care nu ne schimbăm părerile la orice adiere de vânt, nu dorim rău actualei guvernări, ba dimpotrivă, ne facem meseria onest și imparțial și ne dorim, ca și toată lumea, să revenim la normalitate și să nu ne mai văicărăm că și de data aceasta nu am dat votul celui care trebuia. Pe de altă parte, înțeleg că supără unele critici (uneori nejustificate, să recunoaștem) și nu toată lumea este pregătită să activeze în condiții de forță majoră, dar orice guvernare responsabilă trebuie să-și asume nu doar aplauzele, dar și cucuiele. Și fiți de acord, PAS-ul nu poate și nu trebuie să fie o excepție. În caz contrar, nu vom fi înțeleși și vom fi arătați cu degetul. La urma urmei, nimeni nu a anulat unul din rolurile presei – de a fi câine de pază.
Important este ca „lătratul” nostru să aibă efectul scontat, iar caravana să meargă în direcția cuvenită.
