În vara anului 2024, printre voluntarii Buzău International Arts Festival care alergau între spațiile de eveniment, mutau materiale, ofereau informații participanților și încercau să rezolve rapid orice problemă apărută, se afla și Darius Moiseanu, elev la Colegiul Național „Mihai Eminescu”. Nu știa atunci că festivalul la care venise împreună cu câțiva prieteni avea să devină unul dintre locurile care îl vor defini în anii următori.
„Povestea mea alături de BIAF a început în anul 2024, când alături de câțiva prieteni am decis să ne implicăm direct în acest festival despre care știam deja destule de la colegi și profesori”, povestește el.
Experiența a însemnat program, responsabilități și ore de muncă, dar nu numai atât. Chiar din prima zi a avut loc un eveniment care avea să dea întregii experiențe o semnificație personală aparte: „Un moment memorabil în cadrul voluntariatului a fost chiar prima zi, când am cunoscut o persoană foarte importantă pentru mine, fapt ce a dat experienței mele de aici o semnificație personală profundă”.
Darius asociază festivalul cu oamenii pe care i-a întâlnit și cu sentimentul că aparține unui grup. „Pentru mine, BIAF reprezintă mai mult decât un simplu festival de artă. Este locul unde mă simt cu adevărat eu, unde am legat prietenii adevărate și unde sunt apreciat”.
Această apreciere nu a venit însă fără efort. Darius vorbește despre voluntariat ca despre o responsabilitate pe care și-o asumă complet. Nu este omul care își încheie programul la o oră fixă sau care bifează o activitate și pleacă imediat acasă. „Eu sunt o persoană care nu poate pleca acasă până nu știe cu siguranță că toate taskurile au fost duse la bun sfârșit. În general sunt primul care vine și ultimul care pleacă seara, cu gândul că am făcut ceva ce chiar contează”.
Această atitudine l-a însoțit și în cele mai aglomerate perioade. În prezent, absolvent de clasa a XII-a, și-a redus activitatea de voluntariat pentru a se concentra asupra examenului de Bacalaureat. Cu toate acestea, vorbește despre această pauză ca despre una temporară. „Am luat o pauză de la activitățile de voluntariat, dar abia aștept să revin cu forțe proaspete din vară”, mărturisește Darius.
Când este întrebat dacă a existat un moment în care a simțit că toate orele investite au meritat, nu indică un eveniment anume. Își amintește însă reacțiile oamenilor care au participat la activitățile festivalului. „Nu pot spune că a fost doar un singur moment. Îmi aduc aminte cu drag de toate mulțumirile primite de la copii și părinți la finalul unui spectacol stradal sau al unei proiecții de film. Aceste lucruri te fac să te întorci cu drag a doua zi”, povestește tânărul.
Voluntariatul nu l-a schimbat doar în relația cu ceilalți, ci și în felul în care se vede pe sine. Vorbește despre o transformare care s-a produs treptat, de la un adolescent impulsiv la un tânăr care își analizează atent deciziile. „Pot spune că m-am maturizat foarte mult. Am ajuns de la a fi un copil energic și impulsiv la tânărul calm, cumpătat, care gândește poate prea mult înainte să ia o decizie”, afirmă acesta.
Printre lecțiile cele mai importante se numără capacitatea de a lucra cu oameni diferiți și de a gestiona situații neprevăzute. „Mi-am dezvoltat foarte mult abilitatea de a lucra în echipă, dar și abilitatea de a mă face ascultat și de a gestiona orice situație neașteptată”, mai spune tânărul.
Aceste experiențe l-au ajutat inclusiv să își clarifice direcția profesională. Darius își dorește să urmeze Academia de Poliție și să devină ofițer în cadrul Jandarmeriei Române, o alegere pe care o leagă direct de dorința de a fi util comunității. „Vreau să urmez această carieră pentru a ajuta oamenii și pentru a face din comunitatea noastră un loc mai sigur”, spune el.
În mod interesant, una dintre sursele care i-au consolidat această alegere a fost chiar voluntariatul. În cadrul activităților desfășurate, a avut ocazia să colaboreze și să observe îndeaproape oamenii din aceste instituții ale statului. „Un rol important în formarea mea spre această meserie l-a purtat voluntariatul, unde am avut ocazia de a colabora cu oamenii legii și de a le observa modul de operare”, spune Darius.
În afara școlii și a voluntariatului, el este pasionat de sport și de informatică. Participă la competiții sportive și consideră că terenul de joc este unul dintre puținele locuri unde grijile dispar complet. „Acel sentiment pe care îl am în momentul în care pun primii pași pe teren este unul inexplicabil. Uit de orice problemă și mă simt cu adevărat liber”, explică Darius.
În același timp, una dintre cele mai vechi pasiuni ale sale rămâne cea pentru puzzle-uri, o activitate începută încă din copilărie și care i-a modelat răbdarea și capacitatea de analiză. „Lucrul meu preferat la această activitate este modul în care sunt nevoit să creez legături în minte, o abilitate necesară, din punctul meu de vedere, chiar și în viața de zi cu zi”, afirmă el.
Povestea lui Darius Moiseanu este despre modul în care câteva decizii aparent simple cum ar fi să te înscrii ca voluntar, să rămâi până la finalul programului, să îți asumi responsabilități, pot schimba felul în care privești lumea și locul pe care îl ocupi în ea. Pentru el, BIAF nu este doar un eveniment cultural. Este spațiul în care și-a descoperit vocea, și-a construit relații importante și a înțeles că implicarea poate avea efecte care depășesc cu mult durata unui festival.
