Când mulți dintre noi se complăceau în rolul de buricul pământului și când mușchii luaseră fața creierului, CINEVA a avut grijă să ne întoarcă la realitate și să ne demonstreze toată bicisnicia în fața LUI și toată vulnerabilitatea în această confruntare acerbă, dar total nejustificată, cu natura. Oricât ar părea de cinic și ipocrit, dar cutremurul din Turcia și Siria ar trebui să ne scoată din euforia măreției noastre false și să ne coboare cu picioarele pe pământul care se mai și răzbună. Or, cu părere de rău, această zgâlțâială ne-a costat prea mult (la ziua când scriu aceste rânduri, numărul jertfelor este de peste 8.000, dar specialiștii consideră că cifra reală ar fi de câteva ori mai mare), suferind oameni nevinovați, dacă în astfel de cazuri se poate spune că există și vinovați.
Faptul că toată lumea a sărit în ajutor sinistraților nu este un act de eroism, dar o solidaritate care nu are nevoie de multe comentarii și aprecieri. S-a întâmplat ceea ce era normal să se întâmple, în astfel de cazuri – bunăoară, Suedia a fost printre primele țări care și-a anunțat disponibilitatea de a veni la locul cutremurului pentru a da o mână de ajutor, chiar dacă Ankara se opune vehement aderării acestei țări la NATO. Nenorocirile și durerea trec orice granițe și nu lasă loc pentru ranchiună și supărare. Vulnerabilitatea și neputința, în astfel de cazuri, sunt peste ambiții și orgoliile bolnave. La rândul nostru, România și Republica Moldova la fel și-au demonstrat dorința de a pune umărul la lichidarea consecințelor dezastrului, fie și în limita posibilităților Chișinăului, care, așa reduse cum sunt, nu pot fi neglijate. Sau, cât de mult contează că și Kievul, și Moscova au decis să ajute Turcia la nevoie, în timp ce războiul înseamnă pentru Ucraina cutremure zilnice cu magnitudinea de 10 pe scara Richter și sfârșitul acestor cutremure nu se întrezărește.
De altfel, mă gândeam zilele acestea că, poate, tragedia din Turcia și Siria va impune Kremlinul să revină la sentimente mai bune și să pună capăt acestui dezmăț, care seamănă atâtea lacrimi și durere. Mă gândeam că, poate, Putin și K vor fructifica o nouă posibilitate de a ieși „onorabil” din acest război sângeros – chipurile, dacă CINEVA ne pedepsește pentru toate păcatele, de ce ar trebui ca și noi, păcătoșii, să ne tăiem singuri creanga de sub picioare? Speram că de pe ochii lui Putin se va lua ceața și va înțelege că lumea aceasta a avut și așa de suferit mult, în ultima vreme. Pe naiba! Veștile care vin de la Moscova nu ne dau motive de optimism – rușii se pregătesc de un nou atac masiv asupra teritoriului statului vecin, deoarece pentru ei mai important este să marcheze împlinirea unui an de la începutul războiului cu mâinile pline de sânge decât să recunoască greșeala fatală pe care au făcut-o la 24 februarie 2022. Ba mai mult, nu doar generalii ruși fac tot posibilul pentru a-i mângâia orgoliul liderului de la Kremlin, dar și societatea civilă, în marea ei parte, în special mass-media pro-oficială se întrece în osanale aduse lui Putin. Am citit un material semnat de jurnaliștii de la un site, „Meduza”, care m-a făcut să mă pișc de nas – oare aceasta se întâmplă în viața reală sau este vorba despre un film cu nebuni? Conform sursei, fosta gimnastă și actuala amantă a liderului de la Kremlin, după cum se zvonește, Alina Kabaeva, care este în fruntea consiliului director al grupului mediatic „NMG”, a mulțumit propagandiștilor mediatici pentru aportul adus în războiul din Ucraina și a comparat presa rusească oficială cu un automat Kalașnicov, care ucide fără milă! În astfel de cazuri clinice, comentariile chiar sunt de prisos.
În fine, consecințele cutremurului din Turcia și Siria vor fi lichidate, dar cicatricile lăsate de cutremur vor persista peste vremuri. Acest lucru este valabil și pentru războiul din Ucraina, cu o singură diferență – dacă cutremurul, la fel ca și alte calamități naturale, nu pot fi prognozate și evitate de oameni, apoi războiul, la fel ca și alte „metamorfoze” de etiologie umană, este, sută la sută, rezultatul propriilor noastre orori și erori, este rezultatul nefast al scoaterii în evidență a celor mai sălbatice și periculoase metehne omenești.
Or, dacă cutremurul necesită zgâlțâiala „pe arii întinse”, războiul se poate limita la aducerea cu picioarele pe pământ a unui grup de oameni, ori, poate, a unui singur om.
