De pe patul de spital de la Maternitatea Bucur, jurnalista Antenei 1 şi a Antenei 3 Carmen Moise relatează clipele prin care a trecut înainte de a naşte gemeni, la câteva ore după ce a descoperit că este infectată cu noul coronavirus.
Săptămâna trecută cunoscuta jurnalistă buzoiană a adus pe lume pe Vlad şi pe Ela şi a povestit pe Facebook experienţa impresionantă trăită la Maternitatea Bucur.
„Dincolo de ziduri, sunt cei mai frumoşi oameni pe care i-am cunoscut eu, chiar dacă n-am văzut niciun chip de-al lor”, a scris Carmen Moise pe reţeaua de socializare după ce a trecut cu bine peste momentul sarcinii şi de cele câteva zile de tratament petrecute în spital din cauza infectării cu virusul Covid-19.
În urmă cu două săptămâni, pregătindu-se de momentul naşterii, buzoianca pleca la spital să fac un test Covid, că să-şi scoată din minte şi această probabilitate. Doar că, în câteva zeci de ore de la testare, totul era dat peste cap. Tot! Şi începea ceea ce se numeşte filmul „Şi eu am născut în pandemie”.
„I-am auzit plângând pe amândoi. Puternic, şi cu un fel de ecou”
„Miercuri, am făcut testul, joi dimineaţă am aflat că sunt pozitivă şi am fost transferată de urgenţă la Maternitatea Bucur, iar la ora 11.52 venea pe lume Vlad. 2.000 de grame. Un minut mai târziu, Ela. 1,120 grame. I-am auzit plângând pe amândoi. Puternic, şi cu un fel de ecou. Aşa mi s-a părut mie”, a scris vinerea trecută pe Facebook jurnalista, care spune că deşi gemenii ei s-au născut în urmă cu o săptămână, i-a văzut doar în fotografii până acum.
Carmen Moise relatează că, din camera de spital se vede pe fereastră un colţ de cer şi ultimul etaj al fostei Fabrici Pionierul, dar şi că spitalul, de care s-a temut ca fiind ultima redută în bătălia cu pandemia, a fost, de fapt, salvarea sa şi a copiilor săi.
„O bunătate cum n-am crezut că mai există în România”
„Maternitatea Bucur este ultima insulă de supravieţuire, nu ultima redută. Au găsit oamenii ăştia de aici forţa de a face zid în faţa Covid cu o empatie şi o bunătate cum n-am crezut că mai există în România. Să ştiţi că aici se zâmbeşte mult în spatele costumelor, aici se şi plânge. Se strâng mâini înfăşurate în 3 straturi de mănuşi, iar pe holuri, când vine aşa ca un zgomot ca de crinoline, de la costumele albe, ştii că e doamna cu tratamentul. <Te pupă mama. Vă iubesc> – asta se aude tot timpul. Apoi se mai închide o uşă. Şi se mai deschide alta. Probabil că trebuia să ajung la Bucur că să primesc, aşa, cea mai frumoasă lecţie de omenie a acestei pandemii”, a afirmat ea, adăugând că dincolo de ziduri, sunt cei mai frumoşi oameni pe care i-a cunoscut. chiar dacă nu le-a văzut chipul.
Carmen Moise s-a născut la Buzău, dar viaţa a adus-o în Capitală. A vrut să fie actriţă, dar marea Olga Tudorache i-a destrămat visul. Aşa că a ales o meserie care să umple golul din suflet şi să îi înfrângă complexele şi timiditatea. A absolvit Facultatea de Jurnalism din Sibiu şi tot aici a lucrat în radio doi ani de zile şi şi-a făcut şi ucenicia în ale televiziunii acasă, la ProTV Buzău. A învăţat să râdă la microfon, urmând sfaturile profesorului din facultate, care îi spunea că râsul se imprimă în voce şi transmite mesajul în alt mod decât tonul grav. Zâmbetul este brandul ei, cel care a şi ajutat-o să se angajeze la ProTv Bucureşti, după ucenicia de la Buzău.
