În cei aproape 30 de ani care s-au scurs de la evenimentele din decembrie 1989, multe cuvinte din vocabularul românesc au suferit mutații profunde. Unele dintre ele datorate înțelegerii greșite ale noțiunilor pe care le definesc sau folosirii lor în împrejurări cu totul și cu totul eronate. Ca să nu mai vorbim despre explozia de agramatisme generate de diverși reprezentanți ai vieții publice, în special din zona politicului, care, preluate de diverși miștocari – în ultimii ani tot mai prezenți pe rețelele de socializare – nu mai au mult până vor invada limbajul comun și, poate, chiar Dicționarul Explicativ al Limbii Române. Exemplele pot fi nenumărate, de la ,,succesurile” Elenei Băsescu până la colecția de ,,Una pe zi” ale dăncilei din fruntea guvernului.
Unul dintre cuvintele care și-a pierdut demult înțelesul este chiar ,,democrația”, în numele căreia diverși potentați ai zilei au săvârșit și săvârșesc abuzuri de neimaginat. În numele ei și ale ,,drepturilor omului”, sintagmă care tinde să devină ,,drepturile infractorilor”. Nici ,,suspendare” nu mai are înțelesul statuat de către DEX, indiferent dacă se referă la o pedeapsă privativă de libertate sau la exercițiul democratic care permite îndepărtarea, de către Parlament, până la consultarea populară, a unui șef de stat abuziv. Mai ales după ce respectivul instrument a fost folosit de două ori împotriva lui Traian Băsescu și a fost fluturat pe post de bau-bau în fața actualului șef al statului. La un moment dat, până și cei care au izbutit demonetizarea acestei noțiuni și-au dat seama că pică în ridicol și au inventat bau-baul ,,înaltei trădări”, pe care țin neapărat să o golească de conținut. Atât timp cât se consideră ,,înaltă trădare” faptul că președintele refuză numirea ca ministru a mereu afumatei Olguța, iar tăierea bugetelor serviciilor de informații pentru a se cumpăra vitamine pentru copii este cotat drept un gest de mare patriotism.
Mai prost este însă faptul că, după experiența traumatizantă a prezenței dăncilei în Palatul Victoria, s-a compromis, pentru mult timp în România, noțiunea de ,,om politic femeie”. Va trebui să curgă multă apă pe Dâmbovița până când românii vor putea pune ștampila pe numele unui candidat-femeie fără să se gândească la cum am fost făcuți de râs.
