Cum s-ar putea schimba modul de funcţionare a spitalelor ,,speciale” la un an de la tragedia de la Spitalul Săpoca

La aproape un an de la tragedia de la Spitalul de Neuropsihiatrie Săpoca ­exi­stă speranţă că modul de funcţionare a unităţilor ­medi­cale de profil s-ar putea schimba.

Proiectul de lege privind măsurile de siguranţă cu ­carac­ter medical şi statutul spitalelor de psihiatrie a fost adoptat joi în Camera ­De­putaţilor.

Proiectul de lege este iniţiat de deputatul PSD de Timiş Bianca Gavriliţă şi stabileşte proceduri clare de funcţionare a acestor unităţi sanitare.

,,România are patru spitale de psihiatrie <speciale>: Jebel (Timiş), Grajdurile (Iaşi), Ştei (Bihor) şi Săpoca (Buzău), în care sunt internaţi aproape 1.000 de pacienţi. Cei mai mulţi nu răspund penal, având diferite afecţiuni medicale, dar au săvârşit o infracţiune cu violenţă şi au ajuns în unităţile sanitare specializate în urma unei sentinţe judecătoreşti care prevede privarea de libertate şi internarea într-o unitate medicală.

Noul act normativ contribuie la realizarea unei reforme a spitalelor implicate în aplicarea măsurilor de ­sigu­ranţă cu caracter ­me­dical prevăzute de art. 110 Cod Penal. Prin această lege se urmăreşte diminuarea riscului de violenţă al persoanelor aflate sub incidenţa unor asemenea măsuri şi, implicit, creşterea siguranţei atât a pacienţilor, cât şi a celor aflaţi în spital, dar şi a populaţiei, în general. Este cunoscută tragedia de la spitalul Săpoca, unde un pacient internat în unitatea sanitară a ucis alţi cinci pacienţi şi a rănit alţi opt. Şi asta pentru că nu a existat o pază strictă. În alte situaţii, pacienţii au fugit din spitale şi au agresat mai multe persoane pe stradă.

Noua lege recunoaşte persoanelor internate o serie de drepturi, începând cu cel de a-şi exprima opiniile şi de a-şi manifesta credinţele religioase, dreptul la informaţie, dar şi dreptul la consultarea documentelor de interes personal şi dreptul de a primi vizite şi bunuri, reglementând aplicarea acestora. În ceea ce priveşte finanţarea spitalelor de psihiatrie şi pentru măsuri de siguranţă, pe lângă alocarea banilor de la Casele Judeţene de Sănătate, se are în vedere şi finanţarea prin contribuţii punctuale de către Ministerul Justiţiei a cheltuielilor legate de procesele judiciare”, se precizează într-un comunicat al iniţiatorului.

De altfel, noul act normativ stabileşte ca măsurile necesare asigurării siguranţei să se aplice prin protocoale de colaborare cu Mi­nisterul Afacerilor Interne şi cu cel al Justiţiei.

Totodată, noul cadru ­legislativ are în vedere normarea personalului ce deserveşte unităţile sanitare de acest fel.

,,Sunt reguli foarte clare în ceea ce priveşte circuitul pacienţilor, de la internare până la ieşirea din spital, reguli privind paza unităţilor sanitare speciale, particularităţile de îngrijire pentru aceşti pacienţi, structura organizatorică si transportul pacienţilor periculoşi. În sfârşit, după 30 de ani, avem o lege clară care reglementează aceste spitale <speciale>. Vreau să le mulţu­mesc managerilor celor patru spitale, juriştilor de la unităţile sanitare din Jebel şi Grajdurile şi, nu în ultimul rând, colegilor mei medici care lucrează în aceste unităţi sanitare şi cu ajutorul cărora am pus la punct proiectul legii privind măsurile de siguranţă cu caracter medical şi statutul spitalelor de psihiatrie”, spune deputatul PSD de Timiş Bianca Gavriliţă.

Ce s-a întâmplat cu autorul crimelor

Între timp, de aproape un an de zile opinia publică, dar şi rudele celor ucişi de Nicolae Lungu, aşteaptă ca vinovatul sau vinovaţii să ajungă în faţa judecătorilor.

Este greu de crezut că asta se va şi întâmpla, dat fiind că deja comisia de expertiză a stabilit că ucigaşul nu avea discernământ în momentul atacului. Rude ale decedaţilor nu se împacă însă cu acest rezultat şi şi-au exprimat intenţia de a cere o cotraexpertiză, ceea ce înseamnă amânarea finalizării dosarului.

Pacientul, despre care s-a spus că s-a internat ­vo­luntar, dar, potrivit declaraţiei fostului Ministru al Sănătăţii, Sorinei Pintea, „familia a chemat ambulanţa pentru că avea manifestări ciudate“, este ­cer­cetat penal pentru omor, iar procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău au început anul trecut urmărirea penală in rem (pentru fapte) în cazul angajaţilor, pentru neglijenţă în serviciu şi ucidere din culpă.

Ce rămâne, însă, neschimbată, după războiul declaraţiilor, este situaţia oamenilor cu probleme de sănătate mintală, unii dintre ei părăsiţi de familie, alţii petrecându-şi toată viaţa în sistemul de protecţie, care au parte de multe ori de tratamente degradante din partea celor care ar trebui să aibă grijă de ei, îşi trăiesc zilele izolaţi de comunitate, stigmatizaţi pe viaţă pentru că „sunt nebuni“.

Amintim că în noaptea de 17 spre 18 august 2019, la Spitalul de Psihiatrie Săpoca, un bărbat de 38 de ani internat cu sevraj etanolic a atacat mai mulţi pacienţi cu un stativ de perfuzii. Şi-au pierdut viaţa pe loc trei pacienţi, unul la scurt timp la UPU, iar un altul câteva ore mai târziu. Câteva zile mai târziu alţi doi pacienţi au decedat.

Atrocitatea s-a petrecut în clădirea principală a Spitalului. Aici sunt camera de gardă, cabinetul asistentelor, saloanele cu regim normal, dar şi camerele pentru cei periculoşi. În noaptea de sâmbătă spre duminică 17/18 august, erau de serviciu un medic, şapte asistenţi, trei infirmiere şi doi supraveghetori pentru bolnavii cu risc de agresiune. Nicolae Lungu a fost tratat în timpul zilei, la camera de terapie intensivă, cu perfuzii, şi apoi a fost dus în salonul pentru bărbaţi. Nu ridica probleme, nu a soli­citat o rezervă, aşa că a fost lăsat acolo.

În salon erau opt bărbaţi, inclusiv Lungu. La ora 3.00, sâmbătă spre duminică, o asistentă a vizitat salonul. Lungu era treaz. Femeia l-a întrebat dacă se simte rău sau dacă are nevoie de ceva, dar omul ar fi spus ,,Sunt în regulă!” şi s-a aşezat pe patul său.

Audiat de poliţişti şi procuror, Nicolae Lungu avea să se declare mirat de acuzele care i se aduc. A spus că el a lovit ,,nişte păpuşi”. La 3.30 (după audieri, se pare că ora atacului a fost, de fapt, 3.17), a luat un stativ de perfuzii din salon. Lungu i-a lovit pe toţi cei şapte ,,colegi” de salon. Bolnavii dormeau şi nu au avut reacţii. Lungu a ieşit din salon. Pe culoar avea de ales: în stânga era ­ca­mera de gardă a asistentelor, în dreapta era salonul de femei. A luat-o la dreapta.

Prima femeie lovită a strigat, alertând personalul din clădire. Din păcate, aceasta se pare că este şi femeia de 38 de ani care a murit câteva ore mai târziu, la spital. Din acel moment, Lungu a început să lovească necontrolat. Din salon a scăpat nerănită doar o bătrână de aproape 100 de ani.

Apoi Lungu a fugit pe geam. Desfăcuse stativul şi a folosit vergeaua cu cârlig pentru a-i ţine pe toţi la distanţă. Mergea spre ghereta paznicului şi poate că şi pe acesta l-ar fi aşteptat o soartă crudă dacă ucigaşul nu ar fi dat peste poliţiştii care tocmai aduseseră la Săpoca un beţiv scandalagiu.