Cultură

Cum au contribuit „sârbii”, grecii și evreii la patrimoniul Buzăului

Simpozion al istoricilor la Centrul Marghiloman

De fiecare dată când ne întoarcem acasă oriunde am fi fost plecați ne dăm seama că orașul nostru este unic în felul lui, poate și numai dacă ne ghidăm după proverbul binecunoscut „Câte bordeie, atâtea obiceie”. Ceea ce ne face speciali în mod sigur este moștenirea culturală de la care ne revendicăm, o moștenire care este decisivă în definirea identității noastre. La această moștenire au contribuit, vrem, nu vrem, și cei care s-au așezat în timp alături de oamenii locului. Despre aceste moșteniri și despre multe altele s-a vorbit în cadrul unui simpozion ce a avut loc la Buzău cu sprijinul Primăriei Buzău, care militează pentru salvarea patrimoniului, pentru salvarea identității Buzăului.

Specialiștii care s-au reunit la Buzău, au dorit să ilustreze faptul că, dacă știm cum au trăit înaintașii noștri, ne cunoaștem mai bine pe noi înșine și avem datoria de a păstra patrimoniul, adică această moștenire cu valorile ei locale și universale. Ei au făcut acest lucru în cadrul unei sesiuni de comunicări științifice, organizat de Societatea de Științe Istorice din România (SȘIR), filiala Buzău, în perioada 21-24 iulie, la  „Școala de vară”,  cu tema „Patrimoniul local și național”. Mai exact, primele două zile au fost dedicate unei sesiuni de comunicări științifice care a reunit profesori din toată țara. Cadrelor didactice de istorie li s-au alăturat la această școală, transmit într-un comunicat comun președintele SȘIR, prof. univ. dr. Carol Căpiță, și președintele SȘIR filiala Buzău, prof. Ana Preda Tudor, colegi din Comisia de istorie a orașelor din România, cei din Academia de Științe a Moldovei, Academia Oamenilor de Știință din România, Asociația Istoricilor din Republica Moldova „Alexandru Moșanu” și Universitatea de Stat din Republica Moldova, sub coordonarea Primăriei municipiului Buzău, în colaborare cu Institutul European pentru Cercetări Multidisciplinare și Centrul Cultural Educațional „Alexandru Marghiloman”. Comunicările științifice au fost incluse în volumul „Tezaur”, revistă a filialei, care apare din 2006, publicată de editura Alpha MDN.

Programul Școlii de vară a continuat apoi, mai spun reprezentanții SȘIR, sub forma unor ateliere care au abordat educația pentru patrimoniul cultural și statutul disciplinei istorie în contextul noilor propuneri legislative din domeniul educației. Atelierele au fost găzduite de Muzeul Județean Buzău, care a sprijinit, alături de Palatul Copiilor, și organizarea excursiei tematice la obiective de patrimoniu din județ.

Istoricul Doina Ciobanu

Societatea de Științe Istorice din România este o asociație profesională a istoricilor – profesori și cercetători, studenți și elevi -, persoane interesate în domeniul științelor istorice. A luat ființă în 1949, dar a căpătat o existență de sine stătătoare din anul 1968. Ea a devenit membră a Asociației Europene a Profesorilor de Istorie „Euroclio” în 1994, cu scopul de a stimula cercetarea științifică în domeniul istoriei locale, naționale și universale, dar și a aspectelor didactice care analizează rolul disciplinei în școală. Cursurile de vară reprezintă o activitate cu tradiție a SȘIR, și s-au desfășurat din anul 1968, cu întrerupere doar în perioada pandemiei. Primăria Buzău sprijină acest demers științific pentru că ea însăși a inițiat și desfășurat activități pentru a cinsti aniversarea a 1650 de ani de la prima atestarea a numelui   Mousaios (Buzău) și militează pentru salvarea patrimoniului,  pentru salvarea identității Buzăului.

Prima secțiune a sesiunii  de comunicări științifice, de care a fost responsabilă  Comisia de Istorie a Orașelor din România, a avut ca subiect „Orașul și legislația”, iar în cea de-a doua, aparținând Societății de Științe Istorice din România, au fost prezentate comunicări referitoare la Patrimoniul cultural.

Una dintre acestea, foarte interesantă, intitulată „Contribuții ale conlocuitorilor greci, bulgari și evrei la dezvoltarea economică și culturală a orașului Buzău”, a fost susținută de Doina Ciobanu, fost director al Muzeului Județean Buzău, și de arhitectul Florin Drăgulin, reprezentant al
Casei cu blazoane de la Chiojdu, aflată în proprietatea Uniunii Arhitecților din România. Au achiziționat-o și au restaurat-o respectând anumite reguli. Ei au prezentat succint contribuția acestor conlocuitori la dezvoltarea orașului, economică și culturală. „Cu toții au făcut școli și au ridicat biserici aici și au contribuit în definitiv la dezvoltarea comunității locale. Mulți dintre ei, prin căsătorii și legături, au rămas aici, fiind și aceasta o formă de evoluție a lumii”, a spus Doina Ciobanu. Informațiile prezentate de cei doi specialiști au fost actualizate, referirile făcându-se până în zilele de astăzi, cu anumite transformări.

„Sârbii” legumicultori de la Buzău erau, de fapt, bulgari…

Aflăm din această prezentare și unele inadvertențe în ceea ce privește prezența acestor conlocuitori. Una dintre ele ar fi faptul că bulgarii au fost percepuți drept sârbi. Iată că ce spune Doina Ciobanu: „La noi, bulgarii sunt numiți sârbi dintr-o anumită greșeală; așa considerau românii că cei din partea cealaltă a Dunării sunt sârbi. Ei sunt bulgarii sosiți după ce turcii au ajuns la Dunăre”. Așezarea acestor conlocuitori de partea cealaltă a Dunării pe aceste meleaguri s-a făcut în mai multe etape, ne spun istoricii, și în mai multe locuri. „La noi s-au așezat în spațiile așa-numite slobozenii, terenuri libere, care fie că nu fuseseră niciodată locuite, fie că erau pustiite după războaiele cu turcii sau după boli și molime. Și au fost fixați în zona Buzăului pe malurile apei, în mai multe etape. Având pământ puțin, dar fiind harnici și întreprinzători, s-au ocupat de legumicultură. De aceea, la noi sârb este aproape sinonim cu legumicultor. Dezvoltarea din secolul XIX le-a permis ca să ducă rapid marfa dintr-o parte în alta și au ajuns rapid către Galați, Brăila, și s-au deplasat mai ales când s-a construit, în secolul XX, calea ferată către Brașov. În niște consemnări se spunea: încărcam o jumătate cu saci și lăzi și până seara ajungeam la Nehoiu și până dimineață eram la Brașov, în piață. Comunitatea fiind creștină, și ei fiind, de asemenea, creștini, sârbii, grădinarii s-au încadrat ușor și nu au avut niciodată probleme”, precizează Doina Ciobanu.

Cum a apărut Biserica „Banu”

La fel,  grecii au avut  relații cu spațiul acesta dintotdeauna. Fostul director al Muzeului Județean Buzău, Doina Ciobanu, ne spune că muzeul buzoian are obiecte din epoca dacică provenite din comerțul cu grecii. „Au avut o mare putere în perioada religioasă, în sensul că multe mănăstiri au fost închinate și funcționarii greci le administrau. Locuiau în oraș. Au fost înființate trei școli grecești. A fost înființată Mănăstirea Banu de către familia Cantacuzino, care era de neam de greci, din Imperiul Bizantin. Ajungând ban de Buzău, oamenii i-au zis Biserica <Banu>; negustorii greci au înființat și ei  Biserica <Sfântul Nicolae> sau <Negustori> și  <Nașterea Maicii Domnului>”, precizează Doina Ciobanu.

Evreii aveau școli proprii

Despre evrei avem mai puține consemnări și pentru faptul că formau o comunitate de altă religie și închisă. Ei au venit la Buzău și și-au făcut cimitir cu toate anexele, școală, mai târziu gimnaziu, grădiniță pe banii lor. „Era un staroste al comunității, iar în școlile pe care le-au înființat învățau și în română și în ebraică; nu au existat conflicte nicăieri. Eu nu am găsit doar după al Doilea Război Mondial, când la putere era Antonescu se iau măsurile  în urma cărora au ajuns 22-23 de evrei din oraș, la Hasdeu, unde era un loc de muncă silnică și au săpat șanțuri. Dar conflicte directe între români greci, sârbi nu cunoaștem”, spune Doina Ciobanu.

Cei ce au venit s-au adaptat locului

„Cea mai mare parte a sârbilor s-a disipat. S-au adaptat. Grecii, o parte dintre ei au fost pământeni. De exemplu, Monteoru era grec. Eu am o mare stimă  și respect pentru Garoflid, care era jumătate grec și care a fost ministru al Agriculturii; el a proiectat lizierele, care să ne apere de ploaie și să ne apere de viscole. Mulți au rămas aici. Atitudinea favorabilă a românilor și a spațiului românesc față de greci a fost și după dictatura militară pe care au avut-o ei în secolul XX. Am avut aici la Buzău copii greci. Când situația s-a îmbunătățit, unii dintre ei s-au dus acasă. Evreii, în schimb, încă din epoca lui Ceaușescu au plecat, după ce s-a înființat în 1948 statul Israel. Au mai rămas aici câțiva bătrâni. Aș putea să spun că acum 20 de ani, când am fost ultima dată la sinagogă, la Cultul Mozaic, mai era un singur evreu în vârstă. Mi-a spus că mai sunt 25 ca număr; cimitirul și localul sunt în proprietatea statului israilian. Ei le cumpărau și le întrețineau. Ei nu au primit ajutor de la autorități, dar au avut funcții care implica multă pregătire. Ei nu au avut dreptul să cumpere proprietăți până în 1878, la noi. Și atunci se făceau mare greutate. După primul război mondial, prin Pacea de la Paris, toți cei care la 2 august 1914 erau în spațiul românesc, nu numai România, dar și spațiile anexate, Transilvania, Basarabia, deveneau cetățeni români”, explică Doina Ciobanu modul diferit în care cei care au venit au înțeles să se adapteze, și în funcție de religie, dar și de considerentele economice existente.

 

Articole similare