Cum a ajuns guvernul PNL să fie reprezentat la Buzău de un om impus de un traseist politic din ALDE

Primirea în rândurile Partidului Național Liberal a grupului de demisionari, respectiv de excluși, din PRO România, după ce aceștia au intrat în conflict deschis cu liderul Victor Ponta pentru că au votat învestirea guvernului Orban, a readus în discuția opiniei publice ceea ce numim în mod curent ,,traseismul politic” al parlamenta­rilor.

Constituția actuală nu permite sancționarea parlamentarilor traseiști; prin urmare migrarea senatorilor și deputaților de la stânga la dreapta și invers sau de la un partid la adversarul lui politic nu este o întâmplare, ci doar ,,consecință naturală a unui sistem politic care nu are reglajele necesare”, spune prof. dr. Ioan Stanomir, de la Facultatea de Științe Politice a Universității București, citat de Ziare.com., într-un comentariu făcut în contextul în care mai mulți parlamentari traseiști au sărit din barca lui Victor Ponta și au fost primiți luni cu brațele deschise în Partidul Națio­nal Liberal. Culmea este că actualul partid de guvernământ, pe vremea când era în Opoziție, critica dur traseismul și susținea că își închide porțile în fața migratorilor dinspre stânga sau de la ALDE.

În 2013, PNL se lupta pentru stoparea traseismului

În anul 2013, Partidul Național Liberal era cel care se lupta în Parlament pentru revizuirea Constituției și limitarea traseismului politic, după ce Uniunea Națională pentru Progresul României, partid desprins din PSD, făcuse, în anii de dinainte, jocurile politice la cel mai înalt nivel. Mare vâlvă s-a făcut atunci pentru modificarea articolului 70 din Constituție, astfel încât parlamentarii care își părăseau partidul să își piardă automat mandatul. Propunerea s-a blocat însă în comisii, iar dezbaterile publice dintre constituționaliști pe tema mandatului imperativ sau reprezentantiv al aleșilor noștri s-au stins.

În schimb, a continuat circulația alandala a senatorilor și deputaților de la un partid la altul, fără nicio legătură cu angajamentele luate în fața alegătorilor în timpul campaniilor electorale.

,,În absența unei culturi politice solide, o regulă clară, scrisă în Constituție, o să li­miteze acest fenomen. Este vorba de o regulă asemă­nă­toare aceleia care funcțio­nează la aleșii locali, la primari și la președinții de consilii județene. Acolo a fost introdusă prin lege, pentru că nu era un impediment de natură constituțională”, explica atunci, pentru sursa citată, fostul ministru al Justiției Valeriu Stoica.

,,O minimă etică profesională ar trebui să îi determine pe parlamentari să nu migreze de la un partid la altul cu lejeritatea cu care o fac în România. De altfel, în alte state practica nu este nici larg cunoscută, nici des utilizată, ci este un fenomen extrem de marginal. Însă nu știu dacă acest gen de ­mo­dificare constituțională ar fi cea mai eficientă metodă de sancționare a unei astfel de conduite și dacă nu cumva sancțiunea ar trebui să fie imaginată și aplicată mai degrabă în interiorul partidelor politice și nu la nivel statal”, declara doctorul în drept constituțional Simina Tănă­sescu, în prezent judecător la Curtea Constituțională a României.

Comentariu Ziare.com: ,,Supraviețuitorii. Rotația cadrelor, regula neîncălcată din politica românească”

Trecerea dintr-un partid sau regim de putere într-altul, în general în cel mai puternic și care deține monopolul recompenselor politice, a fost una dintre regulile de funcționare în politica de la București. Impedimente idologice nu puteau să existe acolo unde trunchiul din care toate s-au făcut, până la un moment, a fost FSN-ul construit de Ion Iliescu și ai lui, cei care au ­inau­gurat prima generație a supraviețuitorilor.

Li s-a spus traseiști, deși termenul e destul de nepotrivit, pentru că niciunul dintre politicienii oportuniști nu a făcut, nici măcar în intenție, o schimbare de traseu. Din contră, inconsistența politică, ideologică și morală, la urma urmei, a fost o garanție că rămân pe traseu. Traseul recompenselor, al funcțiilor și al puterii.

Cultura aceasta a supraviețurii la gura de acces la resurse nu a fost contrazisă de niciun guvern, nici măcar de cel tehnocrat, condus de Dacian Cioloș, unde au fost preluați, să ne amintim, Petre Tobă și Vasile Dîncu (astăzi iarăși în preajma PSD). Și e cea care a făcut imposibilă orice reforma autentică, de vreme ce această ar fi însemnat tocmai redesenarea instituțiilor și a numirilor în funcții publice.

Din acest punct de vedere, putem înțelege această cultură a preluării și rotirii cadrelor de la un regim de putere la altul ca fiind o contra-reformă, alături de cultura personalizării instituțiilor.

Acestea sunt mecanismele care l-au adus pe Sorin Cîmpeanu în PNL (și după care îl mențin pe Raed Arafat indispensabil sistemului). Și tot acestea sunt mecanismele care îl așază pe Daniel Constantin în zona de putere, pentru că fostul tovarăș al lui Victor Ponta a intrat direct în conducerea centrală a PNL, Biroul ­Exe­cutiv. Și tot de Victor Ponta a fost legat și Sorin Cîmpeanu, cel care nu numai că a legitimat practic furtul intelectual al fostului premier, dar l-a și protejat (lucru care va rămâne sub numele de ,,ordonanța lui Cîmpeanu”).

Daniel Constantin a ajuns în PNL pe traseu, adică de la Partidul Conservator-ALDE-PRO România. Și tot prin ALDE și PRO România a  trecut și Sorin Cîmpeanu. Rămâ­nerea pe traseul recompenselor  serviciilor politice e și mai consistentă în cazul celorlalți politicieni transferați luni la PNL, unii dintre ei, cum e Damian Florea, reușind un parcurs fabulos: FSN, PSD, PUR, PC, ALDE, PSD a doua oară, PRO  România și, iată, PNL.

Protocolul anunțat de Ludovic Orban prin care se vrea integrarea  în PNL a tuturor celor care au votat  guvernului liberal, cum  fost cazul cu Sorin Cîmpneau și Daniel Constantin, este unul care validează această cultură de serviciu contra serviciu. A devenit Daniel Constantin din conservator ­li­beral, în urma unei conversii intelectuale profunde? Are el o contribuție la ­doc­trina liberală sau măcar un proiect care  revigoreze ­li­beralismul la București? Nu. Doar a făcut un serviciu PNL-ului, iar acum își primește recompensa, așa cum s-a convenit. (Magda GRĂDINARU)

Un traseist face jocurile în politica buzoiană

Într-un moment în care Partidul Social Democrat se află în plin proces de reorganizare la nivel național, organizația județeană a Partidului Național Liberal s-a scufundat într-un dolce far niente imediat după alegerile prezidențiale, iar celelalte formațiuni reprezentate la nivel județean încă nu dau semne că ar fi ieșit de sub magia sărbătorilor în care au intrat cu mult timp înaintea Crăciunului, un traseist politic își face nestingherit jocurile în județ.

Este vorba, bineînțeles, de Adrian Mocanu, deputat al Alianței Liberalilor și Democraților, lider județean al acestei formațiuni politice, care a tranzacționat în mod atât de eficient voturile sale și ale colegului său de partid, senatorul Dorin Bădulescu, de la moțiunea de cenzură împotriva guvernului Dăncilă și de la învestirea guvernului Orban, încât a obținut performanța de a impune un apropiat al ­fa­miliei sale în postul de prefect. Astfel, omul lui Mocanu a ajuns să reprezinte în teritoriu un guvern din care ALDE nu face parte și, mai mult, pe care reprezentanții de la centru ai Alianței Liberalilor și Democraților au început să îl critice.

Fără a atinge preformanța fostului coleg, acum liberal, Damian Drăghici, al cărui traseu politic impresionant a fost menționat mai sus, Adrian Mocanu nu este nici el cu mult mai prejos. Nici în ceea ce privește numărul de partide din care a făcut parte (PSD-UNPR-PSD-PSRo-PMP-ALDE), nici în ceea ce privește dorința aproape irezistibilă de a-și găsi o nouă barcă politică. Însă, în cazul lui Mocanu, opțiunile sunt destul de limitate: USR și PLUS au prevăzute în statut interdicții clare privind primirea de membri care au făcut parte din partide politice antidemocratice – și, în plus, perspectiva acestora de a asigura un post de parlamentar de Buzău este cvasi-inexistentă -, iar PRO România l-a refuzat imediat după alegerile prezidențiale. Rămâne în calcul doar Partidul Național Liberal, unde, deocamdată, ușile îi sunt închise cel puțin atât timp cât la conducerea organizației se află deputatul Cristinel Romanescu. Care, cel puțin declarativ el, nu este de acord nici cu primirea senatorului Dorin Bădulescu.