Ce s-a schimbat de la „marele cutremur“ din anul 1977

În seara zilei de vineri 4 martie 1977, România a fost zguduită de un puternic cutremur cu o magnitudine de 7,2 grade pe scara Richter, având epicentrul în Munţii Vrancei. Precedentul mare seism din secolul al XX-lea produs în România avusese loc la 10 noiembrie 1940, având o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter. Cutremurul din 4 martie 1977, produs la ora 21.21, a avut o magnitudine Mw (magnitudine-moment) de 7,4 şi s-a produs la o adâncime de 94 km, se aminteşte într-un comunicat de presă al Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului (INCDFP) din 25 februarie 2022.

Cutremurul a provocat cele mai mari pagube produse de un fenomen natural din istoria României: la nivel naţional 1.578 de persoane şi-au pierdut viaţa (1.424 în Bucureşti) şi 11.321 de persoane au fost rănite (7.598 în Bucureşti). Un număr de 32 de clădiri de înălţime mare sau medie s-au prăbuşit în Capitală, 32.900 de locuinţe au fost grav avariate la nivel naţional, aproximativ 200.000 de oameni fiind direct afectaţi, potrivit comunicatului menţionat.

Numeroase agenţii naţionale şi internaţionale de presă şi-au întrerupt emisiunile obişnuite pentru a informa cu prioritate, sub indicativul „Urgent”, despre violentul cutremur de pământ care se produsese în România, relevând faptul că, din cauza forţei sale neobişnuit de mari, fenomenul seismic a fost resimţit, sub forme diferite, la distanţe considerabile de graniţele româneşti. Într-o telegramă a Agenţiei Associated Press se arăta: „Unul din cele mai puternice cutremure înregistrate vreodată în Europa a devastat Bucureştiul, distrugând clădiri, deformând străzile şi scoţând în stradă mii de cetăţeni înspăimântaţi”.

Puternicul seism din 4 martie 1977 a provocat prăbuşirea sau avarierea gravă a sute de imobile, sub ruinele cărora au fost prinse mii de victime, precum şi avarierea a mii de alte clădiri de locuinţe, unităţi spitaliceşti, şcoli şi instituţii de învăţământ superior, grădiniţe, creşe de copii, cămine internat, aşezăminte culturale, monumente istorice. Cel mai grav afectate au fost municipiul Bucureşti, regiunea de sud şi cea de est a ţării. În ţară, cele mai afectate judeţe au fost Teleorman, Dolj, Ilfov, Prahova, Iaşi, Vaslui, Buzău, Vrancea. Numeroase clădiri din Buzău, Ploieşti, Craiova, Zimnicea, Alexandria, Focşani, Iaşi, Bârlad, Vaslui şi alte localităţi au suferit avarii grave.

La 5 martie 1977, a doua zi după producerea cutremurului, a fost instituită, prin Decret prezidenţial, starea de necesitate pe întreg teritoriul ţării. În dimineaţa zilei de sâmbătă, 5 martie, preşedintele Nicolae Ceauşescu a revenit în ţară din vizita pe care o efectua în Republica Federală Nigeria. Pe primul plan s-a aflat urgentarea scoaterii tuturor victimelor cutremurului de sub dărâmături, identificarea tuturor locuinţelor şi a clădirilor publice cu avarii, în vederea evacuării lor imediate, după cum relata ziarul „Scânteia” în ediţia din 6 martie 1977. Au fost luate măsuri pentru asigurarea cazării sinistraţilor, în acest scop stabilindu-se închiderea temporară a unor instituții de învăţământ superior şi punerea la dispoziţia populaţiei sinistrate a căminelor studenţeşti. În Bucureşti şi în alte localităţi din ţară unde s-au produs avarii ale clădirilor şi ale reţelei de distribuire a gazelor, a fost oprită, provizoriu, aprovizionarea cu gaze naturale, pentru a se evita producerea unor explozii şi incendii.

În toate punctele din Bucureşti unde s-au prăbuşit imobile au acţionat ostaşi, studenţi, echipe de specialişti, cascadori, cadre sanitare, dar şi simpli cetăţeni veniţi să ajute la operaţiunile de salvare. Mulţi dintre aceştia au lucrat fără întrerupere zi şi noapte la degajarea ruinelor. „Alături de medici, în Capitală participă la salvarea vieţii răniţilor şi studenţii anilor V şi VI ai Facultăţii de medicină generală”, relata şi ziarul „România liberă” din 7 martie 1977.

Începând cu 8 martie, atât în Bucureşti, cât şi în restul ţării, întreaga reţea de învăţământ şi-a reluat activitatea. Prin Decret prezidenţial, începând cu data de 10 martie 1977, a încetat starea de necesitate instituită pe teritoriul ţării, cu excepţia municipiului Bucureşti, precum şi a unităţilor sistemului de telecomunicaţii şi al Radioteleviziunii, unde a încetat începând cu data de 15 martie 1977. „Lucrătorii din transporturi şi telecomunicaţii depun mari eforturi pentru restabilirea cât mai grabnică şi integrală a comunicaţiilor feroviare, rutiere, precum şi pentru funcţionarea normală a serviciilor de poştă şi telecomunicaţii”, scria „Agerpres” la 9 martie 1977, informând, totodată, că, potrivit Ministerului Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, „în prezent circulaţia feroviară este deschisă pe toate liniile”.

Ce s-a întâmplat la Buzău

Singura publicaţie locală din acea perioadă, Viaţa Buzăului, a relatat după câteva zile despre efectele seismului, jurnaliştii săptămânalului cutreierând întregul judeţ pentru a strânge informaţii. „Aveam un Trabant atunci, la redacţie, şi ne-am mişcat destul de bine. Sursele de informaţii erau primăriile şi comitetele de criză, din care făceau parte şi redactorii-şefi. Ceea ce mi-a rămas în memorie este solidaritatea oamenilor. Atunci, armata şi miliţia erau la ordin şi se simţea asta”, a declarat, pentru „Adevărul”, Ştefan Iovan, unul dintre jurnaliştii care scriau atunci la Viaţa Buzăului.

Buzăul a fost unul dintre judeţele grav afectate de cutremurul devastator. „Aunci a fost avariat cinema Moldavia, care era în zona băncilor, şi câteva locuinţe. Pe strada Cuza Vodă s-a prăbuşit Şcoala Sanitară şi au fost deteriorate toate clădirile din Piaţa Dacia”, a declarat istoricul Marius Constantinescu pentru aceeași sursă.

În dimineaţa de 8 martie 1977, buzoienii aflau, în sfârşit, o radiografie completă a dezastrului. „Au fost dărâmate complet 378 de locuinţe. Toate cele 401 de familii rămase fără adăpost au fost cazate. Au fost deteriorate şi au devenit nelocuibile 1.514 locuinţe, 1.752 de familii afectate fiind evacuate şi cazate. Au fost complet deteriorate 21 de adăposturi pentru animale, iar alte 101 au fost avariate. Au fost complet dărâmate 81 de şcoli, grădiniţe şi creşe, iar 222 au fost variate. Două unităţi sanitare au fost complet dărâmate. 15 instituţii au fost dărâmate şi 72 avariate”, scria jurnalistul Constantin Brăescu, în Viaţa Buzăului. În articol, autorul descria solidarizarea localnicilor cu miliţia, armata şi gărzile patriotice: „Detaşamente de luptători de la I.S.P.S. (Întreprinderea de Sârmă și Produse de Sârmă, actuala Ductil, n.r.), I.A.C. (Întreprinderea de Aparate de Cale, actuala Vae Apcarom, n.r.), I.P.M.P. (Întreprinderea de Prelucrare a Maselor Plastice, actualul Green Group, n.r), Metalurgica s-au aflat ieri pe baricadele unui efort prelungit în perimetrele sălii <Moldavia>, restaurantului Dunărea şi arterei comericale A.I.Cuza (strada Cuza Vodă, n.r.) – zone serios avariate de cutremur”.

Bani europeni pentru reabilitarea clădirilor cu risc seismic

Problema clădirilor cu risc seismic crescut din Buzău este cunoscută tuturor, iar celebra „bulină roșie” marchează aceste construcții cu structura șubrezită din cauza cutremurelor puternice, a trecerii timpului sau a erorilor de construire. Primarul Constantin Toma a declarat, în repetate rânduri, că se vor reabilita aceste blocuri, pentru ca oamenii să nu mai stea cu teamă în propriile case.

La Buzău, lista oficială a clădirilor cu risc seismic include 44 de astfel de imobile, cu precădere în centrul orașului, de altfel și cea mai veche zonă a municipiului. Aici se încadrează majoritatea clădirilor de pe strada Cuza Vodă, care au fost construite între anii 1880 și 1926. La fel se întâmplă și în cazul blocurilor de pe strada Obor, care au fost construite în anul 1962 sau în cazul celor de pe Aleea Trandafirilor, care sunt din anul 1960. Pe listă mai figurează clădiri de pe strada Independenței, Piața Teatrului, Parâng, Colonel Buzoianu, Griviței, Transilvaniei, Bulevardul Nicolae Bălcescu sau cartierele Micro XIV și Micro V.

Sumele necesare unei asemenea reabilitări sunt destul de mari, iar municipalitatea anunța, în urmă cu ceva timp, că dorește să acceseze fonduri europene, lucru pe care l-a și reușit, de altfel. Primăria municipiului Buzău a primit suma de 111 milioane de euro cu TVA (95 de milioane euro fără TVA), pentru reabilitarea a 40 de clădiri cu risc seismic crescut, o performanță uriașă la nivel național. „Peste 95 milioane de euro atrase deja de Primăria Municipiului Buzău la primul apel de proiecte al PNRR-Valul Renovării. Municipiul Buzău a atras 50 la sută din bugetul alocat județului pentru eficiență energetică la blocuri și peste 50 la sută din bugetul național alocat reabilitării clădirilor cu risc seismic. Urmează apelul pentru școli și educație”, anunța, în aprilie 2022, viceprimarul Oana Matache.

Fondurile insuficiente nu au fost, însă, singura piedică din procedura de reabilitare, ci și încăpățânarea oamenilor, care cu greu s-au lăsat convinși să semneze documentele necesare demarării procedurii. Aceștia au dat crezare zvonurilor venite din diverse surse rău intenționate, iar primarul Toma a fost nevoit să meargă personal în aceste blocuri, pentru a-i convinge pe oameni că măsura este în beneficiul lor. Principalul motiv de îngrijorare al locatarilor din blocurile cu „bulină” a fost că vor fi nevoiți să achite costul reabilitării, lucru neadevărat, deoarece întreaga sumă va fi suportată din fondurile europene. Inconvenientul este că locatarii vor fi mutați, pe parcursul lucrărilor, în alte locații, urmând să se întoarcă la casele lor după ce va fi terminată treaba.

„Legat de banii europeni, am dat lovitura! A fost o chestie extraordinară! Echipa de la Primărie, foarte mică, dar foarte voioasă și harnică, a luat 56 la sută din toți banii care se puteau lua de către un municipiu, la nivel național, pe <Valul Renovării>, însemnând 95 de milioane de euro fără TVA, adică 111 milioane cu TVA. 40 de blocuri intră în reabilitare totală. Aici e și blocul 41 din Micro XIV, care avea foarte multe probleme și o parte dintre oameni nu doreau să îl reabiliteze. Am fost personal acolo, i-am convins și au semnat, până la urmă (…) Trebuie să îi convingi pe oameni, pentru că sunt multe suspiciuni, sunt alimentați din diferite surse, inclusiv de răuvoitori. Când s-a aflat (de finanțare, n.r.), m-am trezit cu alte asociații că <Dom’le, noi nu suntem în blocurile alea 40>, pentru că nu s-au trezit la timp. N-au făcut documentele la timp, nu voiau să semneze”, spunea primarul Constantin Toma.