Pepenele verde este o gustare de vara dulce si racoritoare, cu continut scazut de calorii. Ofera hidratare si, de asemenea, nutrienti esentiali, inclusiv vitamine, minerale si antioxidanti.
Alaturi de pepene galben si castraveti, pepenele verde face parte din familia Cucurbitaceae.Exista cinci tipuri comune de pepene verde: fara seminte, cu seminte, mini, galben si portocaliu.
Pepenele verde (Citrullus lanatus) este un membru al familiei de plante Cucurbitaceae. Acesta din urma contine o serie de legume de gradina familiare, inclusiv castraveti, dovleac, dovleac si pepene mosc. Membrii acestei familii sunt moneci, ceea ce inseamna ca poarta flori masculine si feminine separate pe aceeasi planta. Partea comestibila a unui pepene verde este cunoscuta sub numele de pepo, care este un ovar (fruct) coapte, cu pulpa apoasa si coaja tare. Din punct de vedere al utilizarii, pepenele verde este consumat ca un fruct, dar este inca clasificat ca leguma.
Numit corect, pepenele verde este 92% apa si a fost folosit pentru prima data de antici ca sursa de apa. Istoria pepenelui verde se duce in urma cu 5000 de ani, pana in sudul Africii, unde stramosul sau, tolerant la seceta, a prosperat. Desi nu stim identitatea exacta a acestei plante, stim ca a fost apreciata pentru capacitatea sa de a stoca apa si a fost folosita de indigenii din regiunea desertului Kalahari. Spre deosebire de pepenele de azi, avea o pulpa foarte amara. Exista speculatii, pe langa faptul ca profita de continutul sau de apa, oamenii din regiune au prajit si au mancat semintele acesteia ca sursa de hrana.
Curand dupa aceea, pepenele verde si-a gasit drumul spre Egipt, unde a fost consumat pentru prima data. Atat seminte, cat si picturi cu pepenele verde au fost descoperite in morminte egiptene vechi de peste 4.000 de ani. Unele picturi de mormant infatiseaza un pepene verde in forma ovala, indicand ca tipul salbatic rotund trebuie sa fi fost imbunatatit de catre crescatorii de plante antice. Foarte probabil, in aceasta perioada de imbunatatire timpurie s-au facut progrese in dezvoltarea pepenilor cu pulpa mai dulce si mai gustoasa. Astfel, pepenele verde s-a transformat incet dintr-o sursa de apa intr-un aliment placut.
Din Egipt, traseul istoric al pepenelui verde trebuie sa fie cules din carti de medicina, colectii de retete si coduri religioase. De exemplu, un pasaj din Biblie se refera la pepene verde ca fiind unul dintre alimentele dupa care israelitii tanjeau dupa ce au parasit Egiptul. In plus, manuscrisele antice ale Legii Evreiesti inregistreaza pepenele verde ca fiind unul dintre produsele care trebuie puse deoparte pentru a fi distribuit preotilor si saracilor.
Grecii si romanii considerau ca pepenele verde are proprietati medicinale. Medicii greci, Hipocrate si Dioscoride, au laudat proprietatile sale vindecatoare si l-au folosit ca diuretic, precum si ca tratament pentru copiii care au suferit o insolatie. Acesta din urma a fost tratata prin plasarea unei coji de pepene umeda si rece pe cap. Mai tarziu, naturalistul roman Pliniu cel Batran a descris pepenele verde ca un aliment racoritor in publicatia sa din primul secol, Historia Natualis. Aceasta din urma a fost o lucrare enciclopedica care acopera multe subiecte, inclusiv botanica si medicina.
Pepenele verde a fost cultivat in India in secolul al VII-lea, iar in secolul al X-lea si-a gasit drumul spre China. Maurii au introdus pepenele verde in Peninsula Iberica in secolul al XIII-lea si, de acolo, s-a raspandit in sudul Europei. Pana in secolul al XVII-lea, pepenele verde a fost plantat pe scara larga in toata Europa si a devenit o cultura de gradina familiara in partile mai calde ale continentului.
Se crede ca colonistii europeni, precum si comertul cu sclavi din Africa au introdus pepenele in Lumea Noua. A fost gasit in crestere in Florida inca din 1576 si in Massachusetts pana in 1629. Thomas Jefferson a cultivat pepene verde la Monticello si, la inceputul istoriei natiunii noastre, a fost cultivat de nativii americani din Valea Mississippi la sud pana in Florida. Indiferent de soiul cultivat, pepenii verzi prefera o locatie insorita, cu un sol cu o buna capacitate de retinere a apei si un drenaj adecvat. Un sol usor acid (pH 5,8-6,5) este ideal. Pepenii verzi cresc cel mai bine la temperaturi cuprinse intre 20 si 35° C si nu ar trebui sa fie plantati pana cand solul s-a incalzit in primavara. Dupa cum era de asteptat, necesita o aprovizionare constanta cu apa. Cu toate acestea, umiditatea excesiva, mai ales pe masura ce fructele se maturizeaza, poate duce la craparea pepenilor si la reducerea continutului de zahar.
Magazinul esenzi.ro ofera o varietate vasta de seminte de pepeni verzi la preturi super avantajoase!
Pepenele verde contine si antioxidanti. Aceste substante pot ajuta la eliminarea moleculelor cunoscute sub numele de radicali liberi sau specii reactive din organism. Corpul produce radicali liberi in timpul proceselor naturale, cum ar fi metabolismul. De asemenea, se pot dezvolta prin fumat, poluare a aerului, stres si alte presiuni ale mediului.
Daca in organism raman prea multi radicali liberi, poate aparea stresul oxidativ. Acest lucru poate duce la deteriorarea celulelor si poate duce la o serie de boli, cum ar fi cancerul si bolile de inima.
Organismul poate elimina unii radicali liberi in mod natural, dar antioxidantii din dieta sustin acest proces. Pepenele verde este in jur de 90% apa si ofera, de asemenea, electroliti, cum ar fi potasiul. Acest lucru il face o alegere sanatoasa de gustare in timpul lunilor fierbinti de vara.
Oamenii pot manca pepene verde proaspat, sub forma de suc sau inghetat in felii pentru o gustare rece.
