Creștinii ortodocși îi pomenesc pe Sfântul Cuvios Mihail Mărturisitorul, episcopul Sinadei, pe Sfânta Maria lui Cleopa, cea purtătoare de mir, pe Sfântul Mucenic Salona Romanul și pe Sfântul Mucenic Seluc, iar crdincioșii romano-catolici îl celebrează pe Sfântul Dezideriu.
- 1871 – S-a născut Garabet Ibrăileanu, critic şi istoric literar, membru de onoare post-mortem al Academiei Române. (m. 12 mart. 1936)
- 1891 – S-a născut economistul şi omul politic Victor Slăvescu, membru titular al Academiei Române. (m. 24 sept. 1977)
- 1899 – S-a născut George Matei Cantacuzino, arhitect, eseist, estetician şi memorialist. (m. 1 nov. 1960) S-a
născut la 23 mai 1899, la Viena, fiind fiul diplomatului Nicolae B. Cantacuzino. Se înrudea, prin sânge sau prin alianţă, cu numeroase personalităţi precum Barbu Ştirbey, Martha Bibescu, Anna de Noailles-Brâncoveanu, Theodor Pallady ş.a. A studiat la licee din Montreux şi Lausanne, în Elveţia, după care, în 1916, şi-a luat
bacalaureatul la Liceul „Sf. Sava” din Bucureşti. Pleacă în Franţa, în 1919, cu intenţia de a studia pictura, iar între 1920 și 1929 urmează cursurile la Ecole de Beaux-Arts, unde este elevul pictorului fauvist Othon Friesz. S-a lansat în mediul arhitectural prin lucrările de restaurare a palatului de la Mogoşoaia (1920) şi proiectul băncii Chrissoveloni din Bucureşti (1923). A urmat o carieră prodigioasă care îl situează între arhitecţii de renume ai perioadei interbelice, George Matei Cantacuzino realizând o serie de clădiri publice, hoteluri, vile, reşedinţe etc. În afara preocupărilor pentru arhitectură, scrie şi pictează. Ca eseist se afirmă cu lucrări precum „Introducere la studiul arhitecturii” (1926) şi „Palladio” (1928). A colaborat la „Viaţa Românească”, „Revista Fundaţiilor Regale”, „L’Architecture” (Paris), „Revista istorică română” ş.a., şi a întemeiat, în 1939, revista „Simetria”. Prima sa expoziţie de pictură, deschisă la Bucureşti în 1931, îl consacră în noua mişcare plastică interbelică, subliniază sursa citată mai sus. A fost şi profesor suplinitor de istoria şi teoria arhitecturii (1942-1948). A fost arestat şi deţinut, fără proces, între 1949 și 1953, iar după ieşirea din închisoare s-a mutat la Iaşi. Între 1953-1956 a fost restaurator şi catalogar la Direcţia Monumentelor Istorice. În lucrările „Arcade, firide şi lespezi” (1932), „Izvoare şi popasuri” (1934) şi „Pătrar de veghe” (1938) adună meditaţiile sale despre arhitectura şi arta românească veche, precum şi notele unei fascinante călătorii în Orientul Mijlociu. A mai scris lucrarea „Despre o estetică a reconstrucţiei” (1947) şi a început să scrie şi un dicţionar de termeni şi noţiuni de artă românească şi universală, rămas însă neterminat. A încetat din viaţă la Iaşi. - 1902 – S-a născut Vladimir Streinu, critic literar, poet, eseist şi traducător. (m. 26 nov. 1970)
- 1931 – S-a născut Lucian Mureşan, Arhiepiscop Major al Bisericii Unite cu Roma (Greco-Catolică) şi preşedinte al Conferinţei Episcopilor Catolici din România, cardinal al Bisericii Catolice, membru de onoare al Academiei Române. (m. 24 oct. 2012).
- 1933 – S-a născut chimistul Eugen Segal, membru titular al Academiei Române. (m. 9 oct. 2013)
- 1942 – S-a născut Gabriel Liiceanu, filosof, eseist, traducător, preşedintele Grupului Editorial Humanitas.
- 1946 – S-a născut artistul plastic Sorin Ilfoveanu.
- 1951 – S-a născut antropologul Vintilă Mihăilescu. (m. 21 mart. 2020)
- 2005 – Cei trei jurnalişti români răpiţi în Irak la 28 martie 2005 au revenit în ţară, după 55 de zile de captivitate. Marie-Jeanne Ion, Sorin Dumitru Mişcoci de la Prima TV şi Eduard Ovidiu Ohanesian, de la cotidianul „România liberă”, au sosit la bordul unei aeronave militare Hercules C-130, la ora 14.45, la baza militară aeriană 90 Otopeni. Au fost prezenţi preşedintele Traian Băsescu, premierul Călin Popescu-Tăriceanu, alături de familiile celor trei jurnalişti şi peste 100 de ziarişti.
- 2007 – Preşedintele Traian Băsescu a preluat atribuţiile de şef al statului român, în urma câştigării referendumului din 19 mai, prin care a fost reconfirmat în funcţie.
bacalaureatul la Liceul „Sf. Sava” din Bucureşti. Pleacă în Franţa, în 1919, cu intenţia de a studia pictura, iar între 1920 și 1929 urmează cursurile la Ecole de Beaux-Arts, unde este elevul pictorului fauvist Othon Friesz. S-a lansat în mediul arhitectural prin lucrările de restaurare a palatului de la Mogoşoaia (1920) şi proiectul băncii Chrissoveloni din Bucureşti (1923). A urmat o carieră prodigioasă care îl situează între arhitecţii de renume ai perioadei interbelice, George Matei Cantacuzino realizând o serie de clădiri publice, hoteluri, vile, reşedinţe etc. În afara preocupărilor pentru arhitectură, scrie şi pictează. Ca eseist se afirmă cu lucrări precum „Introducere la studiul arhitecturii” (1926) şi „Palladio” (1928). A colaborat la „Viaţa Românească”, „Revista Fundaţiilor Regale”, „L’Architecture” (Paris), „Revista istorică română” ş.a., şi a întemeiat, în 1939, revista „Simetria”. Prima sa expoziţie de pictură, deschisă la Bucureşti în 1931, îl consacră în noua mişcare plastică interbelică, subliniază sursa citată mai sus. A fost şi profesor suplinitor de istoria şi teoria arhitecturii (1942-1948). A fost arestat şi deţinut, fără proces, între 1949 și 1953, iar după ieşirea din închisoare s-a mutat la Iaşi. Între 1953-1956 a fost restaurator şi catalogar la Direcţia Monumentelor Istorice. În lucrările „Arcade, firide şi lespezi” (1932), „Izvoare şi popasuri” (1934) şi „Pătrar de veghe” (1938) adună meditaţiile sale despre arhitectura şi arta românească veche, precum şi notele unei fascinante călătorii în Orientul Mijlociu. A mai scris lucrarea „Despre o estetică a reconstrucţiei” (1947) şi a început să scrie şi un dicţionar de termeni şi noţiuni de artă românească şi universală, rămas însă neterminat. A încetat din viaţă la Iaşi.
