Buzăul, oraș deschis pudibonderiei?

Era imposibil ca buzoienii, mereu surprinzători mai ales atunci când este vorba să critice și să înjure munca sau realizările altuia, să nu ofere o surpriză cu ocazia primei manifestări publice de după deschiderea Pieței Daciei, de după reabilitarea care, trebuie să recunoaștem, a cam scos peri albi municipalității, riveranilor sătui de praf și chiar omului care nu se încadrează în niciuna dintre cele două categorii, nerăbdător să-și „ia centru civic înapoi”.

Și nu mă refer aici la cei care vin cu aparate de măsură de precizie să constate diferența de nivel între două dale, culoarea sau eventualele abraziuni, vreun șurub ori chiar dușurile lipsă; fără a fi răutăcios, ultimul accesoriu, dușul de la grupul sanitar de la kilometrul zero al municipiului, chiar era esențial într-un oraș în care o călătorie cu mijloacele de transport în comun pe timp de vară se transformă într-o piatră de încercare olfactivă? Până la urmă, asemenea acțiuni nu fac decât să ajute municipalitatea cu un ochi critic în plus și să o determine să ceară constructorului, până la predarea efectivă a obiectivului, remedierea celor sesizate de oameni. Dar să nu ne îndepărtăm de subiect.

Pentru că surpriza a venit din altă parte. Dar să facem puțină istorie (foarte) recentă. La ultima ediție a Buzău International Arts Festival (BIAF), organizatorii au invitat, conform tradiției, un star al cinematografiei internaționale, pe Armand Assante. Un actor de la Hollywood care a deținut un rol principal într-o producție românească de succes, California Dreamin’. Și care film a rulat în Piața Dacia după întâlnirea publicului cinefil buzoian cu Armand Assante.

Filmul a fost realizat de regizorul Cristian Nemescu și a obținut premiul „Un certain regard” la a 60-a ediție (2007) a Festivalului de la Cannes. Acțiunea, bazată pe un fapt real, este plasată în anul 1999, în timpul războiului din Kosovo. Un tren care transportă echipamente militare NATO a primit aprobarea verbală a Guvernului României de a traversa țara în direcția frontierei cu Serbia. Convoiul este plasat sub protecția unor soldați americani și români. Însă când convoiul ajunge la Căpâlnița, un sat uitat de lume din Câmpia Bărăganului, șeful stației CFR refuză să lase să treacă trenul mai departe, cerând autorizațiile oficiale necesare transportului. Orele trec, iar situația nu evoluează. Șeful gării rămâne pe poziție. Actele întârzie să sosească. Primarul localității profită de situație și organizează o sărbătoare în cinstea soldaților, sperând să atragă atenția presei asupra satului, iar eventualii investitori să-și facă apariția în sat…

Cam acesta este rezumatul filmului, film din care nu puteau lipsi, conform rețetelor comerciale americane și europene, câteva scene de sex. Ei bine, aceste scene au provocat revolta unor adulți prezenți în zonă, care au și depus plângeri la Primărie, motivând că în piață se aflau și minori.

Într-o epocă în care – trebuie să recunoaștem, oricât de sfinți ne-am crede copiii sau nepoții – minorii pot da oricând lecții părinților, cel puțin la nivel teoretic, despre noțiuni legate de amorul carnal, noțiuni căpătate cu mare ușurință de pe internet, revolta respectivă nu reprezintă decât un exces de pudoare, iar scenele respective un pretext de a „comenta de rău” munca unor oameni, respectiv a organizatorilor festivalului.

Mi-e groază să mă gândesc ce s-ar întâmpla la anul dacă organizatorii BIAF o vor aduce la Buzău pe Sharon Stone și vor proiecta în piața publică filmul care a făcut-o celebră…