Opinii

Anul tinerilor

Pentru Redacția OPINIA, ziua de 1 Martie este, iată, deja de 32 de ani, o zi de bilanț. Cam ca un fel de An Nou, cu linie trasă sub tot ce a fost și cu un ,,to do list” obli­ga­toriu pentru zilele ce vor urma.

De zece ani încoace, de când conduc această reda­c­ție, în mod invariabil, pe 28 sau 29 februarie, mă tre­zesc în fața unui document Word gol, pe care îmi ­pro­pun să aștern câteva gân­duri în ton aniversar. Tot scriu și res­criu textul încer­când să găsesc elementul definitoriu al anului pe care tocmai îl încheiem aici, în redacție.

Acum doi ani, când am marcat 30 de ani de existență a OPINIEI, pandemia bătea la ușă. Acum un an, Covidul își făcea de cap în forță. Acum, mor oameni la o aruncătură de băț de noi, din pricina unui dement care ne amintește de anii cumpliți ai comunismului. Și când te gândești că însăși apariția OPINIEI, pe 1 martie 1990, a fost ca un antidot administrat de o mână de oameni entuziaști virusului puternic al comunismului, care i-a făcut pe 86 la sută dintre buzoieni să-l voteze, în Duminica Orbului, pe criptocomunistul și filorusul Ion Iliescu!

În ciuda celor de mai sus, în acest an voi umple documentul Word cu un mesaj optimist, izvorât dintr-una dintre cele mai plăcute experiențe din cariera de aproape 30 de ani de ziarist și, cu siguranță, cea mai plăcută din cei zece ani de când conduc OPI­NIA. Dar, să o iau de la ,,patuzopt încoațe”. În anul 1995, maestrul Corneliu Ștefan lua o decizie radicală: renunța la funcția de redactor-șef, pe care o deținea concomitent cu cea de director general al societății editoare a ziarului OPINIA și mă numea redactor-șef, secondat de mai tânărul coleg Sabin Orcan. Nu înainte de a face o glumă, cam nesărată, după cum am perceput-o atunci. ,,Las prăvălia pe mâna tejghetarilor!”, a spus Corneliu Ștefan în ședința de instalare a noastră. Acum însă, nu am cuvinte care să descrie cât adevăr ascundea parafraza din Nenea Iancu! Însă, vizionar cum îl știu toți care l-au cunoscut, Corneliu Ștefan înțelesese un lucru: așa cum familiile nobile, chiar regale, din feuda­lism, simțeau nevoia, după câteva generații de cosan­gvinizare, să-și împros­pă­teze sângele printr-o căsătorie cu o fată fără sânge albastru, așa și nobila instituție a presei necesita un aport de suflu proaspăt care să îi asigure buna exis­tență pe mai departe. Și Corneliu Ștefan a reușit acest lucru. Să  aducă în redacție și să promoveze oameni neatinși de apucături vechi.

Mărturisesc că gândul unei mișcări similare nu mi-a dat pace ani buni, cam cinci la număr, de când am schimbat prefixul vârstei. Am fost conștient că acest lucru nu se poate face bătâ­nd din palme; mai ales că acum doi ani îmi făceam ,,mea culpa” că, după ani de căutări, nu reușisem nici măcar să găsesc un om care să scrie în mod profesionist articole economice.

Dar, ce nu aduce anul, aduce ceasul; anul 1 martie 2021 – 28 februarie 2022 a adus pentru OPINIA suflul proaspăt pe care, sincer, nu l-aș fi visat vreodată: trei noi colegi, dintre care cel mai vârstnic abia a împlinit 32 de ani, iar mezina redacției, care are 23 de ani, este și redactor-șef. Astfel, în ordinea cres­cătoare a vârstei, Andreea Tudor, Mihaela Lungu și Andrei Roșu – oameni care, până în monentul angajării, nu au avut tangență cu presa – s-au alăturat Anei Ene, Valen­tinei Bucur, Silviei Herghelegiu, lui Mihai Baltag, lui Florin Stoica, lui Adrian Dimian și subsemnatului, întregind frumos o redacție care astăzi împlinește 32 de ani.

Aș dori oricărui conducător de instituție – ­pu­blică, de stat sau privată – să treacă prin experiența minunată prin care am trecut alături de colegii mei în acest ultim an. Cum spuneam, o experiență dintre cele mai plă­cute din cariera de aproape 30 de ani de ziarist și, cu siguranță, cea mai plăcută din cei zece ani de când conduc OPINIA.

Articole similare

Adblock Detected

Please consider supporting us by disabling your ad blocker