Cei mai surprinși dintre pământeni, când vine vorba de fenomene naturale, se pare că suntem noi, românii. Spun asta pentru că, de când mă știu, ne-a surprins faptul că iarna ninge, de parcă asistam la fenomenele caracteristice anotimpului pentru prima oară. Niciodată nu am avut utilajele pregătite, ci mereu ne-am trezit cu drumuri înzăpezite și cu oameni izolați. În copilărie, în fiecare iarnă, pe lângă venirea lui Moș Crăciun, așteptam cu nerăbdare și tradiționalul arătat cu degetul spre instituțiile statului sau spre liderii politici responsabili pentru drumurile blocate. Era festival de pasat vina, jigniri și șoc disimulat că utilajele nu erau pregătite, deși, la debutul anotimpului, responsabilii se băteau cu pumnii în piept că sunt gata să atace zăpezile nemiloase.
Probabil că divinitatea fie și-a făcut milă de noi, copleșiți fiind de primul fulg de nea ori s-a plictisit văzându-ne că nu învățăm nimic cu fiecare iarnă și ne-a luat acest chin de pe cap. Acum, iarna nu mai ninge, iar utilajele de deszăpezire pot sta liniștite la naftalină.
Dar, pentru că nu mai aveam de ce ne plânge, iar televiziunile de ce să folosească în mod abuziv substantivul „urgie” pentru orice mică brumă, acum ne mirăm de ploaie. Ro-Alert ne înștiințează că pică apă din cer, iar noi ne purtăm, din nou, de parcă fenomenul ne e străin. O alertă agresivă, ce sună de te trezește din morți, cu un mesaj catastrofal, care preconizează sfârșitul lumii și care ne avertizează de „calamitatea” iminentă. Cu cât sună mai tare, cu atât nu ne dăm seama că, de fapt, sistemul Ro-Alert nu este menit a proteja cetățenii, ci este o unealtă creată cu scopul ca statul român să se disculpe pentru incompetența structurilor sale. Pe principiul „hai să nu le spunem că le-ar putea pica o cărămidă în cap trecând pe lângă o clădire veche aflată în administrarea noastră sau că se vor rupe copacii uscați pe care nu i-am tăiat, ci să le zicem că afară va ploua”. E un eufemism, nu are treabă cu ploaia. E doar o scuză patetică, ce are o interfață cu impact emoțional și care, de fapt, maschează nepăsarea și incompetența celor a căror treabă este să ne protejeze.
Personal, mi-ar fi rușine să îmi sun bunicii sau părinții și să le spun să stea în case, că afară va ploua. Sunt oameni trecuți prin vremuri cu adevărat grele și pe care, cu toate acestea, nu i-am auzit vreodată să se vaite. Au îndurat totul și au căutat soluții, bucurându-se, totodată, de viață.
Zic, totuși, că statul român ar trebui să se preocupe de alte treburi în această perioadă, căci nu ploaia ne sperie cu adevărat, ci prețurile ridicate și grijile că nu ne vom mai putea asigura traiul de pe o zi pe alta. Mai mari șanse avem să ne cedeze inimile când ne uităm la totalul de pe bonul fiscal decât de la fenomene naturale cu care suntem obișnuiți din fașă. Aștept cu nerăbdare Ro-Alert-ul pentru scumpirile din ultima vreme, ca să știm dacă mai ieșim din case. De ploaie ne ferim și singuri, mulțumim pentru „grijă”!
