Ceea ce trebuia să se întâmple, aproape cu patru ani în urmă sau poate şi mai înainte, s-a întâmplat: unul din liderii incontestabili ai opoziţiei moldoveneşti, Andrei Năstase, a fost propus de colegii din Partidul Platforma Dreptate şi Adevăr (PPDA) drept candidat la funcţia de preşedinte al Republicii Moldova. Altfel spus, ceea la ce se făceau aluzii de ceva vreme trebuia doar de legiferat printr-un document cu ştampilă, lucru dus la finalitate de curând. Recunoscut de colegi şi prieteni ca o persoană cu verticalitate (chiar dacă uneori această „rigiditate” nu este înţeleasă de toată lumea) şi ca un politician de „format” nou, care nu prea merge la compromisuri şi care nu-şi ascunde „dragostea” faţă de actuala conducere de la Chişinău, domnul Andrei Năstase va fi, cu siguranţă, un cap de afiş la alegerile prezidenţiale din toamna acestui an şi va fi, fără doar şi poate, unul din candidaţii care îi va sta ca un os în gât lui Dodon, care tot mai des îşi etalează planurile napoleonice şi nu ascunde faptul că îi place al dracului de tare să fie dus în fiecare seară şi adus în fiecare dimineaţă de la Condriţa, cu escortă, „ca împăraţii”.
Persoană contestată în repetate rânduri de multă lume, inclusiv şi de umila mea persoană, Andrei Năstase are două calităţi de mare valoare, pe care nimeni nu poate să i le conteste: curajul de a merge dârz înainte, chiar dacă uneori calcă serios prin străchini şi nu ar strica să-şi mai tempereze emoţiile – ruşii zic – „vzeati bîca za roga” (adică să ia taurul de coarne, n.r.) – şi tenacitatea proverbială când este vorba de a-şi atinge scopul propus, chiar dacă uneori caută vinovatul în eşec din afară, dar nu în propria persoană. Pe de altă parte, acelaşi Andrei Năstase este autorul unor greşeli la fel de proverbiale, care uşor pot fi etichetate drept copilăreşti sau de conjunctură. În acest context, să ne aducem aminte cum Năstase a cochetat cu reprezentanţii stângii în căutarea unor dividende efemere sau de declaraţia lui mai mult decât stranie despre batista care trebuie pusă pe ţambal. Acestea şi alte acţiuni şi declaraţii nu puteau să rămână fără consecinţe şi la alegerile din toamnă cineva (chiar mulţi!) o să-i „scoată ochii”, cu siguranţă… În fine, dacă partidul a decis, aşa să fie! Mai cu seamă că proaspătul candidat îşi asumă uriaşa responsabilitate de a scăpa Republica Moldova de corupţie şi de a creşte nivelul de trai al oamenilor. Ca să nu mai vorbim de obiectivele supreme ale PPDA: „dreptate pentru toţi şi pentru fiecare, libertate, stat de drept şi justiţie independentă, reîntregirea familiilor şi integrare europeană”. Aş vrea să ştiu şi eu omul care este împotriva acestor deziderate şi alegătorul care îşi doreşte altceva.
De altfel, dacă această decizie a PPDA nu ne-a surprins pe acei care nu sunt indiferenţi de ceea ce se întâmplă în politica moldovenească, pentru doamna Maia Sandu, lidera Patidului Acţiune şi Solidaritate (PAS), propunerea colegilor a fost o surpriză. „Este adevărat ca avem un nou format de discuţii în care avem patru partide politice şi am avut câteva discuţii în acest format. Am discutat destul de general şi puţin despre alegerile prezidenţiale în acest format şi da, ne-a surprins această decizie a Platformei DA, chiar dacă ei anterior au mai zis în presă că dacă nu se găseşte o soluţie până în martie, atunci vor lua o decizie. Am luat act şi o respectăm, e decizia unui partid politic”. Adică, doamna Sandu recunoaşte că cei de la PPDA şi-au respectat cuvântul (au aşteptat luna martie) şi că nu ar fi loc pentru supărare. Ba mai mult, şi PAS trebuie să decidă de curând cine va fi candidatul la prezidenţiale. Eu, de exemplu, nu cred că vom avea surprize şi că doamna Sandu va fi o concurentă serioasă pentru domnul Năstase. Spre supărarea unora şi spre deliciul altora… La rându-i, preşedintele în exerciţiu, dar şi viitorul candidat, aproape în proporţie de sută la sută, Igor Dodon, nu a pierdut ocazia să mai toarne benzină pe foc (cunoscând foarte bine că relaţiile dintre liderii Blocului ACUM s-au răcit, în ultima vreme), etichetând decizia PPDA drept „o mişcare inteligentă”. Adică, atunci când doi se bat, al treilea (eu) câştigă. Probabil, Dodon a speculat şi cu faptul că este şi preşedintele Federaţiei de şah, utilizând un limbaj mai degrabă sportiv, decât politic: „Eu îi urez succese orişicărui cetăţean al Republicii Moldova care a luat decizia să participe la campania prezidenţială. Mai este timp până în septembrie. Unii au decis să se lanseze mai devreme pentru a pune în situaţie de şah foştii sau actualii parteneri. Eu înţeleg această mişcare, este o mişcare inteligentă. Nu am decât să le urez succese. Eu încă nu sunt în campania electorală. Noi avem alte priorităţi”. Or, politica nu este şah, iar Andrei Năstase nu este un „orişicare”.
Acestea fiind spuse, trebuie să constatăm un lucru. Pe dreapta politică se configurează câteva candidaturi (Ţâcu, Năstase, Sandu…), care nu vor face altceva decât vor să ducă electoratul în derută, iar pe stânga este linişte şi pace, lucru care trebuie să ne pună pe gânduri… Vorba lui Andrei Năstase: „Cel mai mare coşmar care se poate întâmpla Republicii Moldova este ca în toamna acestui an Igor Dodon să câştige un nou mandat de preşedinte”.
