Psihologul, clinicianul și psihoterapeutul buzoian Andrada Tache le-a transmis celor care o urmăresc pe rețelele de socializare câteva reguli despre adaptarea limbajul și exprimării, dar mai ales a atitudinii generațiilor de părinți și bunici la ultraenergicii copii și nepoți. Ceea ce a subliniat Andrada Tache încă de la început este faptul că orice s-ar întâmpla, copilul NU trebuie să fie nevoit să asculte orbește comenzile unui adult, pentru că nu este un robot fără inteligență.
„Primul pas în creșterea unui copil este să te asiguri că i-ai oferit TIMP de prezență autentică, de stimulare în dezvoltarea prin joacă, ÎNAINTE de a îi cere lui să facă ceva sau de a avea pretenția ca el să îți ofere ție timp și spațiu să te ocupi de ale tale. De ce? Pentru că, din momentul în care ai devenit părinte, MEREU copilul primează”, a explicat buzoianca.
Andrada a mai punctat că orice copil trebuie încurajat mereu cu vorbe și entuziasm, chiar și în timpul de joacă. „Iar dacă observi că se întoarce către tine cu chef de joacă (…) IMPLICĂ-L fără griji și temeri în activitatea ta, explicându-i ce faci tu în acel moment, dar și punând limite: iar tu poți face asta și asta ca să mă ajuți, în timp ce îl îndepărtezi cu grijă, drag, dar și cu fermitate de pericole sau de a strica ceva din activitatea ta de părinte. De ce? Pentru că puiul tău PRIMEAZĂ!”, a evidențiat Andrada. 
Dacă micuțul este furios ori trist, tu, ca părinte sau ca bunic, trebuie să lași TOT și să STAI cu emoția lui, fără să îl judeci, fără să îl critici, privindu-l, observându-l și ACCEPTÂND ce vine de la copil, oferindu-i suportul tău. „Dacă faci acești pași și rutina zilei tot ți se pare greu de dus, poate să fie și pentru că ții neapărat ca viața ta de dinainte de copil să arate FIX la fel ca cea de după copil. IMPOSIBIL. Tot programul vieții tale se va stabili în funcție de copilul tău și de nevoile lui și nu INVERS. Te vei putea adapta fără probleme, ca un adult ce ești, capabil de adaptabilitate la noul stil de viață.Nu copilul se adaptează la tine, ci întreaga ta viață și tu, părinte, la el!”, a mai precizat Andrada.
Buzoianca oferă și câteva expresii care trebuie evitate în relația părinte-copil sau bunic-copil. „Este de evitat să se folosească stereotipurile «Taci cu mama!», «Nu mai plânge!», «De ce plângi, ce ai?», «Râde lumea dacă plângi», «Nu mai țipa, ne aude lumea, deranjezi oamenii!», «Mă doare capul când țipi!», «Mi se rupe inima dacă plângi!». Pentru că scopul nu e să afli DE CE sau să îl umilești pentru că are o emoție dureroasă, ci să îți ajuți copilul să treacă prin asta, fiind tu CALM și rămânând CALM. Nu te arăți neajutorat, nu îl hărtuiești cu întrebările. Fă un exercițiu de imaginație: gândește-te că ești un MUNTE de liniște, de NECLINTIT, de CALM. Asta te invit să îi oferi copilului tău. Însă pune limite sănătoase și nu îi permite să te lovească sau să îți vorbească urât în acest timp”, a încheiat psihologul buzoian.
