Există personaje în fotbal care vorbesc mult și spun puțin. Și există Marcelo Bielsa. Un antrenor care nu a fost niciodată preocupat să fie pe placul tuturor și care, de multe ori, a avut curajul să spună lucruri pe care alții le gândeau, dar le păstrau pentru ei.
În timpul Cupei America din 2024, selecționerul Uruguayului critica dur organizarea competiției și avertiza că problemele logistice, controalele excesive și dificultățile întâmpinate de participanți ar putea transforma Cupa Mondială din 2026 într-un eșec organizatoric. La momentul respectiv, mulți au ridicat din umeri. Astăzi, vorbele sale circulă din nou pe rețelele sociale și, trebuie să recunoaștem, sună surprinzător de actual.
Semnele de întrebare au apărut încă înaintea primului fluier al turneului. Somalezului Omar Artan, considerat unul dintre cei mai apreciați arbitri africani, i s-a refuzat intrarea în Statele Unite. Atacantul irakian Aymen Hussein a fost reținut ore întregi la sosirea în Chicago. Fotograful echipei Irakului nu a fost primit deloc în țară. Zeci de suporteri marocani au rămas fără vize, deși aveau experiența participării la alte competiții majore. Iar delegațiile Senegalului și Uzbekistanului au reclamat controale de securitate neobișnuit de stricte.
Sigur, orice stat are dreptul să își aplice propriile reguli de imigrare și securitate. Nimeni nu contestă asta. Problema apare atunci când organizezi cel mai mare eveniment sportiv de pe planetă și începi să transmiți impresia că participanții sunt priviți mai degrabă ca potențiale probleme decât ca invitați.
Fotbalul modern vorbește permanent despre globalizare. Despre incluziune. Despre apropierea culturilor. Despre unitate prin sport. Numai că toate aceste sloganuri își pierd din valoare atunci când arbitrul, jucătorul, jurnalistul și nu în ultimul rând suporterul, că de la el vin banii, descoperă că adevărata provocare nu este întrecerea, ci trecerea frontierei.
Poate că lucrurile se vor regla pe parcurs. Poate că aceste incidente vor rămâne simple excepții într-un turneu care va fi, până la urmă, un succes. Dar este imposibil să nu observi contrastul. Campionatul Mondial ar trebui să fie o sărbătoare a fotbalului. În schimb, înainte să vorbim despre tactică, vedete sau favorite, discutăm despre vize, interogatorii și refuzuri de intrare.
Mondialul a fost mereu competiția care deschidea porțile lumii. Astăzi, pentru unii, drumul până la stadion pare mai greu decât meciul în sine.
Și totuși, dincolo de toate aceste probleme, rămâne aceeași emoție pe care numai Cupa Mondială o poate produce. Ce bine ar fi fost, totuși, să fim și noi acolo!
