M-am bucurat câteva zile bune că, în sfârşit, Europa are o naţie mai imbecilă decât a noastră. Parcă toate minunile ultimilor 30 de ani care ne-au făcut în mod frecvent de bafta continentului au pălit în faţa probelor de imbecilitate instituţională şi a populaţiei din Italia. Parcă şi perlele Vioricăi Dăncilă par glumiţe de copil de grădiniţă în faţa, de exemplu, a scenelor cu carabinierii care alergau după nişte netoţi fugiţi din carantină la schi. Sau faţă de bâlbele autorităţilor italiene biruite efectiv de apucăturile sângelui cuceritorilor de pe Columna lui Traian.

Spun acest lucru dat fiind că, într-un stat precum al nostru, unde cam nimic nu funcţionează, câţiva oameni cu capul pe umeri au reuşit să ia decizii şi să impună reguli care, până la această oră, par a funcţiona şi care ne dau alură de germanici în faţa prăpădiţilor de fraţi de gintă latină din peninsulă.

Visul frumos a ţinut, însă, până joi, ora 15.45, anul de graţie 2020. Când s-a găsit o mână de netoţi care au reuşit, în câteva secunde, să ne aşeze pe locul nostru, a celei mai imbecile naţii din Europa. Mai este oare nevoie să îi numesc? Klaus Iohannis, Ludovic Orban şi Florin Cîţu au izbutit performanţa să arate tuturor că sunt capabili să calce pe cadavre pentru a-şi vedea pla­nul realizat. Nu pot fi anticipate, nu-i nimic? Îl punem pe Cîţu să îşi depună mandatul, ca să avem guvernul condus de cel trântit prin moţiune de cenzură. Cu riscul ca ţara să mai stea câteva zile fără guvern legitim, interval de timp în care, ferească Sfântul!, ne-am putea trezi că avem nevoie de decizii pe care oamenii cu capul pe umeri care gestionează criza să nu aibă competenţa legală de a le lua.

Şi, iată, ne-am trezit din nou în ţara dăncilei…

DISTRIBUIȚI
loading...

5 COMENTARII

  1. „Dăscălimea și moflujii” (Trahanache). Fostul luptător pentru unitatea și demnitatea națională și consilier municipal UNPR, s-dat, se pare, de trei ori peste cap și a devenit (conștient? sau dus de val?) susținător acerb al celui mai deșănțat antiromânism. Abrogarea legislației care promova: producția autohtonă de legume și carne, refacerea băncii naționale de gene, impozitarea firmelor și băncilor străine, modificarea Legii Offshore în sensul cedării gratuite a gazelor din Marea Neagră, anularea taxării producției și alocarea a 50% României, transferarea sumei de 400 milioane euro în buzunarele fraților liberali Micula ca urmare a unui proces pe care finalmente Statul Român l-a câștigat la arbitraj, supra îndatorarea deliberată, permiterea intrării în țară necaratinată a diasporei ca să contamineze tot teritoriul național, reacțiile intenționat tardive, sunt numai câteva demersuri impuse probabil de undeva unora cu o agendă vădit antinațională. Doamne apără poporul român, inclusiv de fiii lui cu creierele spălate. Foști naționaliști!

  2. Culmea imbecilitatii la romani a fost atunci cand psd-ul a facut praf legile justitiei iar ziaristii, cei mai multi, se faceau ca ploua. Acum, de bine de rau, guvernantii au luat masuri bune pentru aceasta perioada, inaintea altora care se credeau mai cu mot.

  3. CotA maxima pana acum!
    Mai pana ieri spuneați ca PSD-UL e praf si ca și bate joc de români, dar abia astăzi când iohanis și acoliții îi dau Aramă pr față ne dam seama pe mana cui am ajuns!
    Din rău în mai rău. ..

  4. Jocul cu ”abac-ul” politic practicat in aceste saptamani arata inca odata diletantismul politrucilor de la butoane sau din dos; intre troate nebuniile imaginate dar mai ales neimaginate, astazi dau o bila alba economistului Cîțu, pentru ca a constatat in ultimul ceas ca plalaria este imposibil de purtat, în conditiile in care PSD nu ar fi ezitat sa dea votul de investitura, practic impingand in prapastie un nou guvern. Cinismul de care da dovada acest partid zicese social si democrat, joaca mult mai dur decat ne inchipuim noi, muritorii de rand si cititori ai unor pareri din presa locala sau centrala!!!
    Sunt satul de-alde Ciolacu, Orban, Dancila sau ”cracila, pasarlaslungila sau stramba lemne”, personaje descrise asa de bine de un scriitor – povestitor al neamului nostru. Daca cineva mai are timp sa citeasca si publicistica lui Eminescu, de acum mai bine de 150 de ani, am putea spune cat de vizionar este acest popor prin oamenii vremii si cat de prosti conducatori punem la carma tarii, daca mai era nevoie.

  5. Ca să faci un astfel de raționament, trebuie să pui în paranteză mai multe informații, sperând că cititorul standard al ziarului nu se va prinde (și, probabil, așa e), printre care, de exemplu, cea mai recentă hotărâre a CCR, care a schimbat complet ecuația. Prin urmare, ori te-ai prins de asta, dar nu o spui (fiind astfel un ticălos pesedist) ori nu, ceea te face cam tâmpițel. Rămâne să vedem.

    Postarea o s-o public și pe Facebook, că mă tem că nu va trece de deontologii opiniei 🙂

Comments are closed.