Perioada recrutărilor, combinațiilor, zvonurilor și tatonărilor s-a terminat, iar până la alegerile locale generale au rămas zile numărate. S-ar părea că după limpezirea apelor și „cristalizarea” listelor electorale nu ne rămâne decât să intrăm în rolul de „stăpâni” și să-i chemăm „la covor” (o să vină ei singuri) pe acei care doresc să ne slujească pe parcursul următorilor patru ani, dar nu mi se învârte limba în gură ca să afirm că totul este clar și nu ne rămâne decât să ne ciulim urechile în așteptarea unei noi porții de macaroane. Or, majoritatea dintre noi, alegătorii, ca și altă dată suntem în rolul cetățeanului turmentat care așa și nu s-a dumirit – „și eu, la 5 noiembrie, pentru cine votez”? Deși, la o adică, eu nu știu pentru cine voi vota, dar știu, cu siguranță, pentru cine nu voi vota, și anume, pentru acel care va promite construcția stației de epurare la Soroca.
De altfel, ar fi păcat să spunem că nu avem dintre cine să alegem, ba dimpotrivă – avem candidați pentru toate gusturile și pentru toate ocaziile, dar acest lucru ar putea să ne pună în gardă și să ne joace festa, fiindcă avem cantitate, dar nu avem calitate, dacă nu vă supărați. Și dacă privitor la listele de consilieri putem spune că acestea nu sunt omogene și că, la o adică, poate fi activizată și legea compensației – pe lângă candidații care nu merită votul nostru se regăsesc și acei care chiar ar putea să facă față, în ceea ce privește candidații la funcția de primar nu există variante. Numărul mare de candidați este nu doar o reflecție a proceselor democratice care chiar sunt ireversibile, dar și un rezultat al ceea ce înseamnă simțul măsurii și al realității. Nu vreau să supăr pe cineva, dar, fără a da nume, mă încumet să împart lista de candidați la funcția de primar al orașului Soroca, bunăoară, în patru categorii distincte. Iată care sunt acestea, dar fără să dau nume concrete, fiindcă este doar o părere și nu este obligatoriu ca cineva să fie de acord cu aceasta.
Prima categorie: CANDIDAȚII CU ȘANSE REALE. Numărul acestor candidați nu este mare. Indiferent de partidele pe care le reprezintă sau din partea cărora candidează, acestea sunt persoane care au mai ocupat astfel de funcții ori, cel puțin, nu sunt novici în procesul electoral. Fără îndoială, nu întotdeauna experiența este o virtute, ba dimpotrivă – decât să ai o experiență cu semnul minus, mai bine să nu o ai de fel. Această „axiomă” este valabilă și în cazul nostru și dacă cineva vrea să creadă că X sau Y candidează pentru că a învățat din greșeli sau are niște proiecte de realizat sper să nu fie vorba despre o simplă naivitate.
A doua categorie: CANDIDAȚII CARE MERITĂ SĂ FIE ALEȘI, DAR CARE NU VOR LUA VOTURI DESTULE. La orice scrutin electoral participă candidați destoinici, care merită mai mult decât obțin. Motivele acestor „metamorfoze” ar fi două: sau cutare este prea bun și prea cuminte pentru politica noastră plină de rechini, sau nu candidează din partea partidului care trebuie. Candidații din această categorie nu au motive, chiar în caz de insucces, să-și pună cenușă pe creștet și pot privi cu încredere în viitor și după data de 5 noiembrie. Aceste alegeri, chiar dacă sunt primele, nu sunt și ultimele, cu siguranță.
A treia categorie: CANDIDAȚII DE CONJUNCTURĂ. Regretabil acest lucru, dar numărul lor este mai mare decât ne-am dori. Situația este de așa natură că unele partide politice țin, cu tot dinadinsul, să-și înainteze candidați la funcția de primar nu pentru că ar spera la victorie, dar pentru ca formațiunea „să fie în rând cu lumea” – la urma urmei, „ce-am avut și ce-am pierdut”. Deloc întâmplător că numărul de voturi câștigate de acești candidați este mai mic decât numărul de membri de partid înregistrați în teritoriu. Astfel de cazuri au existat anterior și vor exista și de această dată, fără îndoială.
A patra categorie: CANDIDAȚII CARE NU AU NICI O ȘANSĂ. Înțeleg că este bine când orice soldat își dorește să devină general, dar acest „principiu” nu este valabil și în cazul alegerilor locale. Știu că există oameni care aplaudă curajul acestor perdanți de serviciu, dar… Simțul măsurii și al realității trebuie să prevaleze în fața unor dorințe fără acoperire. Se creează impresia că partidul cutare sau un grup de oameni cinici vor să plaseze responsabilitatea pe umerii firavi ai unei persoane, care are o singură, dar mare vină – nu-și cunoaște lungul nasului. Până la urmă, acești candidați obțin rezultatul pe care îl merită.
… În fine, oricare ar fi rezultatele alegerilor locale din 5 noiembrie, vor exista învinși și învingători, fiindcă acesta este deznodământul oricărei competiții. La fel ca și Dumneavoastră, eu zic să câștige cel mai bun și cel mai destoinic. Or, printre cei zece este și o astfel de persoană.
Text publicat în „Observatorul de Nord”
