Expertul care a antrenat copii să comunice cu puterea gândului a susținut că a găsit în Țara Luanei din județul Buzău o civilizație misterioasă despre care istoria nu consemna nimic, o civilizație datând de mii de ani și părând a fi fost distrusă de un atac nuclear. Vasile Rudan a fost considerat unul dintre cei mai mari experți din domeniul „fenomenelor de frontieră” precum percepția extrasenzorială și telepatia, iar munca sa, puțin cunoscută, le-a captat atenția chiar și soților Ceaușescu, scrie „Newsweek România”.
Timp de decenii, Vasile Rudan a fost port-drapelul cercetării așa-numitelor „fenomene de frontieră” în România; percepțiie extrasenzoriale, telepatia, vederea la distanță sunt fenomene ce par desprinse din filmele SF, dar care au fost studiate în cadrul unor programe secrete, mai ales în timpul Războiului Rece, atât de guvernul SUA, cât și al Uniunii Sovietice, marile puteri ale vremii. Dar nici România n-a făcut excepție, astfel că în 1968 a fost înființat de Nicolae Ceaușescu un departament ultrasecret al fostei Securități, numit „Departamentul Zero” sau, pe scurt, DZ. Acesta a fost preluat, după 1990 de Serviciul Român de Informații, dar și-a păstrat o marjă largă de autonomie. Obiectivul acestuia era să cerceteze fenomenele neobişnuite sesizate pe teritoriul României, iar cea mai importantă misiune a fost cercetarea extrasenzorială a Munţilor Bucegi.
Dar același Departament Zero a fost solicitat să intervină, în anul 1981, în județul Buzău, după ce doi apiniști, tată și fiu, au dispărut ca prin farmec într-o zonă cunoscută pentru proprietățile ei electromagnetice neobișnuite și alte fenomene, cunoscută drept „Țara Luanei”. Însă, cu doi ani înainte, în aceeași zonă, o expediție de școlari bătea potecile, pădurile și grohotișurile Luanei în frunte cu un bărbat care avea și altceva de făcut cu acei copii, în afară de ceea ce aceștia știau.
De altfel, sub titlul „Imagini despre un război cosmic într-o grotă dinaintea epocii fierului?” apărea la sfârșitul anilor ’70, un articol extrem de sugestiv în revista „Flacăra”. Articolul descrie cu lux de amănunte o expediție școlară în Munții Buzăului din vara lui 1979, condusă de Vasile Rudan. Copiii participanți la ea erau elevi şi pionieri membri ai colectivului de cercetare ai Studioului de artă cinematografică şi fotografică de pe lângă Casa Corpului Didactic al municipiului Bucureşti.
Era vorba despre descoperirea unor așezări extrem de vechi, de dimensiuni uriașe, în zona denumită „Țara Luanei” din județul Buzău, un areal cu un speficic considerat până azi aproape magic, unde se întâlnesc fenomene electromagnetice absolut spectaculoase, dar puțin deslușite. Așezările respective nu puteau fi atribuite niciunei civilizații cunoscute, dar au prezentat un punct de interes major pentru autoritățile vremii. Expediția, așa cum a fost denumită operațiunea respectivă, purta numele sugestiv „Burebista – 2050”, instructorul ei fiind Rudan.
„Cred că este cea mai mare aşezare umană descoperită din punct de vedere al continuităţii vieţii omeneşti în acelaşi perimetru – din epoca pietrei cioplite până în mileniul 1 era noastră”, declara el într-un articol citat de „România Misterioasă”. La întrebarea ziaristului referitor la numele așezării, Rudan spunea că nu știe, pentru că nici un izvor scris n-o amintește. „Zona însăşi este necunoscută. Atât cât cunoaştem noi, ea nu este cartografiată. Nu există pe hartă”, adăuga el.
Partea și mai intrigantă era faptul că așezarea părea a fi fost distrusă de un eveniment asemănător unui atac nuclear, ceea ce, firește, presupunea existența unor alte civilizații mult mai avansate, probabil extraterestre. Într-una dintre peșteri, sub inciziile din epoca fierului a fost descoperită o scenă de luptă din domeniul fantasticului. Dinspre stele, Terra este atacată de o navă spaţială propulsată de un lung jet de flăcări. În întâmpinarea ei, de la sol, pornesc două rachete de interceptare. În faţa navei cosmice este un arc întins, cu săgeata îndreptată spre vehiculul spaţial. Toate materialele descoperite cu acea ocazie au fost predate Muzeului Militar Național, iar activitatea expediției a fost filmată pe film color de 16 mm.
Cine a fost Vasile Rudan
Dar cine era Vasile Rudan, omul care coordona grupul de copii și care îi implica, de fapt, și în experiențe de o altă natură, ce țineau de abilitățile extrasenzoriale ale acestora, de care cei mici nici măcar nu erau conștienți?
Născut în 1934, în Bucovina de Nord, Vasile Rudan a participat, începând cu anul 1965, inițial ca subiect uman, iar ulterior că instructor, la cercetări experimentale făcute la cererea și sub controlul Ministerului Apărării Naționale având că obiect comunicațiile telepatice și detecția extrasenzorială a țintelor strategice subterane. A fost considerat cel mai avansat cercetător din acest domeniu de frontieră din România. El a activat ca specialist guvernamental în verificarea pe teren a raportărilor făcute de arheologi, în urma sondajelor efectuate în unele situri din țară, atât înainte cât și după 1989.
A colaborat timp de mai mulți ani cu generalul de divizie Vasile Dragomir, fost șef al Direcției Topografice Militare din cadrul M.Ap.N. Se spune că a localizat, prin teledetecție extrasenzorială, zeci de kilometri de rețele antice de alimentare cu apă, ziduri străvechi, diverse cavități antropice subterane etc. În urma analizării rezultatelor, generalul Vasile Dragomir a inclus acest procedeu în rândul metodelor de localizare a țintelor strategice militare.
Rudan a efectuat misiuni punctuale și la ordinele generalului Ilie Ceaușescu, ca și ale Elenei Ceaușescu, de pildă localizând focare geopatogene. În anii ’80, a coordonat un grup de copii cărora le testa aptitudinile extrasenzoriale. Aceștia nu conștientizau puterile lor deosebite, participând la teste că și când ar fi fost jocuri. Ei erau împărtiți pe grupe, așezate în locuri aflate la distanță, și li se spunea să transmită, prin puterea gândului, de la o grupa la altă, diferite informații. Experimentele au avut loc în comuna Bozioru, din nordul județului Buzău, în zona satului Fișici a cătunului Nucu, până dincolo de Lacul Goteș, adică ceea ce se numește „Țara Luanei” de care am pomenit mai sus.
Regiunea este plină de vestigii umane din cele mai vechi timpuri, inclusiv peșteri ale unor pustnici, unele dintre ele databile dinainte de apariția creștinismului. Din cauza acestor pustnici, locul este numit de unii „Athosul românesc”. Legendele locului vorbesc despre porți care se deschid uneori către „celălalt tarâm” și care, îi pot „absorbi” pe nenorocoșii aflați în preajmă. Relatări din presă vorbesc despre persoane care ar fi dispărut și nu au mai reapărut, precum în cazul a doi alpiniști, tată și fiu, din Brăila, ca și despre altele care au dispărut dintr-un loc și au apărut în altul, după o perioada de timp, fără să-și aducă aminte ce li s-a întâmplat.
Transmisiile telepatice efectuate de copiii participanți la programul coordonat de Rudan aveau o mare acuratețe când temperatura straturilor înalte ale cerului ajungea la valoarea maximă. În cadrul unei demonstrații experimentale, doi copii telepați au reușit, de trei ori consecutiv, să transmită și să recepționeze mesaje complexe cu incredibilă acuratețe de sută la sută. Cu o altă ocazie participanții au indicat cu precizie, prin percepție extrasenzorială, locurile unde se aflau vestigii antice, fapt care i-a uimit pe arheologii chemați să asiste la experiment. Într-o etapă ulterioară, pregătirea copiilor urma să fie orientată și către alte domenii de frontieră, inaccesibile investigării prin mijloacele tehnice actuale.
Rapoartele, fotografiile și negativele, precum și filmele erau predate sistematic unității militare care coordona cercetările respective. Rudan nu a avut voie să oprească pentru sine nimic. Ulterior, pregătirea copiilor a fost sistată, „printr-un ordin venit de sus”, adică de la familia Ceaușescu, pe motivul că astfel s-ar pregăti spioni care „vor scotoci cu puterea gândului subsolul patriei și vor vinde secretele noastre geologice unor agenturi străine”, inclusiv vor găsi vestigii arheologice îngropate. După revoluția din decembrie 1989, grupul de cercetări experimentale extrasenzoriale s-a dizolvat.
Vasile Rudan a continuat ulterior să predea cursuri pentru activarea energiilor paranormale, ca și de protecție și autoapărare extrasenzorială. A trecut la cele veșnice în 2021, lăsând în urmă mai multe întrebări decât răspunsuri.
La câteva zeci de kilometri de mult mai cunoscuţii Vulcani Noroioşi ai Buzăului, ascunsă de păduri şi învăluită în nesfârşite mituri şi legende, un călător curios poate găsi una dintre cele mai interesante şi încă prea puţin vizitate zone turistice ale României: Ţara Luanei.
Numită după un rege mitic, Luana, care ar fi domnit cândva peste munţii şi văile din zonă, Ţara Luanei nu are contururi clare pe hartă, dar se întinde în mare parte în regiunea satelor Bozioru, Nucu şi Colţi, Cozieni şi Brăeşti din Munţii Buzăului. Drumul din satul Măgura oferă o priveliște deosebită; pe măsură ce urcă spre munţi, acesta oferă privirii, în această perioadă, păduri colorate de toamnă şi maluri spectaculoase din stâncă.
Pentru amatorii de poveşti cu iz conspiraţionist, în Ţara Luanei pare să curgă un izvor aproape nesecat de legende: portaluri cosmice, focuri vii, comori, experimente făcute de armată în perioada comunistă şi multe alte plăsmuiri. Dincolo de aceste aspecte, însă, regiunea ascunde şi lucruri reale, mult mai impresionante: un complex de schituri rupestre aproape unice pe teritoriul României, semne ale unor aşezări umane din perioada Epocii de Bronz şi o serie de formaţiuni geologice cu o înfăţişare bizară care captează imaginaţia localnicilor şi a turiştilor.
