Cultură

110 ani de presă şcolară în judeţul Buzău. Perioada interbelică

Viorel FRÎNCU

În actualul judeţ Buzău, presa şcolară a apărut după aproape 80 de ani de când Nicolae Pauleti scosese, în anul 1834, la Blaj, publicaţia „Aurora”, prima revistă manuscrisă a elevilor. O perioadă lungă de timp, regulamentele şcolare nu permiteau elevilor să-şi editeze propriile publicaţii şi să constituie forme asociative – societăţi, cercuri, asociaţii -, până la legea iniţiată de Spiru Haret şi adoptată în anul 1901, dar aceştia aveau permisiunea de a colabora la unele reviste literare editate, în general, de cadrele didactice şi de a participa efectiv la activităţile ligilor culturale înfiinţate, fie de aceştia sau de studenţii buzoieni şi râmniceni.

În anul 1912, la 15 octombrie, apărea, la Râmnicu Sărat, prima revistă şcolară, intitulată „În zori” (3 nr.), ce îşi propunea ca în paginile sale „să cuprindă bucăţi [literare] bune şi instructive, mai cu seamă al căror fond îl formează sentimentul naţional”. Deşi avea un conţinut modest, cu producţii literare puţin reuşite, totuşi, dintre autorii revistei se detaşează elevul Victor Dimitriu, un remarcabil viitor publicist.

Societăţile şcolare buzoiene şi râmnicene, înfiinţate înainte de declanşarea Primului Război mondial, îşi reiau activitatea, prima dintre acestea fiind „Societatea literar-ştiinţifică «Bogdan Petriceicu Hasdeu»”, fondată în anul 1912, sub conducerea profesorului de limba română N. D. Chiriac şi ajutat de elevul Alexandru C. Ionescu. În septembrie 1919, aceasta se reorganizează la iniţiativa profesorului Gheorghe Marinescu şi a unui grup de elevi. Tot acum se pun bazele revistei „Munca intelectuală” (1 octombrie 1919 – mai 1926), cu subtitlul „Revistă literară, ştiinţifică şi artistică pentru tineretul şcolar” şi „sub patronajul d-lui Ion Trifu, profesor al liceului”. Publicaţia este condusă de prof. G. Marinescu (an II), D. Mărăcineanu (an III), C. Chiriţescu (an IV), împreună cu un „comitet”, în frunte cu Constant C. Cristea (n. 1900 – m. 1932). Animatorul şi unul din fondatorii revistei, Constant C. Cristea, fost elev al liceului, profesor, cel care va continua apariţia publicaţiei cu un nume nou – „Revista noastră” (ianuarie 1927 – decembrie 1927) -, îşi reaminteşte, în articolul „Prin grădina culturii”, de început: „Când în oraşul nostru a luat fiinţă revista şcolărească «Munca intelectuală», rostul şi existenţa ei nu prea au fost luate în seamă de intelectualii din afară de şcoală. Era în 1919, în vremea când idealul etnic odată realizat, multă lume era preocupată de grijile personale… Idealul cultural era deabea în formaţie (…) Modestia ei a fost şi un îndemn. Un fost colaborator, d. George Baiculescu, azi cronicar şi recenzent al <Adevărului literar> şi al altor reviste bucureştene, a făcut să apară, în 1920, o revistă asemănătoare Zori de zi, în Râmnicul Sărat. Alt colaborator, seminarist, d. Paraschiv Angelescu, astăzi, pare-mi-se preşedintele Centrului studenţesc bucureştean, a dat la lumină, în 1921, o revistă – «Muguri» – pentru elevii Seminarului din Buzău…”.

După încetarea apariţiei publicaţiei „Munca Intelectuală” (mai 1926), Constant C. Cristea scoate, la 1 ianuarie 1927, „Revista noastră”, „Publicaţie lunară, Literară, artistică, critică, socială”, continuatoare a precedentei, organ al „Asociaţiei culturale a elevilor Liceului B. P. Hasdeu”.

În martie 1935, la Liceul „B.P. Hasdeu” din Buzău va apărea mensualul „Flori de primăvară”, „Revistă şcolară” (10 nr., cu seriile A.B.C.), „sub supravegherea şi răspunderea morală şi materială a d-lui Alexandru I. Mocanu [-Bordeni], profesor”. Ca program este dat referatul iniţiatorului către directorul Liceului „B.P. Hasdeu” şi care, în calitatea sa de preşedinte al Societăţii de lectură „Facla”, se angaja să scoată această publicaţie pentru elevii liceului şi pentru ceilalţi elevi din oraş şi din judeţ. Scopul? Instrucţia şi educaţia „în sensul preceptelor pedagogiei moderne”, fiecare număr cuprinzând „un studiu de sinteză privitor la istoria literară, apoi producţii literare originale, articole ştiinţifice, notiţe critice şi informaţii artistico-culturale”.

În perioada interbelică, Seminarul Teologic din Buzău a tipărit publicaţia „Muguri” (octombrie 1921 – 1943), „Revistă literară-culturală. Suflete şi cugete curate”, „Revista Seminarului din Buzău”, alternând apoi şi devenind „Revista literară-culturală a Seminarului…” (48 nr. combinate). „Apare odată pe lună sub conducerea unui comitet de elevi ai seminarului din Buzău, sub îngrijirea domnului profesor D. Mărăcineanu”, iar din 1928 până în 1936, sub supravegherea preotului prof. Nicolae Trifănescu.

Publicaţia a fost o „veritabilă pepinieră de talente, aceasta având un rol emulativ în urbe, datorită calităţii textelor originale sau culegerilor de folclor încredinţate tiparului, dar mai ales prin importantele nume pe care le-a lansat: Dimitrie Ionescu, Ioan G. Coman, Constantin Pâcle, Const. Goran, Dem. Iliescu, Lăudatu Vasilescu, Petre Ştefan, Gh. I. Beşchea, Ioan Şt. Moldovan, Horia Constantinescu, Dinu Rocco”. În paginile revistei debutează fostul elev al Seminarului Ioan C. Georgescu, viitor poet, animator cultural, jurnalist şi membru al Asociaţiei Publiciştilor Români. Revista îşi încetează apariţia în 1947, iar rolul şi importanţa acesteia în peisajul publicistic şcolar buzoian este astfel conturat de istoricul literar Gabriel Cocora: „Meritul acestei reviste şcolăreşti constă în faptul că a fost susţinută cu scrisul elevilor, nu al profesorilor” sau al unor nume consacrate.

La Seminarul Teologic din Buzău au apărut, în pofida interdicţiilor impuse de regulamentele şcolare specifice acestui tip de instituţie de învăţământ, publicaţii editate la iniţiativa unor elevi. Astfel, în decembrie 1922, elevul Constantin Săndulescu-Verna scoate săptămânalul „Foaie distractivă”, „Revistă literară a clasei a IV-a a Seminarului Buzău”, în manuscris, apoi şapirografiată şi răspândită în rândul colegilor, până în 1924, când îşi va schimba titlul devenind „În repaos”.

O viaţă mult mai scurtă au avut alte două publicaţii editate de elevii Seminarului din Buzău – „Stropi de lumină” (1 octombrie 1935), „Revistă literară a clasei a şasea de seminar”, multiplicată prin şapirografiere, şi Crepuscul” (1936), „Revistă literară a clasei a IV-a a Seminarului” – prima fiind suspendată, după apariţia numărului 2, de profesorul de limba română, pentru că regulamentele interioare nu permiteau scoaterea unor asemenea tipărituri de către elevi, cea de a doua, după numărul 3.

În oraşul şi judeţul Buzău s-au mai tipărit şi alte publicaţii, unele editate de instituţii şcolare, cum ar fi „Curierul «Modestia»” (1 septembrie 1936) „Organ cultural”, apărut cu prilejul aniversării a 60 de ani de la înfiinţarea Liceului de Fete „Modestia” din Buzău, şi „Credinţă şi Muncă” (aprilie 1940), „Revista Şcoalei normale de fete Buzău”, altele destinate elevilor, printre care „Lectura şcolarului” (octombrie 1931 – aprilie-mai 1932), „Publicaţie pentru copii”, bilunar, pe lângă Biblioteca «Micilor donatori» Buzău, sub direcţiunea M. Albu, învăţător”, „Biblioteca şcolară” (1934 – 1936), redactată de tinerii profesori buzoieni D. Munteanu-Rîmnic şi Ovidiu Frînculescu, şi „Păstorul copiilor” (1938), lunar editat de preotul Ioan Alexandrescu din parohia comunei Şarânga (jud. Buzău), revistă ce s-a răspândit în rândul şcolarilor, având „abonaţi în ţară şi chiar la Chicago (S.U.A.)”.

La Râmnicu Sărat, Societatea „Junimea culturală” îşi va relua activitatea în anul 1920, prilej cu care va edita publicaţia „Zori de zi” (1/14 ianuarie – 1 mai 1920), o „revistă literară, ştiinţifică şi artistică”, cu apariţie bilunară, apărută „sub îngrijirea d-lui profesor G. Alexandrescu şi sub conducerea unui comitet de elevi ai liceului [Regele Ferdinand]”.

La 15 februarie 1924, la Râmnicu Sărat va apărea lunarul „Lumina”, „Revistă ştiinţifico-literară”, editat de Societatea „Îndrumarea Culturală”, sub conducerea şi îngrijirea prof. I. C. Creţu şi a unui comitet de elevi.

Dintre toate revistele şcolare râmnicene, apărute în perioada interbelică, se detaşează, prin conţinut şi eleganţa imprimării, publicaţia „Glas tânăr” (23 februarie 1932 – aprilie 1942). Subintitulată „Revistă literară-ştiinţifică”, publicaţia era redactată de elevi, „sub conducerea domnului Stelian Cucu, directorul Liceului «Ferdinand» din Râmnicu Sărat” şi era „consacrată exclusiv producţiunilor de literatură, artă, ştiinţă”.

În anul 1936, la Râmnicu Sărat apare săptămânalul „Tinerimea”, „Revistă de cultură şcolară, ştiinţă şi literatură”, condus de prof. G. Milea. Din cuprinsul singurului număr aflat în Biblioteca Academiei Române: versuri în manieră coşbuciană, un comprehensiv studiu despre Tudor Arghezi, articole diverse şi anecdote.

Totuşi, această „invazie” de reviste şcolare nu pare să fi fost agreată şi de istoricul literar George Călinescu, prin cele două articole – „Invazia adolescenţilor” şi „Fronda copiilor” – inserate în „Viaţa literară” condusă de I. Valerian. Poziţionat pe aliniamentele „senecţilor”, Călinescu dădea un verdict fără echivoc: „A scrie însă la 20 de ani fără niciun trecut şi nicio garanţie, «asta e bine», «asta e just», este o copilărie. O asemenea decizie sumară, fără corp delict, o poate da, în anumite împrejurări, numai un critic bătrân, pe care trecutul îl apără de suspiciune. În practică e greu să aştepţi ceva temeinic de la fiinţe în mintea cărora e proaspătă bătălia uneori penibilă a bacalaureatului şi pentru care universul artistic se compune din amintirea manualelor d-lui M. Dragomirescu sau din 200 – să exagerăm! – de cărţi facile sau nepricepute… Odată tinerii aşteptau <Poşta Redacţiei>. Azi pătrund în reviste pe calea lăturalnică a cronicii goale dar vehemente”.

Evident, replica tinerilor condeieri nu se lasă aşteptată. G. Ionescu, elev la Liceul bucureştean „Gh. Lazăr”, în numele colegilor săi, dar nu numai, trece la contraofensivă, punând, în revista „Pentru noi”, o problemă fundamentală: „De ce ar fi rău ca adolescenţii să publice lucrările? Căci oare în chestia de talent vârsta are vreo importanţă?”. În finalul articolului, autorul îşi exprima protestul faţă de atitudinea lui G. Călinescu, astfel: „Contra acestei interdicţiuni prea radicale, ne ridicăm protestând”.

Articole similare