Foarte multe date biografice despre Daniel D. Marin nu am putut afla (din două cărți ale sale sau de pe net) însă am aflat multe lucruri interesante despre poezia și despre activitatea sa din ultimii ani. S-a născut la Călărași pe data de 26 iunie 1981. Până să-i apară primul volum a publicat versuri în revistele „România literară”, „Vatra”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Poezia”, „Porto Franco” și „Antiteze”.
Debutul editorial este consemnat în anul 2003 cu volumul „Ora de vârf”. Acest volum a fost premiat la Festivalul Național de Poezie „Porni luceafărul…” (Ipotești, iunie 2002). A mai obținut acest volum premiul pentru poezie la Festivalul Național „Duiliu Zamfirescu” (Focșani, 2003) și a fost nominalizat la premiul național de poezie „Mihai Eminescu”, secțiunea Opera Prima, Botoșani, 2004. Au urmat volumele: „Așa cum a fost” ( versuri – 2008), „L-am luat de-o parte și i-am spus” (versuri – 2009), „Poezia antiutopică. O antologie a douămiismului poetic românesc” (coordonator – 2010), „Poeme cu ochelari” (versuri – 2014) și „din România sunt doar eu” ( jurnal de călătorie – 2018). Daniel D. Marin este inclus și în câteva antologii: „Literatura tânără” 2007), „Antologia Colocviului Tinerilor Scriitori” (2008), „Vizita de dimineață. O panoramă asupra poeziei românești de la origini până în prezent (2011)”, „Cele mai frumoase poezii ale anului” (2014). Volumul „L-am luat de-o parte și i-am spus” obține premiul „Marin Mincu” (2010).
Din anul 2012 locuiește în Sardinia, la Sassari, unde studiază. În Italia participă la mai multe întâlniri literare cu autori români (din țară sau diaspora). Pot fi amintite cele din Milano și Torino. Poeziile unor autori români le traduce în italiană și le încredințează unor reviste. După cum am putut observa, volumele sale au fost răsplătite cu numeroase premii. Consacrarea supremă a devenit reală atunci când a fost primit în Uniunea Scriitorilor din România. Despre versurile sale s-au exprimat numeroși scriitori, printre care: Ioan Es. Pop, Paul Cernat, Al. Cistelecan, Ion Zubașcu, Daniel Cristea-Enache, Violeta Savu, Dan Cristea, Felix Nicolau și Ioan Moldovan.
„Cu o candoare copilărească jucată, tânărul autor se lasă în voia metamorfozelor onirice și a jocurilor de oglinzi ce transformă realul în pură levitație a imaginilor, uneori suave, alteori – cel mai adesea – crude, morbide. Imaginația devine armă atotputernică, instrument miraculos, dar și potențial distructiv de transformare a lumii, în vreme ce eul poetic își regăsește prospețimea originară eliberându-și gândirea magică în scenarii «naive», uneori colorate exotic” ,scria Paul Cernat în prefața volumului „L-am luat de-o parte și i-am spus”.
Mai trebuie spus că „Antologia antiutopică” a stârnit un val de discuții polemice în care unii și-au schimbat părerea, nu după mult timp, după ce inițial au lăudat demersul autorului. Au participat la aceste discuții Cosmin Ciotloș, Bogdan Crețu, Paul Cernat, Horia Gârbea, Gelu Dorian, Alex Goldiș ș.a. Cert este că Daniel D. Marin este un poet talentat și deopotrivă valoros al tinerei generații, cu multe disponibilități și posibilități, iar faptul că se află în contact cu personalități din Italia, dar și din Statele Unite și Germania (țări pe care le-a vizitat) nu face decât să-i îmbogățească bagajul de cunoștințe ceea ce va fi benefic pentru poet și pentru poezie.
pe covor
domnișoara o. stă pe covor cu
ochii închiși. când expiră
ceva liniștitor îi înconjoară mâinile.
le ține strânse între genunchi.
poate vede ceva ce nimeni
nu-și poate imagina poate doar
alunecă fără voie într-o peșteră cu
animale imense din alt timp.
dacă ar deschide ochii
cu siguranță s-ar juca în voie
cu animalele imaginare.
dacă nu ar fi așa liniștea s-ar risipi
din mâinile ei și covorul
ar coborî încetișor pe marginea
unei prăpăstii.
umbra lui Mircea
după ce suferi o moarte violentă
domnișoara o. petrecu o parte
din nesfârșita viață de apoi
sub chip de fantomă.
își alese ca loc de bântuit
un autobuz imens albastru
care făcea des ruta București-Cluj.
în momentul în care autobuzul
se apropia de mănăstirea Cozia
fantoma domnișoarei o. apărea
ca din întâmplare lângă șofer
iar șoferul foarte atent la trafic
o ruga cu o voce calmă să treacă
la locul ei. fantoma se ridica
înaltă și grațioasă de lângă șofer
plutea printre călătorii îngroziți
apoi ieșea prin fundul autobuzului
și intra senină în mănăstire
să-i lase un pachet cu de-ale gurii
bunei sale amice umbra lui Mircea.
l-am luat deoparte și i-am spus
l-am luat deoparte și i-am spus
că de câte ori se apropie noaptea o
pasăre uriașă intră cu clonțul în ficatul
meu și scrijelește acolo
un nume pe care însă niciodată
nu reușesc să-l văd așa l-am rugat
ia-ți o noapte de răgaz nu mai dormi
vino să-mi citești tu numele acela
el se uită la mine și-mi zice uite ce e
înainte să adorm cad așa într-o stare
între veghe și somn și atunci
văd cum îmi cresc pene lungi gheare
și în loc de gură am un clonț încovoiat
dar dacă ții neapărat în noaptea asta
vom sta amândoi treji
și chiar în timp ce-mi spunea toate acestea
am simțit o durere ascuțită în ficat
mi-am ridicat repede cămașa
el a deschis gura să citească
și atunci s-a transformat sub ochii mei
într-o pasăre uriașă.
o fată
a venit la mine o fată
abia îndrăzneam s-o privesc
m-a luat de mână
ne-am urcat în autobuz
iar în autobuz se îngrămădiseră
toți
de aceea am stat
în picioare
ținându-ne în continuare de mână
și-am coborât după câteva stații
nu mi-a zis nimic
doar mi-a dat drumul ușor la mână
și a dispărut printre oameni
o întâmplare buddhistă
după ce studiase cu mare
atenție un manuscris în sanscrită
domnișoara o. se hotărî
să devină buddhistă.
se rase în cap își acoperi
trupul cu o rasă lungă portocalie
se așeză în poziție de lotus
în fața unei mici statuete a
lui Buddha și începu să mediteze
la propria-i karmă.
după vreo 2 ore în care a stat
complet nemișcată întredeschise
pe furiș ochii și îl văzu
pe micul Buddha cum o privea un
pic amuzat un pic curios.
