Foarte multe date biografice despre Daniel D. Marin nu am putut afla (din două cărți ale sale sau de pe net) însă am aflat multe lucruri interesante despre poezia și despre activitatea sa din ultimii ani. S-a născut la Călărași pe data de 26 iunie 1981. Până să-i apară primul volum a publicat versuri în revistele „România literară”, „Vatra”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Poezia”, „Porto Franco” și „Antiteze”.

Debutul editorial este consemnat în anul 2003 cu volumul „Ora de vârf”. Acest volum a fost premiat la Festivalul Național de Poezie „Porni luceafărul…” (Ipotești, iunie 2002). A mai obținut acest volum premiul pentru poezie la Festivalul Național „Duiliu Zamfirescu” (Focșani, 2003) și a fost nominalizat la premiul național de poezie „Mihai Eminescu”, secțiunea Opera Prima, Botoșani, 2004. Au urmat volumele: „Așa cum a fost” ( versuri – 2008), „L-am luat de-o parte și i-am spus” (versuri – 2009), „Poezia antiutopică. O antologie a douămiismului poetic românesc” (coordonator – 2010), „Poeme cu ochelari” (versuri – 2014) și „din România sunt doar eu” ( jurnal de călătorie – 2018). Daniel D. Marin este inclus și în câteva antologii: „Literatura tânără” 2007),  „Antologia Colocviului Tinerilor Scriitori” (2008), „Vizita de dimineață. O panoramă asupra poeziei românești de la ori­gini până în prezent (2011)”, „Cele mai frumoase poezii ale anului” (2014).  Volumul „L-am luat de-o parte și i-am spus” obține premiul „Marin Mincu” (2010).

Din anul 2012 locuiește în Sardinia, la Sassari, unde studiază. În Italia participă la mai multe întâlniri literare cu autori români (din țară sau diaspora). Pot fi amintite cele din Milano și Torino. Poeziile unor autori români le traduce în ­ita­liană și le încredințează unor reviste. După cum am putut observa, volumele sale au fost răsplătite cu numeroase premii. Consacrarea supre­mă a devenit reală atunci când a fost primit în Uniunea Scriitorilor din România. Despre versurile sale s-au exprimat numeroși scriitori, printre care: Ioan Es. Pop, Paul Cernat, Al. Cistelecan, Ion Zubașcu, Daniel Cristea-Enache, Violeta Savu, Dan Cristea, Felix Nicolau și Ioan Moldovan.

„Cu o candoare copilă­rească jucată, tânărul autor se lasă în voia metamorfozelor onirice și a jocurilor de oglinzi ce transformă realul în pură levitație a imaginilor, uneori suave, alteori – cel mai adesea – crude, morbide. Imaginația devine armă atotputernică, instrument miraculos, dar și potențial distructiv de transformare a lumii, în vreme ce eul poetic își regăsește prospețimea originară elibe­rându-și gândirea magică în scenarii «naive», uneori ­co­lorate exotic” ,scria Paul Cernat în prefața volumului „L-am luat de-o parte și i-am spus”.

Mai trebuie spus că „Antologia antiutopică” a stârnit un val de discuții polemice în care unii și-au schimbat părerea, nu după mult timp, după ce inițial au lăudat demersul autorului. Au participat la aceste discuții Cosmin Ciotloș, Bogdan Crețu, Paul Cernat, Horia Gârbea, Gelu Dorian, Alex Goldiș ș.a. Cert este că Daniel D. Marin este un poet talentat și deopotrivă valoros al tinerei generații, cu multe disponibilități și posibilități, iar faptul că se află în contact cu personalități din Italia, dar și din Statele Unite și Germania (țări pe care le-a vizitat) nu  face decât să-i îmbogățească bagajul de cunoștințe ceea ce va fi ­bene­fic pentru poet și pentru poezie.

pe covor

domnișoara o. stă pe covor cu

ochii închiși. când expiră

ceva liniștitor îi înconjoară mâinile.

le ține strânse între genunchi.

poate vede ceva ce nimeni

nu-și poate imagina poate doar

alunecă fără voie într-o peșteră cu

animale imense din alt timp.

dacă ar deschide ochii

cu siguranță s-ar juca în voie

cu animalele imaginare.

dacă nu ar fi așa liniștea s-ar risipi

din mâinile ei și covorul

ar coborî încetișor pe marginea

unei prăpăstii.

umbra lui Mircea

după ce suferi o moarte violentă

domnișoara o. petrecu o parte

din nesfârșita viață de apoi

sub chip de fantomă.

își alese ca loc de bântuit

un autobuz imens albastru

care făcea des ruta București-Cluj.

în momentul în care autobuzul

se apropia de mănăstirea Cozia

fantoma domnișoarei o. apărea

ca din întâmplare lângă șofer

iar șoferul foarte atent la trafic

o ruga cu o voce calmă să treacă

la locul ei. fantoma se ridica

înaltă și grațioasă de lângă șofer

plutea printre călătorii îngroziți

apoi ieșea prin fundul autobuzului

și intra senină în mănăstire

să-i lase un pachet cu de-ale gurii

bunei sale amice umbra lui Mircea.

l-am luat deoparte și i-am spus

l-am luat deoparte și i-am spus

că de câte ori se apropie noaptea o

pasăre uriașă intră cu clonțul în ficatul

meu și scrijelește acolo

un nume pe care însă niciodată

nu reușesc să-l văd așa l-am rugat

ia-ți o noapte de răgaz nu mai dormi

vino să-mi citești tu numele acela

el se uită la mine și-mi zice uite ce e

înainte să adorm cad așa într-o stare

între veghe și somn și atunci

văd cum îmi cresc pene lungi gheare

și în loc de gură am un clonț încovoiat

dar dacă ții neapărat în noaptea asta

vom sta amândoi treji

și chiar în timp ce-mi spunea toate acestea

am simțit o durere ascuțită în ficat

mi-am ridicat repede cămașa

el a deschis gura să citească

și atunci s-a transformat sub ochii mei

într-o pasăre uriașă.

o fată

a venit la mine o fată

abia îndrăzneam s-o privesc

m-a luat de mână

ne-am urcat în autobuz

iar în autobuz se îngrămădiseră

toți

de aceea am stat

în picioare

ținându-ne în continuare de mână

și-am coborât după câteva stații

nu mi-a zis nimic

doar mi-a dat drumul ușor la mână

și a dispărut printre oameni

o întâmplare buddhistă

după ce studiase cu mare

atenție un manuscris în sanscrită

domnișoara o. se hotărî

să devină buddhistă.

se rase în cap își acoperi

trupul cu o rasă lungă portocalie

se așeză în poziție de lotus

în fața unei mici statuete a

lui Buddha și începu să mediteze

la propria-i karmă.

după vreo 2 ore în care a stat

complet nemișcată întredeschise

pe furiș ochii și îl văzu

pe micul Buddha cum o privea un

pic amuzat un pic curios.

 

DISTRIBUIȚI
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Scrieți comentariul dvs.
Introduceți numele dvs.