Ceea ce se întâmplă cu Justiția autohtonă de la o vreme – mai exact, de când PSD-ul, cu ALDE în ataș, s-a cocoțat la butoanele puterii absolute – amintește de bancul în care liderii marilor puteri mondiale ajungeau în audiență la Dumnezeu și întrebau când țările lor se vor bucura de prosperitate, dreptate, armonie, solidaritate, alea-alea, fiecare după ce ­pro­bleme avea națiunea lui, iar Judecătorul Suprem le răspundea invariabil: ,,Nu în timpul mandatului tău!”. În buna noastră tradiție, se strecoară și un președinte român, nu contează numele, în fața Domnului, repetă întrebarea și replica divină pică sec: ,,Nu în timpul mandatului Meu!“.

Nu în această viață, cum ar veni, nu în acest univers, nici până la sfârșitul lumii, metaforic spus, niciodată, ca să o luăm de-a dreptul! Pare că noima rezumată în dictonul latin ,,Fiat Justitia et pereat mundus!” este tradusă/transpusă mot à mot în zilele noastre – Să se facă justiție chiar de-ar fi să piară lumea (dar să se facă pentru Dragnea, paranteză obligatorie)! Din momentul în care a primit sceptrul suveranului, cu triplă dominație, ca tiara papală – șef de partid, parlament majoritar, guvern preș – președintele PSD a făcut din magistrați calul său de bătaie (de joc).

Au fost derapaje/ abuzuri în misia DNA, de la înființare și, mai ales, sub ghidajul Laurei Codruța!? Au fost, s-ar zice, numai dacă rememorăm un dosar care a făcut vâlvă la vremea lui, întocmit de DNA unui comisar-șef de poliție de la Evidența Populației Buzău (Buletine), arestat peste noapte și băgat la beci pe motiv că ar fi faci­litat procurarea de  acte false de un către un grup infracțional specializat în ­tra­fic de migranți. Era nebunia cu aderarea la UE, acceptarea noastră – altminteri cu bube vizibile în materie de exportat cerșetori, cocote și infractori prin Occident – pentru a zburda neîngrădit prin   Spațiul Schengen, omul a fost sacrificat pe altarul luptei anticorupție, MCV-ului, a pozei de grup la poarta  Bruxellesului. A tras mult și greu șeful de la Buletine, pe care picase măgăreața din senin, pentru a-și găsi dramul de dreptate, fără ca vreo reparație morală să-i poată șterge  urmele abuzului justițiar. Și exemple din acestea se pot înșira destule, dar au ajuns la răcoare și nume grele din politică și afaceri, ­spe­cimene ce păreau intangibile, deși le-au rămas ave­rile aproape neatinse, au debitat pe bandă rulantă cărți, devenind peste noapte, în meditația celulei, scriitori cu drept de redu­cere a pedepselor, s-a cam fâsâit avântul clamat al anticorupției…

Pretextul că îndreaptă presupusele abuzuri, repet, unele reale, dar nu de alea îl durea pe el coloana, i-au adus pe Dragnea & Co în posturi rizibile, ridicole, dacă n-ar deveni sinistre.

A fost întâi chestiunea adoptării Ordonanței 13, număr cu aparent ghinion, pe furiș, la adăpostul întunericului, în disprețul opiniei publice și majorității vocilor din sfera Justiției. O eroare masivă, comisă în graba ăluia care simte funia la par, deși Dragnea avea un guvern de slugi, de servi, care făcea sluj la vârful pantofilor lui. Anunțase și începuse un program extrem de ­po­pulist care, odată implementat, îi promitea partidului său un câștig electoral  posibil confirmat și întărit.

Să fim corecți, scorul care le-a asigurat majoritatea lejeră la Parlamentare, și cu a cărui cărămidă s-au tot bătut în piept, a fost și rodul unei opoziții debile, decridibilizate, și a absenteismului în proporție de masă. Părea de la sine înțeles că va putea repeta succesul ­po­pulist, cu un bazin electoral dispus să pună botul, scuzați formularea plastică, la tăieri de taxe, măriri de salarii și pensii, fonduri, mândrie națională, cum naiba să nu câștige la viitoarele alegeri? Lecția Ponta de la președințiale, absolut odios cu uriașele panouri de pe care râdea și avertiza că numai el face și drege, el e cel mai dăștept, buricul pământului, periat de televiziunile de casă de ți se apleca, îți întorcea inteligența pe dos,  nu le-a dat de gândit greilor PSD-ului!?

Foarte sigur pe el și jupân în partid, Dragnea a continuat asalturile asupra citadelei Justiției, care altfel părea bine protejată de inamovibilități, de apărarea reputației magistratului, de cutume acceptate în orice societate civilizată. Dizgrațios, greoi ca un elefant în magazinul de sticlărie, PSD-ul a ținut pe coarda lui ,,v-am dat pensii majorate”, au mai ieșit oamenii din stradă, s-au prins pesedeii că nu merge să schimbe tot în materie penală la iuțeală, până să se deșteapte lumea, să rămână treaba ca bătută în cuie. N-a mers, au înțeles că trebuie să mai scoată din cuie, dar au rămas semnele, daunele de imagine par grave și ireversibile. Dar au perseverat, după abandonul forțat al recidivistului în inepții Iordache de la cârma ministerului Justiției, au răsturnat propriul guvern de câteva ori, și dau semne că nu se pot opri, chiar dacă pare că au găsit sluga absolută, au perpetuat greșeli în lanț, dificil de crezut că nu își pot rumega lecția!

Au ajuns chiar în punctul în care au realizat, Dragnea și ai lui, că nu au cum să pună de acord promisiunile lor deșănțate cu realitatea economică românească, europeană, nord-atlantică? Suntem legați de ce se întâmplă pe glob, strănută unul la Washington sau la Bruxelles, ne ia cu friguri pe plaiurile noastre. N-au dat înapoi însă, chiar dacă par să-și taie singuri craca de sub picioare, nu și-au turnat cenușă în cap, țin coada sus cu patriotismul de paradă, bunăstarea, ­eva­porată de inflație ca roua dimineața, grija de soarta poporului. Și, neabătut, schimbarea legilor Justiției, să nu cumva să se mai facă vreun abuz, cum ar fi să ajungă Dragnea după gratii deși, după cum se dă el bolnav, avocații lui invocă tertipuri și excepții, iar judecătorii amână să se pronunțe, nu cred că în mandatul Judecătorului Suprem, cum spunea bancul, vom avea o soluție clară, definitivă, executorie…

Am remarcat odată, în urmă cu niște ani, un tablou care trona pe peretele biroului unui cunoscut judecător buzoian, fost președinte al Tribunalului Buzău. Era înfățișată Themis, zeița mitologică a dreptății, reprezentată îndeobște, clasic, de o femeie severă, legată la ochi, ținînd într-o mână o ­ba­lanță, iar în cealaltă o sabie. Eșarfa arată că Justiția trebuie să se facă cu imparțialitate, balanța ar cântări toate probele și ar arăta, în condițiile de imparțialitate, unde este dreptatea, iar sabia arată executarea silită a hotărârilor. În tabloul din biroul domnului preșe­dinte, Justiția apărea însă într-o postură stranie, nu realizai inițial ce era schimbat de către pictorul care, în viziunea sa alegorică, sub pretextul originalității, găsise un mod ironic de a pune degetul  pe rană. La o privire mai atentă, observai că sabia era înlocuită de o coasă, apanajul Doamnei în Negru, artistul combinase simbolurile, poate cu trimitere tot la faimosul dicton cu ,,pereat mundus”!  La picioarele zeiței, des­prinse de trup, rostogolite în țărână, zăceau într-o grămăjoară capete cu expresia deznădejdii împie­trită  pe chip. ,,Erorile judiciare”, mi-a risipit judecătorul uimirea, ,,mai pică și nevinovați, d-aia legiuitorul a prevăzut căile de atac, nimic nu e perfect pe lumea asta”…

O.K., chiar și așa, cu lama coasei îndreptată spre picioarele ei, nu agitată amenințător, haotic, prin văzduh, imaginea aprigei zeițe Themis apărea, vorba evreului – cușer! Nici nu bănuia pictorul acela iconoclast că, prin ceea ce își dorea a fi o licență artistică, o operă ieșită din canoane, simbo­lică, ratase la mustață exact Justiția pe care o visează Dragnea – cu coasa la gâtul magistraților!

DISTRIBUIȚI
loading...