Rar în viața unui om o perioadă de doi ani și jumătate în care să aibă parte doar de ghinioane și de palme peste ceafă împărțite cu dărnicie de soartă așa cum a avut fostul ministru al Educației Ecaterina Andronescu, care și-a încheiat în mod rușinos cel de-al patrulea mandat în fruntea acestui minister. Au fost cele două refuzuri de a o numi în funcție din partea premierilor Grindeanu și Tudose, care i-au preferat pe mult mai inspirații Genunche și Pamblică în fruntea mi­nisterului care ar trebui să ve­gheze și să asigure condițiile pentru pregătirea noilor generații. A urmat șantajul cu plecarea la PRO România, simultan cu revolta împotriva ,,celui mai prost premier”, respectiv Viorica Dăncilă. Și vineri a venit demiterea, în urma unei declarații neinspirate. În limbaj mai puțin doct, soarta a vrut ca ditamai cadrul universitar recunoscut profesional să nu fie preferată în fața unor semianalfabeți și, când în sfârșit și-a văzut pentru a patra oară visul cu ochii, să fie demisă din funcție de o analfabetă funcțional cu acte în regulă.

Bineînțeles, să spui „am fost învățată acasă să nu urc la străini în mașină” în contextul controversatului caz de la Caracal este o mare porcărie. Dar nu atât de mare încât să meriți demiterea. Premierul putea să o demită însă după ce a constatat uimită, de parcă acum a picat din Lună, că un copil este nevoit să plece la oraș cu “ia-mă nene” pentru meditații, din cauză că sistemul de învățământ girat timp de cinci ani (din ultimii 30) de Ecaterina Andronescu nu dă nicio șansă unui elev din mediul rural să ajungă la un liceu mai acătării sau la o facultate serioasă fără pregă­tire suplimentară plătită. Sau că aceeași Andronescu nu s-a bătut cu colegii ei din cabinet atunci când a fost vorba să se deființeze, prin hotărâre de guvern, cursele intrajudețene.

Trecând peste ,,cazul Caracal”, Ecaterina Andronescu putea fi demisă oricând pentru o multitudine de motive. Să trecem câteva în revistă.

Rezultatele din Educația condusă de Andronescu sunt următoarele: jumătate dintre elevi nu ajung să dea bacalaureatul, 40% din populație e formată din analfabeți funcționali, în școli există un calculator la 12 elevi, iar 2.500 de școli au toaleta în curte.

În mandatul său de ­mi­nistru din guvernul Năstase, procentul elevilor care luau bacalaureatul a ajuns la 86%, iar după introducerea camerelor în sălile de examen, cifra s-a prăbușit la 40-45%; în fapt, Andornescu accepta aceste procente uriașe de promovabiliate pentru a alimenta fabricile de diplome.

În anul 2011, Ecaterina Andronescu a jucat cartea facultăților private, ­pro­punând ca elevii să poată intra în instituțiile de învă­țământ superior fără bacalaureat. În același an, ea a dat posibilitatea facultăților private să nu mai ceară autorizație pentru formele de învățământ de la distanță și fără frecvență dacă acestea aveau deja autorizație pentru aceeași specializare, dar în forma la zi, încurajând, în acest fel, fabricile de diplome.

Un an mai târziu, aceeași Andronescu decidea că Ponta nu a plagiat în teza de doctorat; acest lucru a tergiversat ancheta academică, fapt care a dus la întârzierea cu patru ani a verdictului de plagiat în cazul fostului premier.

Andronescu a deținut poziția de președinte al Consiliului Național al  Rectorilor din România între 2004 și 2012, pe care nu l-a reformat pentru a aduce manageri competenți; un studiu arăta că 60% din universitățile din România sunt conduse de persoane cu o activitate științifică ce corespunde mai degrabă nivelului unui înce­pător.

Și, în fine, în anul 2009, fostul ministru al Educatiei Ecaterina Andronescu a desființat școlile de arte și meserii, direcționând locurile către liceele tehnice.

În acest moment, puțin îmi pasă de drama Ecaterinei Andronescu, aceea de a fi azvârlită pe treptele Ministerului la ordinul unei analfabete funcțional. Ceea ce mă interesează este ca acest sinistru personaj să nu mai aibă posibilitatea să intre vreodată în clădirea acestei instituții. Nici măcar să spele toaletele.

DISTRIBUIȚI
loading...