De ce am votat cu Iohannis. Şi de ce am câştigat iarăşi toate pariurile

După cum reiese din comentariile scrise la cald de colegii mei – Ramona Ursu admite cu sinceritate că l-a votat pe Dan Barna – nu ne bucurăm deloc de eşecul candidatului USR-PLUS. Şi asta pentru că, indiferent de opţiunea fiecăruia, ne-am fi dorit cu toţii un tur doi fără PSD. Este ceea ce merita acest partid to­xic, aflat de aproape trei decenii într-o luptă neîmpăcată cu modernizarea României. O luptă care, în ultimii ani, a însemnat un asalt susţinut la instituţiile statului de drept, o politică economică a pomenilor deşănţate şi a contractelor cu dedicaţie, dar şi derapaje grave de la parcursul european al ţării noastre.

Chiar dacă prezidenţiabilul USR-PLUS a făcut numeroase greşeli în această campanie, trebuie să recunoaştem performanţele unei formaţiuni înfiinţate abia în 2016. Să ajungi pe locul al treilea, după ce acum trei ani nu existai, este o realizare lăudabilă!

Fireşte, jurnaliştii sunt şi ei cetăţeni, au şi ei simpatii sau antipatii. Ca dovadă, opiniile diverse pe care le avem. În primul tur de scrutin, am decis împreună ca Newsweek România să nu-şi dea „endorsement”-ul nimănui. Unii au votat cu Barna sau cu Paleologu, alţii, ca mine, cu Iohannis. Toţi am visat însă, repet, la scoaterea din joc a PSD.

Eu am mers, ca şi în 2014, pe mâna fostului primar de Sibiu. I-am adus destule critici de-a lungul vremii. Dar, trăgând linie, argumentele pro au fost mai puternice decât cele contra. În momentele-cheie ale primului mandat, a fost de partea bună a bătăliei. S-a opus, cât a putut şi cât s-a priceput, la acţiunile abuzive ale unei majorităţi şi guvernări ostile. A ţinut România pe direcţia Vest. Şi a câştigat o experienţă indiscutabilă în sfera relaţiilor externe. De fapt, cam asta îi permite unui preşedinte actuala Constituţie.

Ce a ieşit până la urmă din urne, am văzut. După numărătoarea a mai bine de 95% din voturi, preşe­dintele a obţinut vreo 37%, Dăncilă a prins un loc în finală cu 23%, iar candidatul USR-PLUS a luat doar 14%.

De ce n-am crezut în Barna? Şi de ce am câştigat iarăşi pariurile cu colegii mei? Probabil, pentru că eu mă las mai greu sedus de basmul cu Făt Frumos care creşte într-un an cât alţii în zece. Apoi, pentru că am sesizat la el o oarecare inadecvare şi aroganţă. Care nu prea dau bine la popor! Pe de altă parte, pentru că sunt mai degrabă adeptul “realpolitik”-ului decât al „wishful thinking”-ului.

Şi am sesizat corect că PSD e departe de a fi terminat. V-am mai spus, nu subestimaţi forţa de reacţie a acestui partid-stat care până mai ieri a avut pe mână pixul numirilor în funcţii şi rovinetul cu bani publici! În ciuda unor mici defecţiuni, maşinăria de vot a lui Dragnea, cel care continuă să tragă sforile din puşcărie, a funcţionat. În fond, PSD e un partid care are organizaţii până în ultimul cătun al României, care are încă baroni foarte influenţi în multe judeţe ale ţării şi, mai ales, care are de partea lui un întreg cartel mediatic. Unul cumpărat cu bani grei, după cum tot noi v-am dezvăluit.

De cealaltă parte a baricadei, USR-PLUS rămâne o construcţie care trăieşte într-o „bulă” pe Facebook. O bulă supradimensionată care, iată, s-a dezumflat la contactul cu firul ierbii. Oricât v-ar plăcea să credeţi asta, nu se pot câştiga alegerile doar cu live-uri, like-uri sau tweet-uri. Există o Românie care nu pare să fie atinsă de furorile de pe reţelele de socializare. O Românie care pare în schimb să aibă altă agendă şi care nu se lasă aşa uşor scoasă din casă.

Aud acum diverşi votanţi ai USR-PLUS, supăraţi de rezultatul favoritului lor, care ameninţă că nu vor mai ieşi la vot peste două săptămâni. E o greşeală copilă­rească. O absenţă masivă a acestui electorat educat şi implicat i-ar da o şansă nesperată candidatului PSD. Sper că, oricât de dezamăgiţi ar fi, oamenii vor asculta totuşi apelul făcut de domnii Barna şi Cioloş în favoarea preşedintelui Iohannis.

Vorba aceea, dacă nu s-a putut un tur doi fără PSD, măcar să avem cinci ani fără PSD!

(Text publicat în ,,Newsweek România”)