Opinii

Ziua care nu a mai fost. Şi vedetele unei Revoluţii făcute de anonimi

Iaşul a avut ghinion pe 14 decembrie 1989. Astăzi am fi consemnat începtul Revoluţiei în oraşul din Moldova. Deşi nu o să ştim niciodată. Dacă oamenii chiar s-ar fi strâns în piaţă, dacă protestul lor preconizat paşnic s-ar fi transformat într-o mişcare violentă. Eu cred că da, nu ar fi avut cum altfel. Sigur că forţele de ordine ar fi porcedat ca la Timişoara, nu am niciun dubiu. Ar fi tras fără doar şi poate, ar fi fost tot măcel. Dar totul rămâne în zona istoriei contrafactuale, un exerciţiu de imaginaţie.

În narativul de decembrie, evenimentele de la Iaşi sunt rar menţionate sau se trece peste ele rapid. E într-un fel de înţeles, pentru că ne concentrăm pe ceea ce s-a întâmplat, nu pe ceea ce ar fi putut să se întâmple. Dar, din punct de vedere istoric este incorect.

Care a fost ghinionul, de fapt? Ghinionul Iaşului s-a numit Securitatea. Se poate vorbi în aceste condiţii dacă termenul „ghinion” este potrivit. Da şi nu. A fost ghinion pentru că se putea întâmpla ca Securitatea să nu afle din timp despre preconizata adunare şi nu a fost ghinion pentru că a aflat. De unde, rămâne o discuţie, deşi cel mai probabil nu datorită competenţei sau reţelei de informatori. Nu. Nu datorită mitului omniprezenţei, cum ar susţine conspiraţioniştii. Securitatea în 1989 este copia fidelă a Partidului. Un organism birocratic, condus de un activist de partid (Vlad nu a fost ofiţer operativ de informaţii o secundă în viaţa lui, habar nu avea ce înseamnă munca de informaţii) şi blocat în propriile teorii ale conspiraţiei. O instituţie decrepită, care trăieşte şi funcţionează din mitul omniprezenţei, din frica băgată în oasele românilor în anii ’50-’60 şi din autocenzura victimelor sale. Securitatea controlează România aşa cum controlează câinii ciobăneşti o turmă de oi. Sar la oaia care iese din rând, celelalte îşi aduc aminte frica şi stau cuminţi în turmă. Dar câinii Securităţii sunt eficienţi doar dacă puţine oi ies din turmă, dacă turma vine peste ei nu prea au ce să facă. De aceea este important ca oile să nu afle ce putere au de fapt. Pentru că butaforia ar cădea.

Cel mai probabil, Securitatea a aflat din cauza indiscreţiei unuia dintre cei care au fost anunţaţi să vină pe 14 decembrie 1989 în Piaţa Unirii. Nu îmi este clar şi nu am găsit vreun document din care să rezulte dacă a fost doar un act de imprudenţă sau ceva intenţionat. Tocmai de aceea, nu dau numele. De la el au aflat cei din conducerea PCR de la Iaşi, care, normal, a alertat Securitatea. Iarăşi, foarte important, informaţia nu s-a pierdut (din cauză că venea pe linie de partid) în uriaşa birocraţie care ajunsese Securitatea în anul 1989, şi a ajuns direct la CSS (Consiliul Securităţii Statului, organul colectiv de conducere al Direcției Securității Statului, la boşii care decideau tot ce mişcă sau nu mişcă). Şi bineînţeles la Vlad.

Ştim sigur din documente, nu din poveşti. Pe 10 decembrie 1989, în CSS boşii Securităţii discutau despre „Cazul de la Iaşi, Frontul (organizaţia de la Iaşi se numea Frontul Popular, inspirată de numele organizaţiei politice apărute în RSS Moldovenească, n.n.) şi celelalte organizaţii”. Deci ştiau tot. Tot pe 10 decembrie 1989, Iulian Vlad anunţă echipele de judo care urmau să participe la „Dinamoviadă” că nu o să meargă unde era planificată iniţial competiţia, la Oradea, ci la Iaşi. Ordinul este înscris în Registrul cu OZ (ordinul de zi, n.r.) al USLA (Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă) pe 1989. De la USLA pleacă şase judokani, echipa lor. Şi alte unităţi ale Securităţii au sportivi. Şi mai sunt şi la Clubul Dinamo, sportivii de la box, de la judo etc. Băieţii care mai ajută Securitatea la nevoie. Mai o bătaie la anchetă, mai o ridicare de pe stradă. Că doar nu credeaţi că Securitatea însemna doar ofiţerii de Securitate cu legitimaţie. Sau poate asta ştiaţi… mă rog.

Ideea este că toţi erau deja pe 14 decembrie 1989 cazaţi la hotelul central al oraşului, hotel aflat în… piaţa unde urma să se desfăşoare adunarea. Unii au ieşit să „se plimbe” demonstrativ prin piaţă, alţii erau gata să iasă dacă era nevoie. Nu a fost.

Asta pentru că Securitatea pregătise totul bine. Organizatorii au fost arestaţi în dimineaţa zilei de 14 şi duşi la sediul ISJ Iaşi. Piaţa fost încercuită de dispozitive cu maşini de pompieri, patrule înarmate se plimbau prin centru, staţia de tramvai a fost închisă. Cine dintre cei anunţaţi să participe nu aflase deja şi a apărut totuşi prin zonă a constatat cu proprii ochi că nu era loc. Oricum Securitatea a fotografiat pe toată lumea care s-a aventurat prin piaţă. Să fie. S-a terminat înainte de a începe totul.

Despre Iaşi nu prea se vorbeşte. Foştii securişti au reuşit să impună ideea că fie a fost o operaţiune eşuată a sovieticilor (vezi Doamne, au încercat la Iaşi, dar pentru că i-au oprit, s-au dus la Timişoara), ba cei mai tupeişti (susţinuţi de o mare de conspiraţionişti şi diletanţi) au susţinut chiar că Securitatea organizase totul. Nici nu mă deranjez să argumentez cât de aberante sunt ambele susţineri.

Realitatea este că la Iaşi încercarea de organizare a unei manifestaţii în 14 decembrie 1989 a fost reală. Mai mult, exista o organizaţie subversivă numită Frontul Popular şi chiar şi mai mult, ea avea un program politic unde figura inclusiv cererea ca Nicolae Ceauşescu să fie înlăturat de la putere, să se deschidă negocieri cu puterea etc. Avem organizare şi program politic, adică asumat un act similar revoluţiilor de catifea, care aveau loc în jurul nostru.

Ironic, la Timişoara nu avem în primele zile nimic de acest fel. Ce avem de fapt? Un pastor reformat, care are doar preocupări legate de soarta
enticilor maghiari şi de natură cultică. Critică regimul Ceauşescu, sistematizarea, lipsurile, dar o face din perspectiva lui de etnic maghiar. Tokes nu vrea nicio revoluţie, oricum nu are nici cea mai vagă intenţie să fie vreun lider al unei revoluţii româneşti. O spune clar când iese la geam şi le cere oamenilor adunaţi să plece acasă, că situația lui s-a rezolvat. E chiar speriat că i s-ar putea pune în cârcă dezordinile. Soţia este gravidă, nu are chef de scandal. Nu. Tokes nu vrea nicio revoluţie, să terminăm odată cu povestea asta, făcută pentru că noi avem nevoie de eroi cu nume şi prenume şi nu vrem să înţelegem că Revoluţia din decembrie 1989 a fost revoluţia anonimilor; nu în sensul că nu se ştie cine a făcut lucruri, ci în sensul că ei nu au fost promovaţi ca „vedetele Revoluţiei” şi au rămas puţin sau deloc cunoscuţi publicului larg.

Nu este de mirare că Securitatea nici nu vede pericolul la Timişoara şi nu îl vede decât pe Tokes, iredentismul maghiar şi nu îşi pune porblema în ce poate evolua asta. Pentru că iniţial despre asta este vorba. Securitatea nu este în situţia de la Iaşi, unde a avut cel puţin patru zile să se pregătească şi să se organizeze. Pentru ei există doar problema Tokes şi mantrele cu „revizionismul maghiar”. Realitatea este că Securitatea a citit complet greşit situaţia. Realitatea este că organele de partid de la Timişoara au acţionat haotic. Realitatea este că sistemul nu mai mergea. Realitatea este că revoluţia a început nu de la Tokes, ci de la anonimii adunaţi lângă casa lui cu alt scop. Cu scopul de a profita de situaţia apărută pentru „a face ceva”. Revoluţia a început de acolo, de la câteva scandări, nu de la ceva organizat. A fost spontană, nu în sensul că nu era aşteptată, ci în modul în care a început. De aceea a și reușit.

Pentru că NU se aştepta nimeni să înceapă acolo.

La Iaşi informaţia ajunge în CSS pe 10 decembrie, la Timişoara prima întrunire a CSS este pe 17 decembrie dimineaţa. Abia pe 17 decembrie conducerea DSS discută ce se întâmplă la Timişoara. Comparaţi.

Nici măcar Securitatea nu se aștepta. Pentru că nu o anunţase nimeni, ca la Iaşi. Acesta a fost ghinionul Iaşului.

Articole similare