Vizite regale la Buzău și la Râmnicu Sărat (II)

Demersul nostru are ca suport documentar memoriile Domnitorului/Regelui României, Carol I, care au fost publicate mai întâi în limba germană la Stutt­gart, în patru volume, primul în anul 1894 și ultimul în anul 1900. În anul 1909 acestea au fost publicate și în limba română, în Tipografia Ziarului „Universul”, sub forma a 17 fascicule cu titlul „Memoriile regelui Carol I al României (De un martor ocular)”.  Versiunea și redactarea în limba română aparțin lui Mite Kremnitz, ea însăși scriitoare, soția lui Wilhelm Kremnitz, medicul personal al regelui. Ea a fost cea care l-a ajutat pe Carol să-și redacteze memo­­riile în limba germană și, se pare, chiar să le publice în Germania, dar a fost și cola­boratoarea reginei Elisabeta pentru scrierea unor romane. În paginile acestor memorii, prințul, și apoi regele, Carol consemnează observațiile, constatările și starea de fapt la momentul călătoriilor sale în țara în care va domni 48 de ani, des­criind cu fidelitate, chiar cu amănunte semnificative, și vizitele sale în Buzău și la Râmnicu Sărat. Totodată, s-au folosit și informații din presa vremii și din documente păstrate la Servi­ciul Județean Buzău al Arhivelor Naționale.

10 (22) iulie (1867). De la Focșani călare, prin ținutul păduros al Vrancei, o regiune de munte care s-a bucurat odinioară de multe privilegii, până la Buzău. De aici, cu trăsura până în Capitală.

22 aprilie(4 mai) – La Buzău, prințul află că așa-numitele excese de la Bacău împotriva evreilor au devenit o cauză celebră în toată Europa și au stricat chiar realizării proiectului drumului de fier.

23 aprilie (5 mai) – De la Buzău, prințul face o excursie în munți, unde dă 500 de galbeni pentru terminarea unei bisericuțe la Ciolanu (Cetățuia) și se întoarce la 27 aprilie (9 mai) la palatul său de vară de la Cotroceni.

23 iunie (5 iulie) – Prințul Carol vizitează marele bâlci de la Drăgaica, lângă Buzău, și se duce pe urmă în munți, la Vălenii de Munte. De aici își continuă drumul, călare, peste munți, până la Sinaia, deși fusese rănit de un cal.

5 (17) aprilie 1869 – Prințul pleacă la Iași, unde va petrece Paștile ortodox. E însoțit de D. Ghica, prim-ministru, până la Buzău, și de Kogălniceanu, până la Iași. Pe un timp frumos, călătoria până la Buzău, ocolind Ploieștii, unde agitația a fost puțin loială, încât prințul nu vrea să onoreze orașul cu vizita lui.

6 (18) aprilie 1869 – La Buzău, inaugurarea solemnă a marelui pod de fier, lung de 500 m, peste periculosul și marele râu cu același nume, „după ce mai întâi a vizitat locul unde are să se puie gara drumului de fier”. Podul e inițiativa prințului, care asistă la inaugurare. Călătoria mai departe la Focșani; pe întreaga linie sunt terminate acum toate cele 5 poduri, astfel că, pentru prima oară, continuarea călătoriei nu mai depinde de timpul favorabil sau de revărsarea râurilor.

27 aprilie (9 mai) 1869 (întoarcerea de la Iași) – Sosirea la Buzău. Prințul descinde la episcopie.

17 (29) august 1869 – Plecare în tabăra din Furceni, pentru manevre, însoțit de ministrul de război. În Buzău, prințul petrece noaptea la palatul episcopal; orice audiență a fost interzisă.

15/27 octombrie 1870 –  Principele trece zdravănul râu Siret pe o plută și cu câțiva kilometri înainte de Brăila se urcă în trenul ce-l duce la Buzău. Aici îl primește episcopul cu o alocuțiune cu vervă și binecuvântează întâiul tren ce străbate țara, linia București – Brăila. Coborând din tren în gara București, Principele zice: „Azi s-a petrecut, după mine, cel mai mare eveniment pentru România, întâiul tren străbătând o atât de mare distanță și unind unul din porturile cele mai însemnate cu Capitala”.

*

Despre Călătoria pere­chii princiare în Moldova (1871), însemnările se referă și la popasurile de la Buzău:

9/21 aprilie – Întâia zi de călătorie cu trenul duce până la Buzău. Perechea princiară sosește la orele 6 la Buzău, într-o splendidă seară de primăvară și strălucita primire ce e pregătită pretutindeni principelui și soției sale, cu căldurosul concurs al po­pulației, are asupra lor acțiune întăritoare și le dă curaj după lungi săptămâni de griji.

29 aprilie/ 11 mai – De la Focșani la Buzău în trăsură. O nouă călătorie interesantă și plăcută; în toate satele ovațiuni mișcătoare. De la Buzău merg cu trenul până la București.

10/22 aprilie (1872) – După ce a inspectat Regimentul de Dorobanți și Re­gimentul 2 de Infanterie, principele Carol dejunează cu ofițerii și se întoarce prin Râmnicu Sărat și Buzău. Vremea foarte blândă, dar seceta amenință să ajungă o primejdie în toată țara.

11/23 aprilie (1872) – Dis-de-dimineață, principele ins­pectează un escadron de călărași la Buzău; după-amiază sosește la București.

3/15 octombrie (1874) – A doua zi încep manevrele în preajma Buzăului. Prin­cipele Carol se duce în localitate, trecând prin Ploiești, unde-l așteaptă statul său major, ca și colonelul rus Bobrikov, colonelul austriac Nagy și pictorul Volkers, invitat de principe.

4/16 octombrie 1875 – În manevra zilei tema este că Divizia I forțează trecerea râului Buzău și pune stăpânire pe oraș, care e apărat de Divizia II. Principele nu-i mulțumit de chipul cum s-au executat mișcările și le face o aspră critică. Seara se întoarce la București.

14/26 octombrie 1875 – Principele Carol se duce în Moldova spre a asista la manevrele de acolo. El are de gând a vizita în drum localitățile principale din mai multe județe; ministrul-președinte îl însoțește. În călătoria ce se sfârșește în Bacău, s-au primit în audiențe la Buzău, Brăila, Barboși și Tecuci.

24 octombrie/5 noiembrie 1875 – Viscolul și zăpada abundentă îl silesc pe Principe să-și modifice traseul și planurile. Ajunge la Brăila pe un viscol puternic și rămâne aici mai multe zile. Viscolul a rupt mai mulți stâlpi de telegraf și comunicațiile sunt întrerupte. „Principele primește corpul consular și pe prințul rus Suvorov, care, în drumul său spre Râmnicu Sărat, la groapa tatălui său, a fost ca și principele Carol reținut de vremea rea”.

25 octombrie/6 noiembrie 1875 – Soldați de la geniu, chemați din București, curăță linia, iar după amiază pleacă. El invită pe prințul Suvorov de a călători cu dânsul. După 10 kilometri călătorii părăsesc trenul și merg cu trăsura 5 km. Gara Ianca „e cotropită de zăpadă”, dar dincolo de ea „stă un tren gata ca să ducă pe principe la București fără vreo piedică”. La Buzău prințul Suvorov părăsește trenul cu mul­țumiri cordiale către principe.

20 noiembrie/2 decembrie 1875 – Orașul București e în fierbere, deoarece lucrurile de o valoare nepr­ețuită, care alcătuiesc comoara așa-zisă de la Pie­troasa (tacâm de masă și prețioase bijuterii ale unui principe gotic) au fost furate din muzeu de către un hoț foarte îndemânatec. Hoțul care s-a introdus în timpul zilei în sala de ședințe a Senatului, aflătoare deasupra muzeului, a găurit acoperișul în timpul nopții și s-a scoborât în etajul de jos, cu ajutorul unei frânghii. Aici, după ce a luat lucrurile cu îndemânarea unui gimnast ce e, s-a suit din nou, prin același loc și a ajuns din nou în sala de ședințe a Senatului, a ieșit a doua zi dimineața.

10/22 noiembrie 1876 – Pe un frig de zece grade și pe viscol puternic, Principele pleacă la Brăila pentru a inspecta diviziile a 3-a și a 4-a. În suita sa se află miniștrii de război și de interne, precum și ofițerii Statului său Major. În Ploiești și Buzău se face primirea; de asemenea și în Brăila, unde sosește pe la orele 6 seara.

„Principele atrage aten­ția ofițerilor asupra necesității militare ce se simte, de a se construi o cale ferată între Mărășești și Buzău. Această linie nu numai că va scurta cu mult distanța pentru transporturile militare, dar are și avantajul de a fi pusă și la adăpostul oricărui inamic”.

14/26 noiembrie 1878 (întoarcerea Principelui din Dobrogea, prin Brăila) –  „La ora 5 în Buzău, la ora 6 în Ploiești, Principele a trebuit să treacă printr-o primire solemnă; la ora 8,15, trenul său intră în gara București”.

(Va urma)