Varza de Buzău face obiectul unei lucrări științifice pe care cercetătorul Costel Vînătoru – doctor inginer cercetător științific gradul I., membru corespondent al Academiei de Științe Agricole și Silvice (ASAS) -, împreună cu echipa sa de la Banca de Resurse Genetice Vegetale pentru Legumicultură, Floricultură, Plante Aromatice și Medicinale Buzău, o va prezenta, peste o săptămână, la Congresul mondial organizat de Societatea Internațională a Horticultorilor, de la Angers, Franța. La această reuniune mondială a cercetătorilor în domeniul legumicol, Buzăul va fi prezent, însă, cu patru lucrări, și toate vor fi prezentate online de către cercetătorii Băncii de Resurse Genetice Vegetale pentru Legumicultură, Floricultură, Plante Aromatice și Medicinale Buzău.
„Încercăm să punem steagul românesc acolo unde vor fi prezente peste 200 de state ale lumii, pentru că vorbim despre un congres mondial, care se ține din patru în patru ani. El va începe în data de 15 august. Noi o să susținem lucrările online, din țară”, spune directorul Băncii, Costel Vînătoru care precizează faptul că instituția, fiind la început, nu are fonduri pentru a susține astfel de deplasări.
În lucrarea pe care cercetătorul Costel Vînă-toru, o va susține la congres este vorba despre „Licurișca” un soi de varză, descris în literatură în urmă cu mai bine de 100 de ani, pe care cercetătorul buzoian îl readuce în atenția lumii științifice și care constituie un brand pentru Buzău.
„Este o pasiune a mea mai veche de a descoperi semințe din soiuri vechi. Unul dintre ele este «Licurișca», pe care o vom prezenta într-o lucrare la Congresul mondial din Franța. În primul rând, în lucrare abordăm evoluția verzii de Buzău. Vorbim despre o varietate pe care noi o avem la Banca de Resurse Genetice Vegetale pentru Legumicultură, Floricultură, Plante Aromatice și Medicinale Buzău. Este vorba despre un soi vechi de varză de Buzău, «Licurișca», care se cultiva pe suprafețe mari și despre care găsim în literatură informații că ar fi existat în urmă cu mult timp. Am strâns date despre varza de Buzău cât am putut de vechi. Am descoperit că pe la 1896 era bine descrisă. După care, la 1926 descoperim că avem mai multe varietăți de varză de Buzău, printre care «varza de Buzău» – pe care o cunoaștem noi-, «Varza căpățânoasă de Buzău», «Licurișca», «Spână de Buzău». Erau mai multe varietăți, care în timp s-au pierdut. Noi, la Banca de Resurse Genetice Vegetale pentru Legumicultură, Floricultură, Plante Aromatice și Medicinale Buzău, încercăm să înviem aceste soiuri vechi. Cu Licurișca am ajuns la stadiul de restaurare, așa cum a fost ea descrisă de autori, de cei care au studiat-o. Acum suntem în studiu și cu celelalte varietăți. În lucrare, am vrut să arătăm puțin din trecutul nostru și arătăm munca de restaurare; vorbim aici de «arheologie genetică», adică ce am făcut noi ca să restaurăm aceste caractere care, pe ici – pe colo, au fost depreciate și a trebuit să intervenim și să curățim genomul plantei de caracterele care nu erau tipice și să o facem competitivă. Pe de o parte arătăm partea istorică, tradițională a noastră că avem expertiză și tradiție aici, iar pe de altă parte, vorbim de creațiile noastre. În centrul atenției stă varza aceasta de Buzău, Licurișca”, spune cercetătorul Costel Vînătoru.
„La baza soiurilor moderne a stat varza de Buzău”
Cercetătorul Costel Vînătoru consideră că acest soi trebuie prezentat în fața comunității științifice fie și numai pentru că a contribuit la obținerea unor soiuri valoroase. „Merită să-l prezentăm la un congres internațional, pentru că «varza de Buzău» este un brand și toată lumea cunoaște actuala «varză de Buzău», singurul soi care a rămas. El a avut mai multe varietăți; unele s-au pierdut, altele am reușit să le păstrăm; a contribuit la obținerea unor soiuri valoroase în timp, care nu au fost recunoscute ca fiind ale Buzăului, dar au fost obținute din Buzău. Acum avem în catalog, spre exemplu, niște soiuri mai vechi de Ialomița, dar care au fost obținute tot din genetica de Buzău. La baza soiurilor moderne de varză a stat varza de Buzău. Ea a fost încrucișată în timp cu soiuri bulgărești, cu soiuri rusești și nemțești. Am făcut un arbore genealogic al verzei și am văzut ce s-a lucrat și ce s-a obținut din ea în timp. Sunt zeci de soiuri care au fost cultivate, unele se mai cultivă și astăzi, care au gene în varza de Buzău. Am făcut pe tema aceasta un referat centrat pe soiul de varză Licurișca, pentru că aici cercetările sunt finalizate în sensul că am reușit să reabilităm soiul și să-l putem introduce în viitor, în producție. E o varză de Buzău puțin mai timpurie, ceva mai uniformă și diferă puțin forma căpățânii, puțin mai plată. Era cerută și apreciată pentru că se așeza bine cu forma aceasta puțin plată la murat. Noi suntem cunoscuți în întreaga lume cu varza albă de Buzău, cu căpățâna albă, frunzele subțiri, nu cu nervuri pronunțate și fibroase, pentru că o varză de calitate trebuie să fie suculentă, să fie gustoasă, să aibă frunza fină, să poată fi folosită și la sărmăluțe și la salate; cea care este cu frunza groasă nu are rafinament. Noi am urmărit să păstrăm în caracteristicile de bază”, spune cercetătorul.
Din acest soi, la banca buzoiană s-au păstrat semințe, iar cercetătorul buzoian a putut lucra împreună cu echipa sa la reabilitarea lui. La Banca de Resurse Genetice Vegetale pentru Legumicultură, Floricultură, Plante Aromatice și Medicinale Buzău există, în prezent, semințe a peste 20.000 de soiuri de plante. Pentru varză sunt mai multe varietăți: de Buzău, toate, de Ploiești, de Ialomița, o varietate de Ardeal, cunoscută ca varza de Brașov, ceva mai timpurie decât aceasta de Buzău. Pentru toate specialiștii depun eforturi să le înscrie în documente după toate normele internaționale și bineînțeles să le promoveze, așa cum face acum, la acest congres mondial, cu acest soi „Licurișca”. „Sperăm să le multiplicăm și să
le descriem după normele internaționale. Pentru «Licurișca» am reușit să-i facem toată descrierea, cu evoluția ei, rădăcina ei, tot ce ține de neamul ei”, explică cercetătorul buzoian.
Licurișca se pliază pe calendarul intrat în tradiția populară
Licurișca mai poate fi cultivată în condițiile de climă și de sol de astăzi, spune cercetăroul buzoian. „Am putea spune că dacă am promova-o și am avea forța necesară de promovare, Licurișca ar putea prinde multă piață, pentru că e un soi mai timpuriu”, spune cercetătorul buzoian, care enumeră câteva dintre avantajele acestui soi care vine din istoria locului. Licurișca se pliază bine și pe tradiție pentru că datorită perioadei de vegetație mai mică era preferată de grădinari.
„În tradiția locală, de la Sfântul Dumitru se spărgeau grădinile, adică până atunci nimeni nu avea voie să încalce teritoriul și se respectau hotarele grădinilor, dar cei care aveau varză, trebuiau să o păzească până când aceasta ajungea la maturitate. Deci varza de Buzău a creat ceva probleme grădinarilor pentru că are perioadă de vegetație peste 140 de zile, și duce recoltarea toamna târziu; de aceea mulți cultivatori au și renunțat la ea. În schimb, Licurișca, varietatea aceasta de varză, se poate încadra în calendarul popular, ea fiind puțin mai timpurie, la 120 de zile. Apoi, aceasta prezintă și uniformitatea căpățânilor, forma lor, și soiul ar avea mare succes pe piață, chiar dacă vorbim de un soi care se cultiva cu 80-100 de ani în urmă”, spune cercetătorul Costel Vînătoru.
