VIDEO | Administratorul terenurilor de fotbal ale lui Gabriel Bodescu, reținut pentru agresiune sexuală, sex cu minore și șantaj

UPDATE

Costel Ghiță, zis Ceardac, a fost arestat preventiv pentru 30 de zile.

Costel Ghiță, buzoianul condamnat în 2003 la 15 ani de închisoare pentru un viol comis în 1997 urmat de ­sinu­ciderea victimei, a fost ridicat ieri de polițiștii  Biroului de Investigații Criminale într-un dosar de agresiune sexuală, act sexual cu un minor și șantaj. Trei minore cu vârste între 15 și 17 ani, cu care individul ar fi întreținut relații sexuale în mod repetat, au identificat până acum oamenii legii, însă lista pare să fie mai lungă, iar în urma audierilor de miercuri anchetatorii vor definitiva întregul tablou infracțional. Individul, de 52 de ani, cunoscut cu porecla de Ceardac, ar fi racolat minorele pe rețele de socializare – în special de pe Facebook, unde deținea un cont sub un nume fals, Alexandru Ioniță – apoi, nu se știe prin ce mijloace, ajungea să întrețină relații sexuale cu unele dintre ele. Pe alte fete,  individul le agresa sexual și le fotografia. Când fetele nu mai doreau să continue așa-zisa relație cu el, individul le amenința că va face publice fotografiile, că le va distribui pe Facebook cu mesaje explicite.

Totul s-ar fi întâmplat în decursul unui an, în biroul unde bărbatul își făcea vea­cul ca administrator al unor terenuri de minifotbal din municipiul Buzău aparținând secretarului general-adjunct al Federației Române de Fotbal, Gabriel Bodescu. De altfel, aceste terenuri de fotbal erau și locurile unde Ghiță punea ochii pe viitoarele victime, care își însoțeau iubiții la partidele de fotbal din ­res­pectivele locații.

Miercuri, polițiștii Biroului de Investigații Criminale al Poliției au efectuat două percheziții, una la casa individului, alta la biroul de la unul dintre terenurile de minifotbal, de pe Spiru Haret. „Din cercetări a reieșit că, din luna aprilie 2020 și până în prezent, bărbatul ar fi întreținut relații sexuale cu trei minore și ar fi săvârșit gesturi de natură sexuală față de acestea. Ulterior, acesta ar fi șantajat minorele cu publicarea de fotografii sau mesaje pe rețelele de socializare și le-ar fi determinat să continue relația cu el. În urma perchezițiilor, polițiștii de investigații criminale au ridicat mai multe înscrisuri, fotografii și medii de stocare. Bănuitul va fi condus la sediul Poliției în vederea audierii, fiind cercetat pentru agresiune sexuală, act sexual cu un minor și șantaj. Acțiunea a beneficiat de suportul de specialitate al Direcției Opera­țiuni Speciale din cadrul Poliției Române”, transmite IPJ Buzău. Ieri după amiază, Ghiță fusese reținut prin ordonanță a procu­rorului pentru 24 de ore.

Costel Ghiță a fost condamnat în anul 2003 la 15 ani de închisoare, fiind acuzat de viol urmat de sinuciderea victimei, faptă comisă în anul 1997.  Victima individului, Simona Preda, avea la acea vreme 19 ani și s-ar fi sinucis, aruncându-se de pe podul Mărăcineni, urmare a tulburărilor produse de abuzul sexual comis asupra sa, așa cum spuneau anchetatorii de la acea vreme.

Buzoianul a fost eliberat condiționat în 2008, după ce a stat 11 ani după gratii. Ulterior, bărbatul a încercat prin mai multe mijloace să-și demonstreze nevinovăția, precizând că în dosarul său ar fi fost comisă o gravă eroare judiciară și că astfel a fost condamnat pe nedrept. Între timp, cauza sa a ajuns în atenția CEDO, unde a fost înregistrat procesul deschis împotriva Statului Român pentru purtare abuzivă și rele tratamente aplicate în detenție.

Cazul cu multe semne de întrebare al sinuciderii Simonei Preda

Povestea lui Costel Ghiță începe în aprilie 1997, când, după o seară plină de evenimente petrecută în compania altor tineri, a fost acuzat că a violat o adolescență în vârstă de 19 ani, care, din cauza tulburărilor produse de abuzul sexual, s-ar fi aruncat de pe Podul Mărăcineni, în albia răului Buzău. Șase ani mai târziu, timp în care a stat în arest preventiv – unde a contestat măsura prin refuz de hrană – Costel Ghiță și Marius Turcu au fost condamnați definitiv la 15, respectiv, 17 ani de închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol urmat de sinuciderea victimei.

Decizia a fost luată, la 9 septembrie 2003, de un complet de trei judecători al ÎCCJ format din magistrații Victor Camenița Pască, Nineta Anghelină și Sanda Huiduc. La baza condamnării au stat un denunț al coinculpatului Valentin Mușat, două declarații discutabile aparținând unui sătean și unui colonel de poliție, dar și jurnalul intim al victimei, document care i-ar fi putut determina pe anchetatori să acrediteze cu ușurință ideea sinuciderii, cu atât mai mult cu cât, potrivit actelor medicale aflate la dosar, tânăra avea unele probleme de personalitate și urmă ședințe de psihoterapie.

Pe 19 martie 2008, după aproape 11 ani de detenție, Costel Ghiță a fost eliberat condiționat, iar în prezent, chiar dacă și-a ispășit pedeapsa, se lupta pentru probarea nevinovăției și aflarea adevărului. Ghiță susține, pe de o parte, că nu a violat-o pe Simona Preda, iar pe de altă, că tânăra nu și-a luat viața, ci ar fi fost ucisă, pe 20 aprilie 1997, oferind chiar indicii cu privire la autor. În același timp, Ghiță reclama că ar fi fost bătut, la sugestia polițiștilor, de mai mulți colegi de celulă, pentru a-și recunoaște vina, că adevăratul criminal ar fi fost protejat de anchetatori și că aceștia i-ar fi scos țapi ispășitori pe el și pe Marius Turcu în scopul de a scapă de un dosar soluționat cu „Autor Necunoscut”, dar și pentru a oferi familiei victimei satisfacția răzbunării.

După demersuri similare întreprinse, fără succes, la parchetele de pe lângă Tribunalul Buzău și Curtea de Apel Ploiești, Costel Ghiță a solicitat, în 2014, Parchetului General admiterea în principiu a cererii de revizuire – condiție preliminară pentru rejudecarea dosarului, susținând, cu probe noi, că este victima unei erori judiciare. Asta după ce în octombrie 2013, procurorul Vasile Ardei de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău i-a respins cererea de revizuire cu motivația că datele invocate în solicitare “nu pot fi interpretate că fapte și împrejurări noi pe care instanțele să nu le fi cunoscut sau analizat (inclusiv pronunțat)”.

La baza cererii sale au stat mai multe aspecte considerate concludente. La autopsie, cadavrul fetei nu prezenta semnele unui abuz sexual și nici urmele unui corp dus de apă pe o distanță de aproximatv 5 kilometri, între Podul Mărăcineni, indicat că fiind locul înecului, și zona în care a fost găsit, respectiv, 250 de metri în aval de podul de la Vadul Pașii. Raportul de necropsie a reținut “asfixia mecanică consecutivă submersiei (înecului)” drept cauză a decesului, în condițiile în care același medic legist care a efectuat autopsia a consemnat că în stomacul și în plămânii victimei nu a fost găsită nici urmă de apă, ci doar alcool. Când instanța i-a solicitat, cinci ani mai târziu, să explice acest paradox, Serviciul Medico-Legal Buzău a răspuns că victima a decedat ca urmare a unui spasm glotic, jutificare ce ar putea intra cu ușurință în contradicție cu declarația scrisă de anchetator și semnată de singurul martor, Petruș Dedu, care a afirmat că a auzit o voce strigând după ajutor din albia răului.

Mai multe documente oficiale, emise de instituții calificate, au arătat că râul Buzău, în ziua de 20 aprilie 1997, pe tronsonul cuprins între Podul Mărăcineni și Vadul Pașii, avea o adâncime medie de 1 metru și o adâncime maximă de 1,6 metri, și nu de 4 metri, așa cum s-a reținut în primul rechizitoriu, în decizia definitivă, dar și în nota de completare din 8 ianuarie 2003 a Servicului Medico-Legal Buzău, care, pus în situația de a elucida paradoxul absenței apei din stomacul și plămânii victimei înecate, a acreditat ideea spasmului glotic și a precizat că “lipsa traumatismelor majore este explicată prin adâncimea apei (aproximativ 4 metri) din zona respectivă”.

Corpul tinerei, găsit la 10 ore de la presupusul înec

După eliberare, Costel Ghiță a cerut și obținut acte oficiale de la instituții avizate, înscrisuri care dovedesc inexistența unei intervenții de salvare desfășurate de pompierii ISU Buzău, în ziua de 20 aprilie 1997, contrar celor declarate de martori-cheie în dosar.

Corpul fetei a fost descoperit, la circa 10 ore de la momentul presupusului înec, de câțiva copii aflați la pescuit, din procesul-verbal de constatare din 20 aprilie 1997 reieșind că unul dintre ei a întors cadavrul cu fața în sus, iar martorul  Dumitru Firon, care i-a văzut pe copii pe lângă corpul victimei și care a fost audiat cu mare întârziere, a declarat că acesta era uscat, se afla pe mal, nu în albia râului, hainele erau de asemenea uscate și curate. Victima prezența câteva leziuni, simetrice, constând în escoriații pe axul central al fetei (frunte și nas), gât, ambii genunchi, părțile dorsale ale ambelor palme, așa cum a reieșit din planșele foto și din raportul de necropsie.

De asemenea, nu au existat leziuni la nivelul organelor interne, inevitabile în cazul impactului unui corp aruncat de la o înălțime de 10-15 metri (mai exact, 13,8 metri, potrivit măsurătorilor) într-o apă adâncă de 4 metri, așa cum s-a arătat în rechizitoriu. În plus, au fost persoane care au relatat presei locale, la câteva zile de la eveniment, că, la momentul descoperirii cadavrului, în zona dădeau târcoale trei indivizi cu o Dacie albă, dintre care unul se numea Marius. Aceiași indivizi ar fi fost chiar prezenți, susțin cei care au găsit cadavrul, și în momentul anchetei la fața locului.

După patru ani de proces, timp în care Costel Ghiță a stat în arest preventiv, Înalta Curte de Casație și Justiție a întors cauza la parchet, pe motiv că urmărirea penală este incompletă Prin rechizitoriul nr. 276/P/1997 din 25 noiembrie 1997, Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a lui Costel Ghiță și Marius Turcu, pentru viol urmat de sinuciderea victimei Simona Preda. Alături de aceștia, a fost trimis în judecată și Valentin Mușat, pentru tâlhărie, infracțiune comisă asupra aceleiași victime, căreia i-a luat cerceii, cu precizarea că, inițial, fusese arestat inclusiv pentru proxenetism și viol urmat de sinuciderea victimei.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în noaptea de 19 spre 20 aprilie 1997, Costel Ghiță și Marius Turcu, alături de alți tineri, băieți și fete, au dus-o pe Simona Preda în garsonieră lui Marius Turcu, din cartierul buzoian Micro 14, unde, prin violențe fizice și psihice, au supus-o la raporturi sexuale și acte de perversiune sexuală, iar apoi au transportat-o, la cererea ei, în comuna Mărăcineni. După ce a rămas singură, au susținut anchetatorii, tânăra s-a aruncat de pe podul Mărăcineni în râul Buzău, unde a decedat ca urmare a „asfixiei mecanice consecutivă submersiei (înecului)”, fiind auzită de un sătean în timp ce striga după ajutor. În prealabil, așa cum reiese din declarații, în după-amiază zilei de 19 aprilie 1997, Valentin Mușat a propus-o pe Simona Preda unui bărbat în vârstă de 54 de ani, Nicolae Chiriazi, pentru a întreține relații sexuale. Depozițiile celor doi induc mai degrabă ideea existenței unui consimțământ tacit din partea Simonei Preda, decât a unei opoziții manifestate de aceasta.

Prima hotărâre a unei instanțe a fost pronunțată la trei ani de la moartea lui Simona Preda. Prin sentința penală nr. 57/04.04.2000, judecătorul Ion Dumitru de la Tribunalul Buzău l-a condamnat pe Costel Ghiță la 15 ani de închisoare pentru perversiuni sexuale și viol urmat de decesul victimei. Pentru aceleași infracțiuni, Marius Turcu, recidivist, a primit 17 ani. În ceea ce îl privește pe Valentin Mușat, tot recidivist, acesta a fost condamnat la 5 ani de închisoare, pentru furt și tâlhărie – ambele infracțiuni calificate. Prin decizia penală nr. 385/25.09.2000, Curtea de Apel Ploieșți a menținut pedepsele.

În recurs, însă, lucrurile au luat o cu totul altă turnură. Exact în ziua în care se împlineau patru ani de la moartea adolescentei, la 20 aprilie 2001, Înalta Curte de Casație și Justiție (pe atunci, Curtea Supremă de Justiție) a luat în examinare recursurile formulate de Ghiță și Turcu, iar prin decizia nr. 2119/26.04.2001, a casat cele două hotărâri pronunțate de instanțele inferioare, menținând însă arestul preventiv al celor doi.

După această decizie din 2001 a instanței supreme – prin care au fost casate hotărârile Tribunalului Buzău și Curții de Apel Ploiești și s-a dispus completarea urmăririi penale – a urmat un al doilea ciclu procesual, încheiat la 9 septembrie 2003, la șase ani și patru luni de la decesul Simonei Preda, perioada în care lui Costel Ghiță și Marius Turcu au stat în arest preventiv.

Martorii care au susținut varianta aruncării de pe pod sunt contraziși de Ministerul Administrației și Reformei Administrative, care a precizat că, la 20 aprilie 1997, ISU Buzău nu a fost solicitat de poliție sau de alte persoane să intervină și nu a desfășurat operațiuni de salvare. Probele pe baza cărora anchetatorii au pus ulterior verdictul sinuciderii constau într-un denunț formulat, pe 21 aprilie 1997, de Valentin Mușat, dar și în două depoziții de martor, aparțînând unui colonel de la IPJ Buzău, Mihail Olteanu, și unui sătean, pe nume Dedu Petruș. Acesta din urmă, într-o declarație, datată 20 aprilie 1997, semnată de el, dar scrisă de un căpitan de poliție, a susținut că, în ziua decesului Simonei Preda, în drumul său de întoarcere de la serviciu spre casă, pe când trecea Podul Mărăcineni, a auzit țipete venite dinspre albia râului Buzău, iar când s-a aplecat peste balustrada podului, a văzut o fată îmbrăcată într-o haină grena care striga după ajutor.

Din răspunsul transmis Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău, la dată de 17 iulie 1997, de Laboratorul de Sănătate Mintală Buzău, rezultă că victima Simona Preda se află în evidențele medicului neuropsihiatru Carmen Chioașcă cu dianosticul “tulburare disociativă (Sindrom isteric) cu elemente anxioase; intelect normal; personalitate premorbidă de tip isteric. Sugestibilă, teatrală, demonstrativă, tendința permanentă de a fi în centrul atenției și de a crea situații, nevoia de mai multă afecțiune, nu finalizează acțiunile”. Din aceeași adresă, aflăm că adolescenta în vârstă de 19 ani făcea psihoterapie și că ultima ședință a avut loc cu doar șase zile înainte de a fi găsită moartă pe malul râului Buzău. Era cunoscut că făcuse o pasiune pentru buzoianul Romeo Schwartz. În jurnalul personal, victima susținea că se va arunca de pe pod, nota zilele în care avea relații sexuale cu Romeo Schwartz și reproducea pasaje de dialog în care își avertiza iubitul neglijent: „Romică, să nu-mi reproșezi niciodată de ce mă culc cu alții…”.

Într-adevăr, în jurnalul personal – pe a cărui prima pagină scrie „Acest caiet este aproape tot despre iubitul meu Schwartz Romică Marian”, Simona Preda a confirmat atât vizita la medic efectuată în ziua de luni, 14 aprilie 1997, cât și nevoia de afecțiune, reținute în fișa de evidență neuropsihiatrică. Tânăra era îndrăgostită nebunește de Romeo Schwartz, pe care îl cunoscuse prin intermediul unei colege pe nume Roxana Mihalcea, în vara anului 1996. Simona deplângea în jurnal că era bătută și înjurată de Romeo și că acesta acorda atenție altei fete.