Victoria Maria Pripon, declarată „poeta lunii noiembrie 2023“ de revista „Amurg sentimental“
Cel de-al șaselea volum al elevei de clasa a VIII-a Victoria Maria Pripon, de la Școala Gimnazială „George Emil Palade” din Buzău, „Atrium”, a fost bine primit de lumea literară, ca și celelalte de altfel, și a obținut cronici favorabile, așa cum este cea realizată de Elena Căpățînă, președinta Ligii scriitorilor – filiala Buzău, în revista „Armonii culturale”, sau cea consemnată de către Ion Machidon, directorul Revistei „Amurg sentimental”. De altfel, Victoria Maria Pripon, spune Elena Căpățînă, a fost declarată „poeta lunii noiembrie 2023” de revista bucureșteană „Amurg sentimental”.
Ion Machidon vede în Victoria Maria Pripon „modelul poetului tânăr demn de urmat” și consemnează: „Victoria, care, încă adolescentă, a urcat cu mult curaj la tribuna marii poezii și, după cum se întrevăd lucrurile, în bătălia sa cu timpul, Victoria îi va reveni în totalitate. Nu ne stă în fire să dăm verdicte categorice, dar poeta de față merită acest lucru, ba mai mult, elogiile cititorilor săi, degustători de poezie rafinată, vor sesiza în versurile sale vocea copilului-poet ce scrie parcă din alte dimensiuni temporale, pentru alte generații de iubitori de literatură… Scriem astfel, impresionați de lectura răscolitoare a poemului <Vanitate infinită> (Intro), cu care se deschide sumarul volumului său de poeme, intitulat <Vanitas>, scris în limba engleză și tradus în limba română de către autoare: <Am scris / În engleză, / Am tradus / Misterul neterminat, / În țara mea natală / Dincolo de iernile geroase. // Am căutat emoții / Care depășesc limitele / Lumii noastre / Cu mult timp înainte de prezent, / Îndeplinind o misiune / Îmbrățișând / Nesfârșita vanitate/ Scrisă din lacrimile dragonilor>. Versuri excepționale, rostite cu patos din atâtea trăiri poetice, conturându-i profilul ce se întrevede încă de pe acum, cel al unei voci poetice feminine autentice”.
Pentru cei mai puțin încrezători în forța poetică a unei eleve, trebuie să spunem că Victoria este recomandată de nenumăratele premii obținute încă de la debut. De ele pomenește în treacăt și Elena Căpățînă: „Victoria Maria Pripon a obținut, în anul 2023, fie Marele premiu, sau Premiul Special al Juriului, fie mai multe premii I, II și III, la concursuri de poezie pentru elevi de gimnaziu, naționale și internaționale, cu poezii scrise în limba română, în engleză și în germană, dar și premii importante la secțiunea eseu”. Este și firesc, pentru că Victoria rămâne un poet valoros prin ceea ce creează, și versurile ei ar fi fost la fel de profunde și de inspiraționale și în situația în care ea nu ar fi participat la concursuri literare. Dar pentru că are foarte multe participări, premiile stau mărturie valorii și inspirației cu care crează poezie. Versurile sale se află, în mare parte, între coperțile celor șase volume ale sale, dar o bună parte au ajuns în reviste din Buzău, Râmnicu Sărat, Sibiu, București, Cluj, în antologii, dar și pe diferite site-uri cu specific literar.
Ea este inclusă în proiectul UZPR – „Scriitori din Generația 2000”, ultimele sale două volume fiind publicate în 2023, și prezentate în cadrul Târgului de carte Gaudeamus București. Cel mai recent volum „Atrium” (72 de poezii) l-a prezentat de Ziua Culturii Naționale, în 2024, în cadrul unui eveniment literar organizat la sala Mare a Consiliului Județean Buzău de către Liga Scriitorilor – filiala Buzău împreună cu câțiva parteneri din domeniul educației și culturii județene.
Despre acest volum, Elena Căpățînă a scris pentru „Armonii culturale” astfel: „Citind volumul m-am gândit la atrium, acea încăpere centrală a clădirilor la romani, pentru oaspeți și vizitatori, cu acoperișul deschis la centru, prin care <Focul ce se risipește în zare / Începe să ardă când se stinge, / Iar căldura sa îngheață seninul cer>… (Pădurea zorilor). Pentru că la Victoria Maria Pripon <Versurile sunt / Priponite / Între timpuri> (Între timpuri). <Din nimic se creează / păduri de cuvinte, / Iar timpul fură vorbele altei vieți> (Secole), <Copacii galopând spre păduri / Formează tabloul / Unei scântei de iarnă> (Pădurea zorilor), pentru că <Vorbele ce rămân nerostite / le trimit mai departe / Pentru a aduce izbânda>, (Colosseum), deoarece <Vorbele sunt tentații / Prinse între buze, / Între dinții existenței> (Cuvinte)”. Iată că prin acest volum, Atrium, autoarea ne invită să fim oaspeții ei, să citim poeziile și <Să ne bucurăm așadar / De aceste clipe / Împreună> (Așadar…) pentru că <Fiecare moment este rar, unic / Și îndemnat să dispară din / Mâinile delicate ale zilei de mâine< (Așadar…) și, odată ajunși în atrium, să <sperăm să se odihnească timpul / și să se ofilească din nou clepsidra> (Tablou)”.
Bineînțeles că „Atrium” este o metaforă din ale cărei înțelesuri, președinta Ligii Scriitorilor a desprins și cărarea către inimă. „Dar despre atriu – atrium – putem vorbi și dacă ne gândim la cele două încăperi ale inimii, organul central, cu importanță vitală pentru fiecare dintre noi. Iar când inima, metaforic vorbind, este deschisă, pașii te poartă <spre contemplare: / Cu ochii deschiși>, (Izvorul reveriei) și spui, ca și autoarea, <Caut să ascut iubirea / … Păstrez necunoscută / Cheia sufletului> și <Ne vom întâlni, / Vom desprinde florile uscate / Din pomii eternității> (Noul capitol), că doar în inimă <Ascult tăcuta natură, / În metafore firele se rup, / Viorile nu cântă încă o dată, / Ci se despart în stele, / Praf de vise> (Anotimpuri irosite)”, a mai consemnat Elena Căpățînă.
