Verde de la Iohannis pentru urmărirea penală a unui fost senator de Buzău în dosarul Mineriadei
Președintele Klaus Iohannis i-a trimis marți ministrului Justiției, Alina Gorghiu, încuviințarea urmăririi penale în cazul fostului premier Petre Roman și fostului vicepremier Gelu Voican Voiculescu – senator de Buzău ales pe listele Frontului Salvării Naționale în legislatura 1990-1992 -, în dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990.
În decembrie 2020, instanța supremă a decis ca dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990 – în care fostul preşedinte Ion Iliescu, fostul premier Petre Roman şi fostul director al SRI Virgil Măgureanu au fost trimiși în judecată în iunie 2017 pentru infracţiuni contra umanităţii – să se întoarcă la Parchet pentru refacerea anchetei. Dosarul a fost trimis în judecată în 2017 și a stat doi ani în cameră preliminară la instanța supremă.
În mai 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că dosarul Mineriadei să fie retrimis Parchetului pentru refacerea anchetei, iar soluția a generat un val de nemulțumiri în rândul părților civile din dosar care s-au aflat în sală și care au acuzat atunci „injustiția”: „Pentru injustiția asta nefuncțională aservită ne luptăm de 29 de ani, au rămas urmași, dar acest dosar istoric arată clar că noi cu sânge am câștigat libertatea. Ce rost mai am eu față de societate, când nu am parte de acest proces echitabil? Bătaie de joc”, spunea atunci Marin Stoica, care în iunie 1990 a fost bătut cu sălbăticie, până a intrat în comă.
Decizia nu a fost însă definitivă, fiind atacată atât de către Parchetul General, cât și de către sute de victime și de moștenitori ai acestora. În decembrie 2020, instanța supremă a respins definitiv ca nefondate aceste contestaţii. Astfel, la mai bine de 30 de ani de la evenimentele în care au fost împușcate patru persoane, iar alte peste 1.000 au fost rănite, dosarul Mineriadei s-a întors la Parchetul General – Secţia Parchetelor Militare, pentru refacerea de la zero a anchetei. Instanța supremă a invocat lipsa dispoziţiei de începere a urmăririi penale pentru faptele „pretins comise” de Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu şi Mugurel Cristian Florescu (fost adjunct al procurorului general al României), în perioada 11-12 iunie 1990, „sub aspectul nelegalităţii urmăririi penale efectuate în cauză după redeschiderea urmăririi penale în ceea ce priveşte comiterea infracţiunii de crime împotriva umanităţii în varianta normativă a uciderii unor persoane”. ÎCCJ a invocat nulitatea mai multor acte de urmărire penală pe numele celor inculpaţi, constatând nulitatea rechizitoriului întocmit în cauză.
În 13 iunie 2017, Parchetul General i-a trimis în judecată pe Ion Iliescu, la data faptelor preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională (CPUN) şi preşedinte al României, Petre Roman, fost prim-ministru, Gelu Voican Voiculescu, fost viceprim-ministru, Virgil Măgureanu, fost director al Serviciului Român de Informaţii, general (rez.) Mugurel Cristian Florescu, adjunct al procurorului general şi şef al Direcţiei Procuraturilor Militare. De asemenea, au fost trimiși în judecată: amiral (rez.) Emil „Cico” Dumitrescu, la data faptelor membru al CPUN şi şef al Direcţiei Generale de Cultură, Presă şi Sport din cadrul Ministerului de Interne, Cazimir Ionescu, vicepreşedinte al CPUN, Adrian Sârbu, şef de cabinet şi consilier al prim-ministrului; Miron Cozma, preşedinte al Biroului Executiv al Ligii Sindicatelor Miniere Libere „Valea Jiului”, Matei Drella, lider de sindicat la Exploatarea Minieră Bărbăteni; Plăieş Cornel Burlec, ministru adjunct la Ministerul Minelor, general (rez.) Vasile Dobrinoiu, comandant al Şcolii Militare Superioare de Ofiţeri a Ministerului de Interne, colonel (rez.) Petre Petre, comandant al Unităţii Militare 0575 Măgurele aparţinând Ministerului de Interne și Alexandru Ghinescu, director al fostei Întreprinderi de Mașini Grele București (IMGB).
Procurorii militari spun că, în zilele de 11 şi 12 iunie 1990, autorităţile statului au hotărât să declanşeze un atac violent împotriva manifestanţilor aflaţi în Piaţa Universităţii din Bucureşti, care militau în principal pentru adoptarea punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara – care cerea excluderea din viața publică a foștilor activiști ai Partidului Comunist Român și a lucrătorilor fostei poliții politice, Securitatea – şi îşi exprimau, în mod paşnic, opiniile politice, în contradicţie cu cele ale majorităţii care forma puterea politică la acel moment. În acest atac au fost implicate, în mod nelegal, forţe ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naţionale, SRI, precum şi peste 10.000 de mineri şi alţi muncitori din mai multe zone ale ţării. Atacul a fost pus în practică în dimineaţa zilei de 13 iunie 1990, având următoarele consecinţe: moartea prin împuşcare a patru persoane, vătămarea integrităţii fizice sau psihice a unui număr total de 1.388 de persoane, privarea de dreptul fundamental la libertate, din motive de ordin politic, a unui număr total de 1.250 de persoane, conform procurorilor.
În 15 ianuarie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus introducerea mai multor instituţii, între care Guvern, Jandarmerie, Parchetul General, ministerele de Interne, Finanțe și Apărării, ca părţi responsabile civilmente în dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990, în care fostul preşedinte Ion Iliescu este judecat pentru infracţiuni contra umanităţii.
Judecat în Dosarul Revoluției
Gelu Voican Voiculescu este judecat și în Dosarul Revoluției din decembrie 1989, al cărui rechizitoriu a fost făcut public doar parţial. Procurorii notează în document că Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu şi Iosif Rus au pus la punct, în ultima săptămână din luna decembrie a anului 1989, o „amplă, sistematică şi generalizată operaţiune de inducere în eroare, unică în istoria naţională”, a cărei victimă a fost „întreaga opinie publică”. În rechizitoriu se subliniază rolul determinant pe care Ministerul Apărării Naţionale l-a avut, la acel moment, în instalarea noii puteri în fruntea căreia s-a aflat Ion Iliescu, militarii implicaţi în evenimentele din 1989 nefiind traşi la răspundere atâta vreme cât acesta a păstrat puterea politică.
Procurorii care au anchetat dosarul Revoluţiei fac referire, în rechizitoriu, la o „vastă şi profesionistă operaţiune militară de inducere în eroare care a debutat în după-amiaza zilei de 22 decembrie” 1989, al cărei scop a fost crearea unei „psihoze generalizate” prin inducerea în eroare a populaţiei cu privire la existenţa „teroriştilor” în perioada evenimentelor de la sfârşitul anului 1989. Operaţiunea de inducere în eroare avea scopul de a determina opinia publică să susţină noua putere politică, susţinută de MApN. Din declaraţiile martorilor şi din probatoriu reiese, de asemenea, că aceia care au pus la cale această operaţiune s-au folosit de elemente care se regăseau, de altfel, în documente ale MApN întocmite în vara lui 1989, documente care induceau ideea de „inamic” din afară şi de „terorist”. „Analiza întregului probatoriu administrat în prezenta cauză a relevat că inculpaţii Iliescu Ion, Voiculescu Voican Gelu şi Rus Iosif au acţionat în intervalul de timp 22 decembrie, orele 16.00 – 30 decembrie 1989 cu scopul de a prelua puterea totală politico-militară în România, de a păstra şi consolida puterea dobândită şi de a se legitima în faţa opiniei publice interne şi internaţionale. Pentru realizarea scopului s-a recurs la o amplă, sistematică şi generalizată operaţiune de inducere în eroare, unică în istoria naţională. Victima acestei operaţiuni a fost întreaga opinie publică. Psihoza generată şi amplificată de conduitele acestor inculpaţi a stat la baza tragediilor survenite în intervalul de timp amintit”, scriu procurorii de la Secţia Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în rechizitoriul din 29 iulie 2022. Anchetatorii îşi argumentează concluzia invocând declaraţiile mai multor martori, persoane care în acea perioadă sau în perioada imediat următoare incidentelor de la Revoluţia din 1989 au deţinut funcţii importante în structurile statului român.
Procurorii consideră că toate faptele indică „temeinicia” afirmaţiilor celor trei martori, arătând că preluarea puterii de către fostul Comitet al Frontului Salvării Naţionale nu s-ar fi putut produce fără sprijinul Ministerului Apărării Naţionale, una dintre puţinele instituţii care la acea vreme nu a cunoscut un vid de putere. Anchetatorii fac referire la „un pact” între formaţiunea înfiinţată de Ion Iliescu şi MApN, prin care cele două structuri s-au susţinut reciproc pentru a prelua puterea. De altfel, foşti ofițeri de rang înalt din mai multe structuri militare au confirmat în declaraţiile lor de martori, această ipoteză: „Ziua de 22 decembrie 1989 a adus o schimbare radicală a întregii societăţi româneşti, astfel încât s-a produs o perturbare serioasă a tuturor domeniilor de activitate. Dar, ca pilon esenţial al Statului Român, MApN nu a resimţit vidul de putere, actul de comandă în întreaga armată rămânând eficient. Spre deosebire, în acelaşi timp, ministerul de interne (încorporând DSS) a fost complet destructurat. Fără acest sprijin, nu ar fi fost posibil ca CFSN să devină forţa conducătoare a ţării. Practic, conducerea MApN (ministru al apărării fiind generalul Stănculescu Atanasie Victor) a permis intrarea «grupului Iliescu» în sediul central al instituţiei, iar lui Iliescu Ion i-a fost prezentat onorul militar. Decizia neechivocă a fost ca întreaga armată să se subordoneze acestuia şi CFSN”, notează procurorii.
Cine este Gelu Voican Voiculescu
Gelu Voican Voiculescu este de formaţie geolog. Revoluţia din 1989 l-a adus la vârful unei societăţi caracte-rizate printr-o dezordine indiscutabilă. Aproape instantaneu, Gelu Voican Voiculescu intră în atenţia opiniei publice, fiind considerat unul dintre personajele-cheie ale evenimentelor din perioada respectivă. A participat, ca delegat al Frontului Salvării Naţionale (FSN), alături de generalul Victor Atanasie Stănculescu şi de Virgil Măgureanu, la procesul intentat lui Nicolae Ceauşescu, din 25 decembrie 1989. Mai mult, după execuţia soţilor Ceauşescu, chiar Gelu Voican Voiculescu s-a ocupat de înhumarea acestora.
Ulterior, omul politic Gelu Voican Voiculescu a deţinut funcţiile de vicepremier în primul guvern provizoriu (28 decembrie 1989 – 28 iunie 1990), guvern condus de Petre Roman. După alegerile din 20 mai 1990, Gelu Voican Voiculescu a fost ales senator de Buzău pe listele FSN. A demisionat din Parlament în 1992, iar între 1994 şi 1996 a fost numit ambasador în Tunisia de preşedintele de atunci, Ion Iliescu. Doi ani mai târziu, Gelu Voican Voiculescu a fost rechemat din funcţie, iar, în iulie 2001, Voiculescu a fost acreditat, din nou, ambasador, de data aceasta în Maroc. S-a reîntors în România în ianuarie 2005, atunci când i-a expirat mandatul.
Gelu Voican Voiculescu a primit verdict de la CNSAS de „necolaborare cu Securitatea”, după ce asupra sa au planat suspiciuni că ar fi scris note despre liderul Mişcării de Integrare Spirituală în Absolut (MISA), Gregorian Bivolaru.
De asemenea, Gelu Voican Voiculescu, în vârstă de 83 ani, este căsătorit cu o femeie din Buzău cu 41 de ani mai tânără. Georgiana Daniela Arsene, în vârstă de 42 de ani, născută la Verneşti, a lucrat, ca ziarist, la câteva publicaţii din Buzău. În prezent, ea scrie pentru agenţia de presă „Sputnik”, principalul mijloc de propagandă al Federaţiei Ruse în România; de altfel, pe pagina sa de Facebook, ea are drept fotografie de copertă o imagine a preşedintelui Vladimir Putin. Georgiana Arsene deţine şi un blog, „În prima linie”, al cărui motto este un citat din președintele rus: „Uneori, este necesar să rămâi singur pentru a dovedi că ai dreptate”.
