Statul, dar și cetățenii, uită destul de des conceptul de „contract social”, încrederea în instituții fiind, în ultimii ani, din ce în ce mai mică, iar relația din ce în ce mai nefuncțională.
În mai puțin de o lună de zile au fost aplicate peste 200.000 de amenzi cu un total al încasărilor de 84 milioane de euro, echivalentul impozitului pe profit la nivel național pe luna februarie 2020.
În același timp, deși cu amenzile suntem în top mondial, cu testarea suntem la celălalt capăt și avem în total aproximativ 100.000 de teste efectuate, pe ultimul loc din Uniunea Europeană. Țări cu o populație mult mai puțin numeroasă decât România au un număr de teste considerabil mai mare. Suntem la egalitate cu Nouă Zeelandă, care are o populație de numai 4,7 milioane locuitori și depășiți clar de Venezuela, țară aflată în faliment național.
Statul român a amendat deja peste 1% din numărul total de cetățeni. Au apărut deja foarte multe voci care acuză că polițiștii au normă de amendat; poate știți cazul polițistului dintr-o comună din Timiș care și-a făcut curaj și a publicat cum superiorii ierarhici cer amenzi pe linie, cât mai multe. La final, comisarul spunea: „Vedeți că se poate!”.
Se amendează masiv și nu doar la oraș cum s-ar crede, ci și în rural. Amendează bătrâni cu o pensie de mizerie, îi amendează pe cei fără venituri, amendează corporatiști care nu au trecut intervalul orar în declarație. Circulă un video cu o femeie care a ieșit cu câinele la plimbare fără declarație pe proprie răspundere. A prins-o polițistul și a amendat-o, iar femeia, din disperare, s-a pus în genunchi. Pentru că o astfel de amendă de minim 2.000 lei, înseamnă că nu va mai avea ce pune pe masă, toată luna. Și posibil și luna viitoare. La țară, aceeași poveste: sunt amendați la grămadă oameni fără acces la internet, oameni care nu știu cum arată o declarație și de ce este necesară, oameni simpli care muncesc toată ziua la câmp și nu stau seara la televizor să asculte ce mai spune ministrul Vela.
Asta se întâmplă când contractul social nu mai funcționează, când instituțiile statului nu mai văd scopul, ci doar mijloacele, dar și mai rău, când se golesc de umanitate și de compasiune în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Când nu reușești să testezi, amendezi. E absurd. Nu așa arată o țară democratică și niciuna în care să se acționeze eficient împotriva unei pandemii. Nu degeaba se testează masiv în majoritatea țărilor. Doar în felul ăsta poți să identifici și se izolezi din timp persoanele și zonele ce sunt focare de infecție.
Traian Berbeceanu, șeful de Cabinet al Ministrului de Interne spune că „la violență trebuie răspuns cu violență”. Ne dezicem clar de acest îndemn, instituțiile trebuie să acționeze ferm, cu proceduri clare, cu dotări tehnice adecvate, imobilizând și reținând persoanele violente, nu să le aplice „o mamă de bătaie” și apoi să le expună pozele cu fața mutilată pe pagina MAI. Dupa imaginile de săptămâna trecută, în care o persoană absolut pașnică era lovită violent, a apărut un nou filmuleț în care un șef de post din Bolintin Vale lovește în mod repetat, cu picioarele, o persoană imobilizată și întinsă la sol. Este inacceptabil în România secolului 21, într-o țară în care drepturile omului sunt ferm menționate în Constituție. Pentru asta a cerut Guvernul țării suspendarea acestor drepturi, ca să aibă voie Poliția Română să bată cetățenii? Sperăm că nu!
Susținem pe această cale că nu asta este direcția sănătoasă pentru România. Dialogul social, educația, respectul reciproc între cetățeni și Statul român trebuie să fie stâlpii pe care să construim un contract social care să aducă bunăstare societății românești. Nu vom reuși asta în câteva zile dar putem începe ACUM! Ce solicităm cât se poate de vehement, ca un slogan al acestei pandemii, este: Testare, nu amendare!
Text asumat de USR – Organizația Județeană Buzău
Asa o fi, dar daca astazi batranul nelinistit, este sanatos si a doua zi umbla prin toate magazinele si se imbolnaveste si apoi moare, este bine ? Am 70 de ani si ma aprovizionez singur, dar vad eu ca leatul meu sunt batuti rau in cap. Stau la et. 1 in strada si ma uimeste, ei sunt primii in miscare la prima ora, dai de ei in autobus, stand la ghisee de la primele ore, iar la magazine pana nu scotocesc si pune mana pe toate produsele, nu se lasa. Si cumpara medicamente, continuu, de orice si alearga bezmetici ptr. o aspirina pana o gaseste. Ala din Micro 14 vine in Dorobanti, iar al din Dorobanti merge in M.14. La ora 11.00 fara 10-15 min. deja sunt puzderie, peste tot. Fac „bisericute” si tot discuta politica la colt de strada. Probabil au bani de la copii ptr. ca tot cumpara, mereu fara limita, zilnic si toti se vaita ca nu au bani. Pietele sunt arhipline si poarta zilnic plasele dupa ei. Majoritatea, din nestiinta, din prostie, tin mastile pe barba, neacoperindu-si gura si nasul. Cam asta-i ce vad eu in cartierul meu, dar nu numai. Aici in Dorobanti intre piata de legume si Boromir, farmacia Catena, nu ai loc sa treci, puzderie de varsnici fara nici-un rost pe acolo, se amesteca cu noii „pribegi” veniti din vest si tot asa zilnic , mai ales in orele 11,00- 13,00. Pe traseul acela de la un capat la altul sunt zeci si zeci de indivizi ce „freaca matul” pe acolo si nimeni nu le zice nimic, nu ai pe unde trece.