Luna februarie este numită în tradiția populară și „Făurar”, nume care vine de la Faur, adică timpul când se ascuțeau uneltele pentru începutul sezonului agrar. De aceea, este considerată o lună capricioasă, o lună a tradițiilor legate de ciclul „sfârșit – început”.
În afară de sărbătoarea îndrăgostiților cunoscută în popor sub numele de „Dragobete”, luna februarie este străbătută de sărbători religioase dedicate Întâmpinării Domnului și Sfânților Trifon, Mucenicul Haralambie și Mucenicul Vlasie Episcopul.
Sfântul Trifon (1 februarie) sau Trif Nebunul este pentru oamenii de la sate sfântul care apără viile și livezile de omizi, lăcuste, viermi, gândaci. Pentru a proteja holdele de insecte, era sărbătorit prin diferite interdicții la muncă. Oamenii se duceau dimineața la biserică ca să ia aghiazmă făcută anume, cu care stropeau viile, livezile, grădinile. După istorisirile populare, numele de „Trif Nebunul” i se trage din faptul că a speriat-o pe Maica Domnului atunci când aceasta se ducea la biserică după 40 de zile de la Nașterea lui Iisus Hristos.
La 40 zile după Crăciun, la 2 februarie, când biserica ortodoxă sărbătorește Întâmpinarea Domnului, spiritualitatea populară păstrează sărbătoarea numită „Stretenie” sau „Ziua Ursului”, se arată pe azm.gov.ro. Potrivit sursei citate, se consideră că „în această zi anotimpul rece se confruntă cu cel cald, sărbătoarea fiind un reper pentru prevederea timpului calendaristic. Oamenii puneau schimbarea vremii pe seama comportamentului paradoxal al ursului, numit Ăl Mare sau Martin. Pentru a câștiga bunăvoința animalului sălbatic, ei așezau pe potecile pe unde obișnuia să treacă acesta, bucăți de carne sau vase cu miere de albine. Se consideră că puterea acestui animal era transferată asupra oamenilor, în special asupra copiilor, dacă aceștia se ungeau, în ziua de 2 februarie, cu grăsime de urs”. De aceea, bolnavii de „sperietoare” erau „tratați” în această zi prin afumare cu păr smuls dintr-o blană de urs. Țăranii luau drept reper această zi și în ceea ce privește stabilirea duratei iernii. „Se credea că, dacă în această zi este soare, ursul iese din bârlog și, văzându-și umbra, se sperie și se retrage, prevestind, astfel, prelungirea iernii cu încă șase săptămâni. Dimpotrivă, dacă în ziua de Stretenie cerul este înnorat, ursul nu-și poate vedea umbra și rămâne afară, prevestind slăbirea frigului și apropierea primăverii”, informează azm.gov.ro.
Sfântul Haralambie, sărbătorit pe 10 februarie, este un sfânt care a trăit în secolul al II-lea și a fost episcop al cetății Magnezia din Asia Mică. El tămăduia oamenii și animalele fără plată. De aceea, lumea l-a făcut sfânt pe Haralambie, patron al ciumei. Icoanele îl înfățișează pe acest sfânt ținând ciuma în lanț.
Legat de tradiția agrară, se crede că dacă plouă în această zi, atunci ploaia va continua timp de 40 de zile. În această zi se face pomană pentru cei care nu au murit de moarte bună, iar coliva făcută se păstrează pentru a fi dată la păsări, dacă se îmbolnăvesc.
Sfântul Vlasie este sărbătorit pe 11 februarie. El era din cetatea Sevastia și a trăit pe vremea împăratului Dioclețian. Prin viața fără prihană și împodobită cu fapte bune, a fost uns episcop în cetatea sa.
Dragobetele sărbătorit de români pe 24 februarie are rădăcini foarte vechi, ciar de pe timpul dacilor, pentru care acesta era o divinitate asemeni lui Cupidon (al romanilor) și Eros (al vechilor greci). Legenda spune că el este fiul Dochiei, și în unele zone poartă numele de Năvalnicul sau Logodnicul păsărilor. Muzeul Țăranului Român consemnează referitor la această sărbătoare că nu în toate regiunile Dragobetele era sărbătorit pe 24 februarie. Prin unele locuri, oamenii socoteau că el cade chiar pe 1 martie. De aceea, îl numeau „Dragobete, cap de primăvară”. Se credea că în ziua de Dragobete păsările își găsesc perechea și își fac cuiburi.
