În fiecare an, pe 15 august, ortodocşii și catolicii prăznuiesc adormirea Maicii Domnului, una dintre cele mai importante sărbători închinate „celei mai cinstite decât heruvimii şi mai mărite fără de asemănare decât serafimii”, așa cum se arată într-o cântare bisericească, atunci când se sfinţesc Darurile în „Trupul şi Sângele Domnului Iisus Hristos”, în Biserică, la Liturghie.
Cinstirea Maicii Domnului face parte din tezaurul de credinţă al Ortodoxiei, deoarece Sfânta Fecioara Maria, numită şi Maica Domnului, este cea mai aleasă şi preamărită decât toți sfinții, întrucât ea L-a născut prin puterea Duhului Sfânt pe Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
Creştinii o cinstesc pe Maica Domnului pentru că Însuşi Dumnezeu a cinstit-o prin alegerea ei ca să-L nască pe Iisus Hristos. O cinstesc pe Maica Domnului și pentru că Însuşi Mântuitorul Hristos a acceptat să sălăşluiască în pântecele Sfintei Fecioare Maria, care a devenit „potir ales”, „vas al sfinţeniei” etc.
Maica Domnului mai este cinstită și pentru că Sfinţii Apostoli au preamărit-o în mod deosebit. De la Sfinţii Apostoli au început şi Sfinţii Părinţi să-i dedice cele mai frumoase cântări şi slujbe bisericeşti.
„Toţi voievozii români au zidit biserici şi mănăstiri cu hramuri în cinstea Maicii Domnului. Poeţii români i-au dedicat cele mai frumoase poezii. Mulţi pictori români au zugrăvit-o pe Maica Domnului în cele mai frumoase culori, iar călugării de la Muntele Athos, din Grecia, au numit-o <ocrotitoarea României>, în timp ce ţara noastră este numită <Grădina Maicii Domnului>”, se arată în lucrarea „Mărturii în lumina dreptei credințe”, semnată Sava Bogasiu.
Sfânta Maria mai este considerată de către români ocrotitoarea marinarilor, acestea fiind motivul pentru care la 15 august se sărbătorește și Ziua Marinei.
Maica Domnului este considerată ocrotitoarea şi ajutătoarea familiei creştine, și grabnic ajutătoare celor năpăstuiţi.
Tradiţia nu-i uită nici pe cei care au părăsit această lume, astfel că în dimineaţa de 15 august credincioșii merg să tămâieze mormintele. În popor se spune că în această zi rugăciunile către Sfânta Maria sunt cele mai ascultate, din tot anul.
Oamenii merg la biserică şi se roagă la Fecioara Maria pentru sănătate, pentru căsătorie, pentru naştere uşoară şi pentru vindecări.
În tradiția populară se spune că dacă fetele nemăritate culeg flori din grădină și le duc la biserică, aşezându-le la icoane, la această sărbătoare, familiile acestora vor fi protejate de boli şi de necazuri.
Adormirea Maicii Domnului la romano-catolici
Sărbătoarea celebrată în ziua de 15 august, dedicată Sfintei Fecioare Maria, este una din cele mai vechi celebrări mariane ale creștinătății. Ea este menționată deopotrivă în Răsărit și în Apus încă din secolele VI-VIII cu nume oarecum diferite și totuși complementare: „Adormirea Maicii Domnului”, în Răsărit, și „Ridicarea la cer a Maicii Domnului”.
Data de 15 august a fost aleasă pentru această sărbătoare, întrucât ea coincide cu consacrarea la Ierusalim a primei biserici dedicate Mariei, „mama lui Isus, Fiul lui Dumnezeu”, în secolul al V-lea, la puțin timp după Conciliul din Efes (431). În credinţa Bisericii Romano-Catolice, sărbătoarea este denumită și Înălţarea Fecioarei Maria (sau Ridicarea la cer), cu referire la ridicarea trupului și sufletului Maicii Domnului la cer, la sfârşitul vieţii sale pe pământ.
Termenul „adormire” este cel mai vechi care se foloseşte în legătură cu sfârşitul vieţii Maicii Domnului. Sărbătorirea acestui fapt a fost decretată pentru Orient în secolul al VII-lea de către împăratul bizantin Mauriţiu. În acelaşi veac, sărbătoarea este introdusă şi la Roma, de către un papă grec, Sergiu I.
Adormirea Maicii Domnului este celebrată de romano-catolici printr-un program intens de rugăciuni (de exemplu ruga Sfântului Rozariu, Sfânta Liturghie, Adorațiile și Vigilia). Duminică are loc Solemnitatea Adormirii Maicii Domnului. Un lucru specific pentru romano-catolici ține de o practică religioasă denumită „novena”, practic nouă zile de rugăciuni în vederea unei sărbători mari. Sunt rugăciuni speciale care se fac în fiecare zi, începând cu nouă zile înainte de o sărbătoare mare. (C.B.)
Data de 15 august a fost aleasă pentru această sărbătoare, întrucât ea coincide cu consacrarea la Ierusalim a primei biserici dedicate Mariei, „mama lui Isus, Fiul lui Dumnezeu”, în secolul al V-lea, la puțin timp după Conciliul din Efes (431). În credinţa Bisericii Romano-Catolice, sărbătoarea este denumită și Înălţarea Fecioarei Maria (sau Ridicarea la cer), cu referire la ridicarea trupului și sufletului Maicii Domnului la cer, la sfârşitul vieţii sale pe pământ.
