Uneori, comunitățile au nevoie de locuri în care oamenii să se simtă văzuți, ascultați și înțeleși. Festivalul „TIM!D”, care a avut loc în weekend, s-a născut exact din nevoia de a aduce oamenii mai aproape unii de alții și mai aproape de specialiștii care îi pot sprijini atunci când viața devine grea. Este un eveniment pentru toți: pentru tinerii care simt singurătatea apăsătoare, pentru părinții care caută să își înțeleagă mai bine copiii, dar și pentru oricine își dorește să descopere cum arta, muzica și dansul pot vindeca și apropia.
„TIM!D” este un festival despre prietenie și despre curaj. El împrietenește oamenii cu psihoterapeuții, arată că a cere ajutor nu este o slăbiciune, ci un gest de putere, și deschide drumuri noi către o comunitate mai unită. Aici, fiecare specialist are șansa să fie cunoscut și apreciat, fiecare participant își poate găsi răspunsuri și fiecare moment artistic devine o formă de terapie.
Este un festival la care vii nu doar să asculți muzică sau să participi la ateliere, ci și să simți că aparții unei comunități care nu te lasă singur. Un loc unde emoțiile devin mai ușor de purtat, iar oamenii, mai aproape unii de ceilalți.
Despre cum s-a născut această inițiativă și de ce este atât de importantă pentru Buzău, ne povestește directoarea Centrului Cultural și Educațional „Alexandru Marghiloman”, Florina Potîrniche, inițiatoarea festivalului TIM!D, care și-a propus ca acest festival să devină anual și să strângă în jurul lui cât mai mulți specialiști din Buzău și nu numai, și să încurajeze buzoienii să li se adreseze atunci când au nevoie de ajutor.
Reporter: Cum a apărut ideea festivalului?
Florina Potîrniche: Ideea festivalului a apărut anul trecut, când mă gândeam ce aș putea aduce nou în programul de proiecte culturale de la Centrul Cultural și Educațional „Alexandru Marghiloman”. Mi-am pus întrebarea: dacă ar fi să creez un proiect care să mă reprezinte în totalitate și să se desfășoare la Buzău, cum ar arăta acesta? Răspunsul a venit firesc: un festival care să îmbine pasiunile mele pentru psihologie, psihoterapie și artă.
Psihoterapia este domeniul care m-a ajutat enorm în momentele grele ale vieții, m-a sprijinit să cresc, să mă dezvolt ca om și ca mamă. Îmbinarea dintre terapie și artă a venit natural, ca o reflectare a ceea ce sunt și a ceea ce iubesc. Așa s-a născut ideea unui festival de terapie prin artă.
Inspirația a venit într-o noapte de insomnie, într-un moment de vulnerabilitate. Atunci mi-am dat seama că „TIM!D” poate fi mai mult decât un nume : un acronim pentru „Terapie”, „Introspecție”, „Muzică”, „Integrare” și „Dans”. Am simțit că acest nume îi dă exact energia cu care a luat naștere: o energie TIM!Dă, dar curajoasă, care iese în lume pas cu pas. Într-un fel, festivalul reflectă și felul meu de a fi, o persoană care a învățat în timp să depășească barierele interacțiunii cu ceilalți. De multe ori, când nu știu să inițiez o conversație, spun direct: „Nu știu ce
să-ți spun, dar vreau să vorbesc cu tine”. Din această sinceritate s-a născut „TIM!D”.
Ne-am inspirat și din Festivalul „AFECT”, ajuns deja la a cincea ediție în Brașov, unde am avut ocazia să particip la ateliere și să văd cum se transformă un oraș întreg atunci când are loc un astfel de eveniment. Mi s-a părut extraordinar. În afară de „AFECT”, nu știu să mai existe alt festival de acest tip în țară. La Buzău, „TIM!D” este la prima ediție și cred că aduce aceeași bucurie și aceeași transformare pe care le-am trăit eu la Brașov.
Rep.: Cum au reacționat oamenii? Noi nu suntem încă atât de deschiși să mergem la psiholog, la psihiatru, ceea ce ar fi firesc atunci când simțim că avem nevoie de ajutor. V-ați gândit că o să aduceți un beneficiu comunității și în direcția asta de deschidere către sănătatea emoțională?
F.P.: Cu această intenție am pornit festivalul. Înainte de toate, el este un proiect educațional prin care facem educație pentru sănătate emoțională și sănătate mintală. Ne dorim ca „TIM!D” să fie un prim pas pentru cei care încă nu au avut curajul să înceapă acest drum sau, pentru cei care l-au început deja, o modalitate de a descoperi tehnici noi, forme diferite de terapie și specialiști cu care ar putea continua să lucreze. Poate că nu toată lumea va alege psihoterapia clasică, însă există alternative prin artă, iar acesta este motivul pentru care arta ocupă un loc atât de important în festival. În edițiile viitoare vom aduce tot mai mulți art-terapeuți: cei care lucrează cu mișcarea, cu artele spectacolului, cu tehnici teatrale, vizuale sau textile. Festivalul va deveni astfel o adevărată îmbinare de arte.
Reacțiile de până acum au fost foarte variate. Am primit întrebări curioase precum: „Ce faceți voi acolo la TIM!D?”, „Ce se întâmplă?”, „De ce un festival de psihologie?”, „Cine vine acolo?”, unele rostite cu reticență, altele cu deschidere. Am întâlnit și oameni care spuneau: „Nu prea cred în lucrurile acestea, dar o să vin să văd ce se întâmplă”. Toate aceste reacții m-au bucurat, dar mai ales cele venite de la oameni care au avut curajul să se deschidă și să fie vulnerabili. De când am anunțat festivalul, mulți prieteni și cunoscuți mi-au mărturisit că au trecut prin perioade foarte grele și că au apelat de multe ori la psiholog. Sunt genul de conversații pe care nu le-aș fi avut niciodată cu ei dacă nu aș fi adus în lumină acest proiect.
Am primit, de asemenea, mesaje de mulțumire și recunoștință de la părinți care au trecut alături de copiii lor prin momente dificile și au simțit nevoia de ajutor. Mulți oameni au conștientizat că este esențial să normalizăm ideea de vulnerabilitate și să înțelegem că e firesc să ceri ajutor atunci când nu poți face față singur. Curajul adevărat stă tocmai în a recunoaște că nu putem controla totul, nici măcar propriile noastre stări.
Îi spuneam lui Carmen Neagu, coinițiatoarea festivalului, fără de care acest eveniment nu ar fi prins viață, că TIM!D mi-a adus deja bucurie încă dinainte să înceapă prin reacțiile pe care le-au avut oamenii. Interesul pentru atelierele cu bilet este mare; două au fost epuizate cu cateva zile înainte de începerea festivalului. Pentru un festival care propune psihoterapia prin artă, ne așteptam la mai puțin interes, însă oamenii au arătat că își doresc cu adevărat acest tip de experiență.
Rep.:De ce are nevoie Buzăul de un astfel de festival?
F.P.: Este nevoie de acest festival și pentru a aduce în conștiința oamenilor faptul că nu este deloc rușinos să ceri ajutor. TIM!D s-a născut din nevoile mele personale, dar i-am invitat pe buzoieni să ni se alăture pentru a-l construi împreună, astfel încât, în timp, să răspundă tot mai bine nevoilor comunității.
Este nevoie de un astfel de festival și pentru a promova specialiștii și pentru a le recunoaște valoarea celor care au investit ani de zile în formare. Eu și Carmen am ținut foarte mult ca invitații noștri – cei care au vorbit și susținut ateliere –, să fie psihoterapeuți adevărați, oameni care au dedicat timp, resurse și ani buni din viață pentru a învăța și a înțelege cum funcționează ființa umană și care sunt soluțiile reale. Nu ne-am dorit persoane care au făcut doar un curs rapid și „știu tot”.
De aceea, festivalul este și o platformă de vizibilitate pentru profesioniștii autentici, un mod prin care oferim un model de specialist și arătăm oamenilor la ce să fie atenți atunci când merg să caute ajutor.
