Au fost ore în şir de tăcere pe frontul georgist/aurar/şoşocar/anti-european/pro-rus, după anunţarea alegerilor, cruciale, din Republica Moldova care a făcut PAS-ul spre Uniunea Europeană. Tot aşa îi năucise şi anunţul Parchetului General privind trimiterea în judecată a dosarului „Georgescu, Potra și mercenarii”, sub acuzații de tentativă de lovitură de stat, prin violenţă.
La alegerile parlamentare organizate în 28 septembrie, în Republica Moldova, aproape 50 la sută din voturi au mers spre Partidul Acțiune și Solidaritate, care o susține pe Maia Sandu. Rezultatul este admirabil, mai ales în condițiile în care pro-europenii au avut de înfruntat o foarte agresivă propagandă pro-rusă, finanțată cu fonduri imense, şi o bătălie inegală şi din punct de vedere al forţelor implicate, şi al fondurilor, şi al tacticii de transmitere a mesajelor.
Dacă în ţară politicienii pro-europeni au dat mesaje de felicitare, pe frontul fals intitulat „suveranist”, zgomotos şi agresiv, au lipsit reacţiile timp de ore în şir. Probabil, se aştepta punctajul de la Moscova – unde, tot probabil, Vladimir Putin se freca la ochi, după această înfrângere… –, la care propaganda autohtonă să-şi alinieze mesajele cu care să bombardeze reţelele de socializare. Tot aşa îi năucise şi anunţul Parchetului General privind trimiterea în judecată a dosarului „Georgescu, Potra și mercenarii”, sub acuzații de tentativă de lovitură de stat, prin violenţă. Şi atunci, ore în şir după publicarea rechizitoriului şi după declaraţiile procurorului general, nu au scos un cuvânt.
Liderii celor trei partide parlamentare zise „suveraniste” – AUR, SOS şi POT – au evitat subiectul şi după aceea, deşi au comentat zgomotos în situaţii similare, de pildă în cazul alegerilor din Franţa ori din Polonia.
Din partea AUR, vocea care s-a auzit pe subiect a fost a deputatului Mihail Neamţu, care i-a transmis felicitări unuia dintre perdanţi, intrat, totuşi, pe muchie în Parlament: Vasile Costiuc, liderul Partidului Democraţia Acasă, numit de presă omul lui George Simion din Republica Moldova, despre care s-a scris că are legături cu un general KGB Aleksandr Kondyakov. De altfel, liderul AUR – care în campania prezidenţială fusese sprijinit de Igor Dodon, unul dintre oamenii Rusiei de la Chişinău – îi făcuse campanie lui Costiuc chiar după încheierea acesteia, îndemnând basarabenii să-l voteze, prin mesaje transmise în privat.
Alte voci din aceeaşi zonă fals intitulată „suveranistă” au început să lanseze, fără niciun fel de dovadă, ideea fraudării alegerilor, pentru a le delegitima în mentalul coletiv. De pildă, Cozmin Guşă, care răspândeşte idei ale propagandei ruse şi care îşi anunţase anul trecut candidatura la Preşedinţia României, o „candidatură suveranistă”, a scris: „Calculatorul a rezolvat şi aceste alegeri”.
Moscova a fost, de asemenea, ore în şir în silenzio stampa după ce pro-ruşii din Republica Moldova au pierdut alegerile, în ciuda banilor pe care i-a pompat în propaganda lor. Implicarea Federaţiei Ruse în acest scrutin, dar şi legăturile aceloraşi reţele de troli cu campania lui Călin Georgescu a fost demascată de anchete jurnalistice naţionale şi internaţionale, dovezi zdrobitoare fiind aduse de Ziarul de Gardă, din Chişinău, şi de BBC.
Înainte ca Moscova să se pronunţe pe subiect şi să respingă orice imixtiune în procesul electoral, între anunţuri referitoare la burse în Rusia (la care niciun „suveranist” care înjură UE nu se înghesuie să plece ori să-şi trimită odraslele…), Ambasada Rusiei la Bucureşti preluase un mesaj al ministrului de Externe Serghei Lavrov. Care spune că a primit de la un jurnalist (nu se ştie cine e jurnalistul şi de unde…) următoarea întrebare: „Există informații conform cărora Kievul pregătește o nouă provocare chiar pe teritoriul Uniunii Europene: să atace <sub steag fals> statele NATO România și Polonia. Și, ca urmare, să acuze Rusia de toate. Care, în opinia Dumneavoastră (remarcaţi majuscula cu care i s-ar fi adresat jurnalistul, n.m.), ar putea fi consecințele? Vom acționa informațional preventiv? Va funcționa acest lucru?”.
Iar Moscova, prin vocea lui Lavrov, a răspuns: „Nu este pentru prima dată. Nu am nicio îndoială că toate aceste informații au la bază cele mai solide temeiuri. Regimul de la Kiev dispune de structuri speciale atât în spațiul mediatic, cât și în domeniul militar-tehnic, care se ocupă de provocări, așa cum ați spus, <sub steag fals> (…) Președintele Rusiei, Vladimir Putin, a spus de mai multe ori că nu vom permite vreo încălcare a teritoriilor noastre, a spațiului nostru aerian din partea celor din Europa care pregătesc în mod deschis războiul împotriva noastră”.
Adică, pe scurt: nu Rusia invadează state suverane, încalcă tratate internaţionale, porneşte războaie şi ucide civili pentru a-și pune în aplicare planul expansionist, ci Ucraina, ţară care e invadată şi care îşi apără suveranitatea şi independenţa. Nu Rusia încalcă teritorii şi ameninţă pacea în Europa, ci Europa agresează Rusia şi pregăteşte război împotriva ei.
Deşi minciunile şi ticăloşia regimului de la Kremlin se văd şi din dronele pe care le lansează pentru a ataca alte state, naraţiunea asta – cu Rusia care nu face decât să se apere în faţa Ucrainei şi a Europei care, ele, vor război – se va regăsi în curând, aproape sigur, şi în discursurile propagandei pro-ruse din România.
Atitudinea „suveraniştilor” de Dâmboviţa arată că fie fac jocuri ale Rusiei, deci ostile României, fie, prin discursuri ori acţiuni, servesc unor cauze ale Rusiei, străine de interesul naţional.
Text publicat în „Puterea a cincea”
