Actualitate

Tatăl unei actrițe celebre, închis la Râmnic pentru o glumă a copilului

S-a născut la Piatra Neamţ, a debutat la Galaţi, a jucat timp de şapte ani pe scena teatrului din Timişoara, pentru ca mai apoi destinul să o aducă la Bucureşti, la Teatrul Naţional. În 40 de ani de carieră a interpretat peste 100 de roluri, în teatru şi film. Florina Cercel, care a încetat din viață pe 30 iulie 2019, la 76 de ani, mărturisea, într-un interviu acordat Digi24 în 2013, că profesia a fost alinarea ei, în cele mai grele momente.

S-a născut în vreme de război şi a simţit încă de mică teama şi gustul amar al nedreptăţilor: „Parcă îmi aduc aminte că simţeam îngrijorarea mamei mele, a tatălui meu, a surorii mele mai mari. Începuse foametea. Au urmat nişte ani îngrozitori nu numai pentru noi, pentru toată România. Sărăcia a fost îngrozitoare. Iar mult mai târziu am înţeles că de fapt era o prigoană politică. Tata era militar, era extraordinar de frumos, şi mama a fost frumoasă, amândoi părinţii mei au fost tare frumoşi şi parcă mi-aduc aminte ceva ciudat că tot timpul, toată lumea spunea «să fugim, să fugim, că vin ruşii». Am această amintire care acum pare hazlie, dar atunci mama mă lua în braţe şi simţeam aşa o căldură şi o protecţie extraordinară”.

După cel de-al Doilea Război Mondial, familia Florinei Cercel a trecut prin clipe cumplite. Sora actriţei, o fetiţă pe atunci, a scris pe o foaie „Nu-l vrem conducător pe Stalin”. Întâmplarea, aparent neînsemnată, a dus la arestarea tatălui său, fost subofiţer şi membru în Garda Regală.

„Motivul a fost cumplit, absurd: soră-mea a scris pe o foaie de hârtie, învățând cu o colegă, și ascuțindu-și creionul: «Nu vrem conducător pe Stalin», ca să vadă cât e de ascuțit creionul; fetița s-a dus acasă, i-a spus tatălui ei, care era coleg cu tata la fanfara regimentului și de atunci a început hărțuirea, urmărirea. Tata a fost mutat la Râmnicu Sărat, singur. Tata nu înțelegea de ce. Într-o dimineața la 3 au venit, au bătut în uși, în ferestre, ne-au trezit, au percheziționat toată casa. A fost un moment îngrozitor. Eu eram în clasa a treia, de-abia fusesem făcută pionieră, sora mea era în clasa a șaptea, terminase școala elementară, cum se numea atunci, și trebuia să se ducă la liceu, dar, apoi, nu s-a mai dus… Sunt imagini disparate care îmi vin în memorie, dar cel mai tare îmi amintesc sentimentul de revoltă pe care l-am avut în noaptea aceea, la ora trei, când l-au luat pe tata. Nu știam ce înseamnă să te revolți, nu știam ce înseamnă să ai un nod puternic în suflet… După câteva ceasuri, după plâns, după ce mama s-a așezat cu noi în pat, am simțit nevoia să o protejez”, a povestit Florina Cercel pentru tabu.ro După ce a fost condamnat la patru ani şi o lună, părintele artistei a ispășit un an şi jumătate în închisoarea râmniceană.

Închisoarea de la Râmnicu Sărat este atestată documentar din octombrie 1901. De la înființare până în 1938, ea a găzduit deținuți de drept comun cu pedepse de până la doi ani. Primii deținuți politici au fost semnalați în timpul dictaturii Regelui Carol al II-lea. După instalarea regimului comunist, aici au fost închiși mai mulți membri marcanți ai partidelor politice (Ion Mihalache, Corneliu Coposu, Ion Diaconescu ș.a), precum și alți „indezirabili”. Penitenciarul a fost închis oficial în aprilie 1963, iar supraviețuitorii au fost trimiși în alte închisori sau în domiciliu obligatoriu, sub atenta supraveghere a Securității. Închisoarea a fost folosită ulterior ca depozit.

Închisoarea de la Râmnicu Sărat a reprezentat unul dintre punctele importante ale represiunii comuniste, regimul de izolare totală practicat aici contribuind la trista sa  reputație.

 

Articole similare

Adblock Detected

Please consider supporting us by disabling your ad blocker